53,927 matches
-
concursuri sportive. În adunări mari de acest tip, în care toți ar fi egali, opoziția actori/spectatori ar tinde spre abolire. Emițând o astfel de dorință, teatrul este cel pe care Rousseau îl condamnă, în însăși esența lui. Numai în întâlnirea specială dintre actori și spectatori care se recunosc ca atare există el. Atunci când bariera care îi separă este nimicită, fenomenul teatral dispare. "Cum, exclamă el, să nu fie de trebuință niciun spectacol în Republică? Dimpotrivă, este nevoie de multe. Ele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se articulează jocul. Lumina va fi deci baza tuturor efectelor, scrie Appia în Regia scenică a dramei wagneriene. Va trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa din 1906 cu Jaques-Dalcroze11, care este în același timp muzician și regizor, este hotărâtoare. Acesta îi revelă secretele gimnasticii sale ritmice, esențială în formarea comediantului, dacă vrea să stăpânească spațiul scenic, muzica ritmând locul corpului în spațiu. Ei concep
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regulat pentru a lucra la Florența, unde deschide o școală de actorie, Arena Goldoni, la Moscova, unde, invitat de Stanislavski, dirijează spectacole, montând în special Hamlet. Demersul său este asemănător celui al lui Appia, despre care nu știe nimic până la întâlnirea lor de la Zürich în 1914. Geniul lui Craig constă în a fi meditat atât asupra hieratismului, cât și asupra mișcării. El are sentimentul că trupul omenesc, imposibil de domesticit cu adevărat, este un instrument puțin fiabil. Slab, el îl trădează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în fiecare zi în cadrul sacrificiului slujbei religioase. Din punct de vedere teatral, nu știu nimic mai eficace decât înălțarea." Teatrul le apare ca un loc special în care, în momente excepționale, se poate manifesta ceva care este de ordinul transcendenței. Întâlnirea actori/ spectatori îmbracă atunci un caracter ceremonios până la a deveni comuniune. Acesta este cazul lui Artaud în Franța, al lui Grotowski în Polonia, sau, cu un grad mai scăzut, al lui Stanislavski în Rusia, care, pe căi diferite, vizează scopuri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca și el, un spectacol complet. Mișcarea Panique provine direct de la Artaud și Suprarealism. Între 1960 și 1962, Arrabal (născut în 1932), Roland Topor, Alexandre Jodorovsky, pictori, dramaturgi, regizori scenici francezi, mexicani, spanioli, au ales cuvântul "panique" (panică) cu ocazia întâlnirilor lor de la Paris, la Café de la Paix, pentru a denumi între ei, nu un grup sau o școală artistică, ci un mod de a fi. În cursul unei conferințe 35, în 1963, la Universitatea din Sidney, Arrabal s-a explicat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Pygmalion statuia sa. Mayerhold pretinde o altă metodă, figurată printr-o linie dreaptă: Regizorul acestui "teatru al liniei drepte" își comunică reflecțiile pe care i le inspiră opera actorului care este stăpân pe interpretarea sa. Spectacolul se naște atunci din întâlnirea a două sensibilități care se exprimă în întreaga lor libertate: arta actorului și imaginația spectatorului. În acest "teatru teatral", spectatorul joacă rolul esențial de "cel de-al patrulea creator". Pentru a favoriza această înțelegere a actorului și spectatorului, Meyerhold recurge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realizează un lucru banal și cotidian, nu este nimic altceva decât un mod foarte răspândit de a face înțeles ceva cuiva sau sie însuși; acest efect este întâlnit sub multe forme, atât în cursul unor studii, cât și în timpul unei întâlniri a oamenilor de afaceri. A distanța înseamnă să transformi lucrul pe care vrei să-l faci înțeles, asupra căruia vrei să atragi atenția, dintr-un lucru banal, cunoscut, redat imediat, într-un lucru special, insolit, neașteptat. Ceea ce este de la sine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este cea mai mușcătoare față de operă, și mai ales față de dramă, căci aici iluzia atinge culmea. Brecht, ca și Bossuet odinioară, își dă seama că emoția spectatorului este mai puternică la operă, unde muzica este mai copleșitoare decât la teatru. Întâlnirea sa cu muzicianul Kurt Weill (1900-1950), hotărât antiwagnerian, este determinantă. Kurt Weill, împins de o dorință de reformă democratică, atribuie operei, care nu va mai fi rezervată claselor privilegiate, o funcție socială. În colaborare cu el, Brecht își scrie operele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl determină pe spectator să mediteze la situația politico-socială actuală. După 1968, autorii dramatici înscriu politicul în universul cotidian. Planchon îl revelă publicului pe Michel Vinaver (născut în 1927), în 1956, cu Aujourd'hui ou les Coréens. Argumentul piesei este întâlnirea prozaică a unui soldat francez rănit aparținând forțelor ONU și a unei tinere coreene într-o Coree devastată de război. Marile succese ale lui Vinaver vor fi în 1960, Iphigénie Hôtel, piesă ce are ca pânză de fundal războiul din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
matinale (dovada funcționării centrilor nervoși sexuali) scad până la dispariție; * după 60 de ani ejacularea devine rapidă, erecțiile sunt slabe, eșecurile sexuale creând anxietate și preocupare; * după 45 de ani se diminuează până la dispariție posibilitatea repetării actului sexual în cursul aceleiași întâlniri (coitus iteratus) [4]. Biologic se vorbește de o ,,constituție sexuală" care introduce variații individuale la persoane aflate la aceeași vârstă și în același spațiu sociocultural. Se apreciază că bărbații și femeile sexualizați tardiv tind să fie dispuși pentru 3-4 raporturi
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
dar cererea le fusese refuzată. Constrânși să folosească doar contribuții benevole, intelectualii români aleg un comitet de cinci persoane (Vincențiu Babeș, Iosif Hodoș, Petru Mihaly, Alexandru Mocioni și Iosif Vulcan), care redactează un „program preparativ” pentru înființarea societății. În urma unor întâlniri, sunt desemnați Iosif Hodoș - președinte, Iosif Vulcan - secretar, Vincențiu Babeș - casier și se aprobă un Apel către publicul român, apărut în aprilie 1870 atât în „Familia”, ce va deveni publicația societății, cât și în periodicele de peste munți. Adunarea de constituire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O. se definește în esență ca un cerc de studiu, țintind „cultura literară prin discuții, lecturi, comunicări intime și publicații”. La întâlnirile săptămânale și apoi bisăptămânale, Grandea vorbea despre frumos în poezie, despre versificație, despre lirica românească și universală, încerca analize „din punct de vedere estetic”. Tot aici conferențiau, mai puțin spectaculos, și ceilalți participanți. În ambianța de cenaclu creată, tinerii poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
viitor. Într-o vreme când cele mai multe și importante state europene erau monarhice, când republicile edificate prin revoluții aveau o existență efemeră, singura soluție viabilă era monarhia constituțională. Cu atât mai mult În cazul țărilor române, plasate geopolitic și strategic la Întâlnirea a trei mari imperii, aflate În dispută pentru controlul acestei părți din continentul european și având În granițele lor milioane de români. Acesta era și motivul pentru care dinastia străină nu trebuia să aparțină uneia din casele domnitoare ale imperiilor
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Otoman și Imperiul Habsburgic, erau conștiente că domnitorul străin nu putea avea alt proiect decât un statut internațional propriu, de sine stătător, pentru statul În fruntea căruia se afla, cu consecințe neplăcute pentru imperiile multinaționale vecine. Franța, mai ales după Întâlnirea de la Osborne <ref id=""> 3 Dumitru Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza În conștiința posterității, Iași, 2001, p. 67-68. </ref>3, a fost aceea care s-a străduit să Împace lucrurile și să-i convingă pe români să renunțe temporar la ideea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
2000, 42; Ghițulescu, Istoria, 247-251; Alexandru Mihalcea, Maître Omescu sau Lecția speranței, „Aldine”, supliment al „României libere”, 2001, 251; Luca Pițu, Ion Omescu, iară nu Jan Kott, F, 2001, 4; Dicț. scriit. rom., III, 530-532; Alexandru Zub, Ion Omescu - o întâlnire de destin, „Timpul”, 2002, 11; Petru Comarnescu, Jurnal, I, îngr. Traian Filip, Mircea Filip și Adrian Munțiu, pref. Dan Grigorescu, București, 2003, 252-253, 255, 259, II, 11, 14, 19, 22, 28, 31; Manolescu, Enciclopedia, 544-545. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Thotxe "Thot", venerat sub formă de ibis sau de babuin, și zeul selenar al științei, În timp ce alături, În Fayyum - o oază aflată aproape de Valea Nilului, - este venerat crocodilul Sobek sub diferite forme și nume. La Memphis, capitala Egiptului, aflată la Întâlnirea dintre Vale și Deltă, este adorat Ptahxe "Ptah", sub forma unei statui primitive; este patronul meșteșugarilor și o are ca soție pe zeița leoaică Sekhmetxe "Sekhmet" și ca fiu pe zeul-floare Nefertumxe "Nefertum". În Deltă, nome-le sunt distribuite pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și care reiau un motiv apărut deja În Textele Piramidelor și Într-un capitol anume din Textele Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă din nou1. Mormântul regal dobândește astfel o valoare cosmică, iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție teologică. Decorarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, prin urmare, și a statului, precum și a Întregii umanități depindeau de divinitate. Din acest motiv, cultul și sărbătorile erau considerate indispensabile pentru desfășurarea În ordine a vieții oamenilor” (A. Haldar).1 După cum se poate observa, sărbătorile dobândesc aspectul unei „Întâlniri” a omului cu divinitatea. Locul Întâlnirii trebuia să fie sacru, adică destinat acesteia prin consacrare. Templele foarte vechi aveau și „case de cult”. Sărbătorile aveau În general un ritm anual, fiind legate, În societatea agricolă mesopotamiană, de ciclurile vegetative ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precum și a Întregii umanități depindeau de divinitate. Din acest motiv, cultul și sărbătorile erau considerate indispensabile pentru desfășurarea În ordine a vieții oamenilor” (A. Haldar).1 După cum se poate observa, sărbătorile dobândesc aspectul unei „Întâlniri” a omului cu divinitatea. Locul Întâlnirii trebuia să fie sacru, adică destinat acesteia prin consacrare. Templele foarte vechi aveau și „case de cult”. Sărbătorile aveau În general un ritm anual, fiind legate, În societatea agricolă mesopotamiană, de ciclurile vegetative ale anului. În acest sens erau caracteristice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care includea, după cum se pare, și un templu. Pe pereții laterali ai camerei principale (A) sunt reprezentate două procesiuni ale unor divinități masculine, la stânga, și feminine, la dreapta, care se Îndreaptă spre peretele din fundul Încăperii, unde are loc o Întâlnire față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga este sculptată o scenă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale. O astfel de ceremonia se dovedește hotărâtoare. Într-adevăr, Baal, Înmormântat și venerat cum se cuvine, reapare Înviat, iar natura reînvie odată cu el. Acum, cel mai viteaz dintre zei este gata să-l Înfrunte din nou pe Mot, iar Întâlnirea dintre cei doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și va vedea puterile reduse (dar nu anulate). Acesta va putea În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceste universuri: Între secolele al XV-lea și al XIV-lea Î.Hr. micenienii apar ca fiind bine stabiliți În Creta și de acum Înrădăcinați În civilizația insulei. Dar absența unei documentații scrise care să ne permită să descifrăm termenii Întâlnirii și confruntării Între aceste două civilizații, imposibilitatea de a citi documentele păstrate În vechea scriere minoică, sărăcia și caracterul laconic al textelor miceniene Împiedică o reconstruire completă a cadrului istorico-religios și cultural. 2. UNIVERSUL MINOIC: CRETA PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cele mai multe dintre cazuri indicat cu aceiași termeni folosiți În greacă. c) Problema continuității cultuale Deși este legitim să considerăm că ceea ce este scris pe tăblițele În Liniar B ar relua Într-un anumit fel textele În Liniar A, termenii Întâlnirii Între cele două civilizații rămân Încă deschiși și problematici. Rhyta miceniene pentru libații reproduc modelele cretane, asemenea celui În forma de cap de taur, găsit Într-un mormânt-puț din Micene; pe sigilii apar aceleași motive cretane. Cu toate acestea, „mormintele-puț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ansamblurile funerare. Acestea sunt secolele Întunecate din care a răsărit apoi civilizația greacă În veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care convergeau interesele religioase, civile și politice care, pentru greci, constituiau o realitate unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de edificii monumentale Încărcate de o puternică valență simbolică, ca Acropolele, reședință a zeității cetății, agora, loc de Întâlnire publică și centru ideal În care adesea se odihneau osemintele unui erou, altarul pe care ardea focul de jertfă, izvorul de apă neîntrerupt, arheia, sediul magistraților, și teatrul - dădea viață unei dimensiuni ideologice În care cetățenii Își codificau propria identitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]