53,579 matches
-
a întâmplat în secolul al XVII-lea sub incidența Contrareformei, ci le vede incluse într-un "ecumenism estetic". Atelierul ei, unde se află și această pictură murală, devine un loc rezervat unei alchimii prin care materia brută a realului este transformată în aurul spagiric al artei sau, altfel spus, prin care artistul iese din existența profană pentru a oficia, prin vocația sa artistică, într-un templu al artei. După Serafina Bruckner 468 se pot decela trei etape cu sens evolutiv în ce privește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
străinătate, cât și fotografii de interior ale expozițiilor Secesiunii. Dincolo de ilustrații, ea are o contribuție grafică de excepție de la vignete decorative, chenare, sau design pentru obiecte de artă aplicată, la ilustrațiile însoțitoare ale textelor poetice, sau desene pe teme alegorice, transformând revista, la rândul ei, într-un obiect de artă. Revista beneficiază și de colaborarea celor mai cunoscuți scriitori ai timpului, precum Knut Hamsun, Hugo von Hofmannsthal, Maria Rilke, Maeterlinck, Julius Bierbaum, Richard Dehmel etc. În Rusia, în 1899, se înființează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistică, Poésies et belles-lettres, Critica artistică și articole filozofice și critice, Cronica artistică, Secțiunea bibliografică și anunțuri. În articolul său, "Tous contre tous", D.S. Merejkovski trece în revistă diferitele tendințe artistice și filozofice aflate în circulație, inspectând "laboratorul de explozibili" transformat în bucătăria estetică a "anarhistului mistic", Ciulkov 480. La modă în Rusia, anarhismul dobândește valențele agentului declanșator al noilor revoluții estetice. "Trebuie amintit că domnul Ciulkov operează amestecurile sale nu doar într-un laborator de explozibili, ci la adăpost de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări pentru un număr viitor. Nicolae Vermont realizează în primul număr frontispiciul în gustul Art Nouveau-ului în pagina 1, înfățișând o tânără culcată printre flori, transformate în motiv decorativ, un hors-text, Pe gânduri, "litografie originală în trei culori", un autoportret din profil, în aceeași manieră Art Nouveau, însoțind poezia lui Mircea Demetriad, "Unicei", o Paparudă, portretul lui L. Bachelin, plasat într-un chenar floral, un profil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frunzele de culori ireale, albastru-bej, care au dobândit aspectul unui țesut animal. Alteori, Cecilia Cuțescu-Storck își situează țigăncile într-un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile grotești ale unui carnaval exotic, din pictura ei lipsesc elementele clar trasate ale unei mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă o abordare etnologică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femei"529. Maternitatea este integrată preocupărilor celor mai simple, dar esențiale într-o cultură edenică a culegătorilor, redusă la rudimentele vitale. Fructele pământului se oferă cu ușurință culegătoarelor, într-o lume în care elementul animal lipsește sau este îndepărtat. Ceea ce transformă activitatea banală a culesului într-un ceremonial cu o semnificație superioară este personajul central, care pare să oficieze în cadrul unui cult solar. Cecilia Cuțescu-Storck găsește la aceste țigănci plăcerea de a trăi într-o deplină libertate, asemeni păsărilor, în mijlocul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu buzele excesiv de roșii, părul negru cu un batic galben, țiganca stă rezemată de un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează în cadrul unui program inconografic menit să rețină doar anumite atitudini corporale. La fel sunt și tablourile cu același titlu, Țigancă, reproduse în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui "monstru delicios", nimfeta, lipsită de conținut afectiv, constă într-o inocență a viciului, care face să transpară calitatea sa sacră, rituală. Privirea litificată și cosmetica flamboiantă transformă chipul Salomeei într-o mască a seducției, tematizarea privirii apare ca un reflex al unei alte revalorificări mitologice decadente, a măștii Meduzei 533. Schimarea de registru este numaidecât sesizabilă la un poet precum Jules Laforgue, care abordează tema în Moralități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Jules Laforgue printr-o parodiere a scenei climactice a sărutului pe gură, care survine ca o sigilare a unui recipient, în timp ce Salomeea nu este încercată decât de curiozitatea specifică unui om de știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui Oscar Wilde, Salomeea dansează dansul celor șapte văluri, care prefigurează fiecare o dimensiune sau un moment înscris emblematic în ritualul-coregrafic al dansatoarei, transformată în preoteasă a unui cult păgân. Fiecare văl circumscrie fascinul Salomeii într-un registru cosmologic, așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și studiul Corinei Teacă, Images of Salomé in Romanian Art547, care realizează o trecere în revistă a utilizării personajului în arta plastică românească. Efectul produs de piesa lui Oscar Wilde constituie un reper inconturnabil pentru arta plastică, și poate fi transformat într-un criteriu de disociere între arta decadentă, care privilegiază momentul climactic al sărutului pe gură al capului tranșat, sărut pe care Salomeea îl obține abuziv, și reprezentările "clasice", care nu includ acest sărut mortifer. Chiar atunci când el nu apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și eclatantă interpretare unui subiect atât de des tratat"550. Perversitatea devine trăsătura dominantă a nimfetei, perversitate care-și găsește ecoul în sărutul macabru și care este integrată sferei patologice. Perversitatea face parte din recuzita personajului, așa cum chipul sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei în povestirea lui Flaubert devine un șirag de perle, iar actul sângeros al decapitării este eufemizat sexual, fie în dansul Salomeei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
treacă peste voința sa sub presiunea unui factor extern, promisiunea făcută în public. În ambele cazuri, martiriul este consecința unui joc cu implicații politice, în care Salomeea și Iuda sunt simpli agenți. În economia simbolică a decadentismului, intriga politică se transformă într-una erotică vezi și resemantizarea actului vindicativ la Judith -, construită pe baza relației dintre Salomeea și Sfântul Ioan și, în paralel, de cea a relației virtual incestuoase dintre Salomeea și Irod, și real incestuoase, dintre Irod și Herodiada. Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îmi plăcea să contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile pe această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o durată materială a momentului care succede în imediat decapitarea. Diferența se poate ușor cuantifica prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie Salomeea, fie numai capul sfântului devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău, Salomeea. De data aceasta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o dansatoare-gimnastă de o mobilitate ieșită din comun, deopotrivă într-un obiect decorativ și într-o ființă controsionată interior. Elementul literar este jucat prin acest transfer al actului atroce în fluiditatea deplină a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sfântului Ioan. În figura "gimnastică" există sugestia pios-hieratică a unei rugăciuni, însă poziția anatomic imposibilă a mâinilor evocă dimensiunea actului crud, capul este purtat asemeni unei poveri care reduce figura contorsionistei- dansatoare la cea a supliciatului. Capul reprezintă atât exponatul-trofeu, transformat prin grația dansatoarei-gimnaste într-un obiect estetic, cât și pedeapsa Salomeei, de expresie posturală. Este interesant că în același an apare o lucrare intitulată Pocăința (ronde-bosse în bronz, 9 x,19,5x 10,5 cm, semnat în spate lateral stânga
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa Salomee, totul în datele sensibilității și orientării estetice a pictorului presupunea abordarea unui astfel de subiect. Cu toate acestea, există ceva similar, un tablou enigmatic care aduce în discuție tema biblică, ieșită de sub incidența contextului istoric, pentru a se transforma într-o figură cheie a decadenței. Tabloul Post-mortem laureatus (1896), expus la Expoziția Universală din 1900, revendică statutul compozițiilor având-o drept personaj pe Salomeea. O fată pe jumătate dezbrăcată ține în poală nu un cap propriu-zis, ci un craniu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Decadența propune case introvertite, locuințe unde singură amenajarea interioară pare a se impune. Nu găsim o descriere exterioară a locuirii"562. Se poate vorbi astfel, de un sistem complex de corespondențe, de procedee de transfer, de efecte de rezonanță care transformă casa estetului decadent într-o instalație corespunzătoare propriei sale sensibilități, într-o mise en scene. Interiorul nu reprezintă decât un reflex narcisic al locatarului, o hermeneutică adecvată a personajului ar putea să pornească de la proiecția ipsatorie pe care o configurează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1923) etc. Edmond de Goncourt realizează o reproiectare a personalității sale într-un "roman", Casa unui artist (1881), pe cât de straniu, pe atât de elocvent cu privire la sensul pe care acești esteți îl dau locuirii. În absența unei intrigi, romanul se transformă într-un inventar estetic, o sistematică trecere în revistă a fiecărei camere cu tot ce conține aceasta, fiecare "cameră" deschizând un alt capitol de roman à tiroirs: Vestibul, Salle à manger, Petit salon, Grand salon, Escalier, Cabinet de travail, Cabinet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiecare "cameră" deschizând un alt capitol de roman à tiroirs: Vestibul, Salle à manger, Petit salon, Grand salon, Escalier, Cabinet de travail, Cabinet de toilette, Chambre à coucher, Cabinet de l'Extrême-Orient, Boudoir, Second étage, Jardin. Demersul romanesc s-a transformat, în parte, într-unul muzeal; fiecare obiect beneficiază de atenția custodelui-narator, însă acesta nu este doar clasificat precum în cabinetele de curiozități ordonate enciclopedic, în vogă între 1540 și 1740563, ci și calificat estetic. Valoarea sa decurge atât din locul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu ochiul aproape liniștit nu mai sămăna cu cel de altă dată cu cel slab și palid, zdrobit, ca și când eșa dintr-o teribilă veghe [...]572. Scriitorul etalează credo-ul său, arta, care solicită o iubire informată cultural și o devoțiune transformată în misticism estetizant. Senzațiile, importante pentru orice senzualitate de expresie literară, sunt puse în relație cu maladivul, reflectat în felul în care esteții își decorează saloanele pentru a întreține deopotrivă și leacul și otrava sau, în accepția pe care Jacques
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]