53,552 matches
-
Mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă . Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național Țărănesc a fost una dintre țintele terorismului criminal legionar. În notele inedite ale lui Corneliu Coposu, publicate abia în 2014, ”Seniorul” povestește că la zece minute după ridicarea de acasă a lui Madgearu, care, la vremea respectivă, era secretarul general al Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu a fost sunat de doamna Madgearu, care i-a povestit că
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
Athénée Palace, Marea Moschee din Constantă (Moscheea Carol I). În contul lui Gogu Constatinescu figurează circa 400 de brevete de invenție, parte patentate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria, Germania, Marea Britanie, Franța, România etc., precum și altele, care nu au fost niciodată publicate. Un mic calcul ne arată că de la apariția primei invenții (1907), până la data trecerii în eternitate (1965), a fost realizat câte un brevet la mai puțin de 2 luni . Cu toate ca opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabila, ea
George Constantinescu () [Corola-website/Science/297364_a_298693]
-
de puterile occidentale, guvernul nu a ezitat să folosească în procesul electoral dictonul lui Stalin: "„Nu contează cine cu cine votează, contează cine numără voturile”". Alegerile au avut loc pe 19 noiembrie 1946, prezența la vot fiind masivă. Rezultatele oficiale publicate au fost: BPD - 69,81%, PNȚ - 12,88%, UPM - 8,32%, PNL - 3,78%, PȚD - 2,36%. Imediat, opoziția a acuzat guvernul de fraudă, Maniu afirmând că rezultatele fuseseră inversate, astfel că, în fapt, PNȚ era cel care obținuse victoria
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
în "România literară": Despre opera Zaharia Stancu, Nicolae Manolescu a afirmat: ... iar despre omul Zaharia Stancu: O sumă de remarci subtile și fine insinuări despre viața lui Stancu a formulat fostul său secretar particular, scriitorul Vlad Mușatescu, în memoriile sale publicate și în emisiunea Cafeneaua literară la TVR Proza lui Zaharia Stancu nu este ușor de pus în scenă, efectul actului artistic fiind generat cu precădere de descriere și narațiune, mai puțin de dialog. Cu toate acestea, câteva titluri au stat
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
cu o nouă viziune în care Institutul se va concentra pe facilitarea schimburilor culturale și de mediere culturală, și nu pe producerea de cultura . Ca parte din eforturile sale de reformă, Institutul a decis să suspende șapte din nouă reviste publicate anterior, pe motiv că revistele finanțate din bani de la buget au fost nesustenabile financiar în fața creșterii pierderilor lunare, a scăderii circulației și a creșterii costurilor de publicare, provocând un protest al redacțiilor.. Activitatea din ultimii ani a Institutului Cultural Român
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
și prozatorului Mircea Ciobanu, care a fost și un inspirat editor. Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume: Cele două volume ale cărții "Literatura română sub comunism" deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista, "Poezia unei religii politice" în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu ideologia marxist-leninistă. Cartea a reapărut în 2010 reorganizată cronologic, etapele ei fiind 1948-1964, respectiv
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
a fost anunțată de moartea sa. Mihail Manoilescu a fost unul dintre cei mai loiali intelectuali față de regele Carol al II-lea. Versiunea sa cu privire la necesitatea aducerii în țară a celui care fusese îndepărtat de către liberali este expusă memoriile sale (publicate abia după căderea comunismului) și diferă substanțial de versiunile prezentate de către detractorii săi . Mihail Manoilescu a fost unul dintre puținii gânditori economici originali din România, fiind tradus încă din timpul vieții, dar mai ales ulterior, în mai multe limbi. Profesorul
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
nouă, "semnat St. Petică, în „Economia Națională”, V, VI, VII, 1903. "Protecționismul englez, I," semnat St. Petică, în „Economia națională”, XXVII, nr. 9, septembrie 1903. "Protecționismul englez, II," semnat St. Petică, în „Economia națională”, XXVII, nr. 11, noiembrie 1903. ARTICOLE PUBLICATE ÎN ZIARE ȘI REVISTE Munca, V 1894 "Socialismul la sate", semnat Stiopca, în Munca, V, nr. 10, 1 mai 1894. Lumea Nouă, Anul II, 1896 "Cum se face averea - Pilde de despoiare -," semnat Erics, II, nr. 415, 24 ianuarie 1896
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar și ale omului dintotdeauna. Uneori întâlnim și elemente eroice, prezente în Cantata Reformei, despre care Heine spunea că este „Marseillaise-a Reformei”. Din cele 295 de cantate religioase, posterității i-au parvenit doar 191, publicate mai târziu de „Societatea Bach”. Cantatele laice (circa 20) ocupă un loc mai modest în creația sa, însă au o deosebită însemnătate pentru limbajul vocal. Deși au un caracter ocazional omagial, ele ne oferă aspecte multilaterale ale concepției sale componistice
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel. Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la "Timpul" a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
1872), în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista "Convorbiri literare" pînă în momentul tipăririi articolului, este vorba despre "Venere și Madonă", "Mortua Est", și "Epigonii" și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul "Eminescu și poeziile sale", publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. Dar poate documentul cel mai uman, cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în acord cu voința Atotputernicului; îi critică pe compoatrioții care încheie pact electoral cu "evreii cei atei"; și se roagă ca Dumnezeu să binecuvânteze lupta pe care o pregătește pentru "libertate". Și după anii '20 (când a fost scrisă și publicată Mein Kampf) Hitler se manifestă tot ca un catolic convins, așa cum arată de exemplu discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire (legea care acorda puteri depline cancelarului și guvernului său). Hitler a recurs la motive religioase și
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
sa de revanșă. Într-un mod asemănător și-a exprimat opinia despre pericolul sovietic și soarta românilor din Uniunea Sovietică, colaborând cu refugiatul anti-comunist Nichita Smochină. O parte din acestea au fost difuzate la radio, în emisiunea "Sfaturi pe întuneric" (publicată și ca broșură). A mai terminat câteva volume: "Dovezi despre conștiința originii românilor", eseul polemic "Lupta mea contra prostiei", și primele două volume din "Istoria românilor". Nicolae Iorga a fost onorat de inaugurarea Muzeului Bucureștean de Istorie a Lumii de către
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
lui Schopenhauer și un studiu intens al limbii ebraice<ref name="Engel/Auerochs, p.20">Engel/Auerochs, p.20</ref>. Multe din povestirile scrise în timpul războiului, pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, au fost incluse în două colecții kafkiene importante: una publicată antum în 1919, "Un medic de țară", iar cealaltă postum în 1931, "Marele zid chinezesc". Primul volum se face remarcat mai ales prin povestirea omonimă, cea a unui doctor care se grăbește să salveze într-o noapte de iarnă un
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ianuarie 1883 "Literatorul" devine "Societatea revistei Literatorul", numărând peste 1500 de membri cu organizații și comitete în mai multe orașe din țară și se adresează lui V. A. Urechia ca să primească președinția de onoare. Acesta îi răspunde, printr-o scrisoare publicată că primește deoarece admiră unele talente, îl laudă pe Macedonski, dar îi spune că nu se împacă cu critica îndreptată împotriva lui Alecsandri. La 24 februarie 1883 se căsătorește, la Craiova, cu Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din familii boierești de vază
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
redacție pe Ștefan Petică, dar nu reușește să se susțină, iar în anul 1900 apare doar un singur număr. Începe să-l preocupe ocultismul și problemele parapshihologice, astfel în anul 1900 susține conferința "Sufletul și viața viitoare", la Ateneul Român, publicată, mai apoi, în "Forța morală", în care susține că omul poate opri moartea, atunci când vocea interioară îi spune că destinul nu i s-a împlinit. Puterea gestului și a cuvântului omenesc sunt o pornire de orgoliu luciferic care îl fac
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
mai puțin bogată în stil. Primul exemplul este „Focul” lui Henri Barbusse , un autor cu viziune de stânga, al cărui român cuprinde multe momente cutremurătoare în felul cum descrie experiență frontului , acest român fiind publicat în 1915. A fost lăsat publicat pentru că apare un mesaj patriotic în ciuda tuturor suferințelor. Partea utilă de înțeles era faptul că "Focul" era un instrument de mobilizare. Debutează o etapă dominată de ideea că trebuiau aduse mărturii despre ce s-a întâmplat și românul este vehiculul
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
ale anului. Încearcă, fără succes, să-și găsească o slujbă în capitală 1830: În ianuarie traduce din franceză articolul "Despre comerțul rușilor la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XII-lea" care este acceptat, dar nu și publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului"). 1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă "Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
până să ajungă în lagăre. În timpul războiului, Soljenițîn a fost comandant al unei baterii de artilerie în Armata Roșie și a fost implicat în acțiuni majore pe front, pentru care a fost de două ori decorat. O serie de scrieri publicate mult mai târziu, în timpul vieții, inclusiv un roman incomplet, "Iubește revoluția!", istorisesc experiențele sale din timpul războiului și îndoielile crescânde asupra fundațiilor morale ale regimului sovietic. 9 februarie 1945 - În Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljenițîn este arestat, interceptându-i
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
și al Războiului celor două roze. Această perioadă include lunga domnie a reginei Elisabeta I, de aceea mai este denumită ""Epoca Elisabetană"". Reprezentanți de seamă ai "Renașterii engleze" sunt: Se cultivă, mai ales, genul madrigalului, popularizat prin lucrarea ""Musica Transalpina"", publicată, în 1588, de Nicholas Yonge. Compozitori mai însemnați sunt: Pentru marea masă a populației din acele timpuri, înflorirea culturală și artistică ce a caracterizat Renașterea nu a produs nicio schimbare în modul de viață sau de reprezentare a lumii. Referindu
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
a editat diferite ziare incluzând "" (Harijan = copilul lui Hari/Vișnu) în gujarati, hindusă și engleză; „Indian Opinion” în Africa de Sud; „Young India” în engleza și "Navajivan" (Renașterea), în gujarati, la întoarcerea sa în India. Mai târziu "Navajivan" a fost de asemenea publicată în hindusă. În plus, scria aproape zilnic diferitelor persoane și publicații. Gandhi a scris câteva cărți, incluzând autobiografia sa - „Povestea experimentelor mele cu adevărul”, „Satyagraha în Africa de Sud” despre zbuciumul său de acolo, Hind Swaraj (Autoguvernarea indienilor), un pamflet politic. De
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
au apărut cărți ce l-au criticat dur, cum ar fi cea publicată de Keith Middlemas în 1972 "Diplomacy of Illusion" ("Diplomația iluziilor"), unde Chamberlain apare ca un politician versat dar orb din punct de vedere strategic în ce privește Germania. Documentele publicate au indicat că, în ciuda a ceea ce se arăta în "Vinovații", Chamberlain nu a ignorat sfatul Ministerului de Externe, nici nu și-a ignorat Cabinetul. Alte documente date publicității au arătat că Chamberlain a luat în calcul formarea unei largi coaliții
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
rând consilier comunal, prefect de Prahova (1935-1936) și senator. Un alt urlățean a fost inginerul [[Constantin Costandache]] (1891-?). A urmat "Școala de Poduri și Șosele" (Politehnica) din București, dar și-a consacrat apoi întreaga activitate problemelor financiare. Amintim dintre lucrările publicate: "La solution économique de la crise monetaire" ([[1923]]), "Lichidarea vechilor datorii" ([[1933]]) ș.a. Cunoscutul diplomat interbelic [[Constantin Vișoianu]] (1897-1994) este și el originar din Urlați. A urmat Dreptul și Filosofia la București și Paris, după care a intrat în Ministerul de
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Shakespeare imprimate. Oamenii de știință nu sunt siguri când fiecare dintre cele 154 de sonete au fost compuse, dar dovezile sugerează că Shakespeare a scris sonetele de-a lungul carierei sale pentru un public privat. Puțini analiști cred că colecția publicată urmează secvențe destinate lui Shakespeare. El pare să fi planificat două serii contrastante: unul despre pofta necontrolată pentru o femeie căsătorită cu un aspect întunecat și una despre dragoste și conflict pentru un tânăr echitabil. Rămâne neclar dacă acestea reprezintă
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]