53,927 matches
-
Între participanți și, de cele mai multe ori, era consumată pe loc de aceștia, În timp ce viscerele nobile, splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu care constituiau partea necomestibilă, erau arse pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu foarte clar Între oameni și zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare erei creștine, Înțelege să exprime complexa fizionomie culturală a acestei epoci. Ea rezultă din Întâlnirea și amestecul mai mult sau mai puțin profund Între elementul grecesc și diferitele tradiții ale popoarelor, În special răsăritene, dar și apusene, care au venit În contactul cel mai direct cu acest element. Într-adevăr, cea dintâi și cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
262 Î.Hr.), și prin reprezentanții săi majori, cum sunt Cleante din Assos (mort În 233 sau 231 Î.Hr.) și Chrysippos din Soloi, În Cilicia, (281/277-208/204 Î.Hr.), exemplifică trăsăturile distinctive ale elenismului ca rod al prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o tendință de răzvrătire În interiorul zoroastrismului, În perioada ahemenidă. Această tendință propunea o nouă doctrină dualistă, În armonie cu orientările astrale ale unei religiozități În cadrul căreia Timpul-Destinxe "Timpul-Destin" era pus mai presus de oameni și zei. Este vorba, așadar, despre Întâlnirea dintre zoroastrism și cultura astrală, matematică și științifică din Babilon, În perioada respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă pe o interpretare inacceptabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etnico-religioase, atât În Iranul islamic, cât și În India. Istoria sa indiană - istoria parsismului - este un capitol ulterior al evoluției sale complexe și tumultoase, caracterizată de condiții sociale și economice cu totul noi, de o situație culturală puternic condiționată de Întâlnirea cu tradiții religioase foarte diferite (hinduismul, islamul, creștinismul aproape exclusiv protestant etc.), de influența studiilor orientaliste occidentale asupra culturii tradiționale și ecleziastice a dast¿r, mobad și h¶rbad și de raportul privilegiat, politic și economic, al comunităților de parsi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui suveran ales de zeul suprem ca Îndrumător al tuturor popoarelor de pe pământ. În această concepție s-au Îmbinat elemente proprii tradiției iraniene și religiei zoroastriene, precum și elemente caracteristice monarhiilor unor mari state sedentare ca Asiria și Babilon (Gnoli, 1974). Întâlnirea cu civilizațiile din Orientul Apropiat și, În special, cu Babilonul a fost o etapă hotărâtoare În evoluția culturii și religiei Iranului antic, care, la rândul său, a influențat gândirea filozofică și religioasă a grecilor (cf. West, 1971) și a evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecilor (cf. West, 1971) și a evreilor (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastruxe "Zoroastru"”, subcapitolul 2.8). Influența babiloniană asupra Iranului s-a manifestat puternic În artă, scriere, În concepțiile politice, religie și știință (Gnoli 1989c). De asemenea, o Întâlnire fecundă a avut loc și Între magi și „caldei”; aceasta a avut ecouri puternice În izvoarele clasice (Messina, 1930, pp. 48 sqq.; Bidez și Cumont, 1938, I, pp. 34 sqq.) și i se pot reconstitui unele trăsături esențiale, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
islamică profund tributară culturii elenistice (Nöldeke, 1920, § 15). Izvoarele iraniene de interes religios sunt rare Între sfârșitul secolului al IV-lea Î. Hr și Începutul secolului al III-lea d.Hr. Perioada partă, foarte fecundă pentru cultura iraniană și pentru Întâlnirea sa cu alte culturi din vechiul imperiu persan (Widengren, 1960), nu are mare relevanță În ceea ce privește izvoarele primare ale zoroastrismului. Acestea se reduc la câteva mărturii arheologice și epigrafice, care dovedesc, În mai multe cazuri, menținerea și continuitatea tradiției religioase (Unvala
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cf. supra) a fost trimis În Iran de asociația „Persian Zoroastrian Amelioration Fund”, fondată În 1854, tocmai cu scopul Îmbunătățirii condițiilor de viață ale zoroastrienilor din Persia (Karaka, 1884, I, p. 73; Menant, 1898, p. 44; Boyce, 1979, p. 209). Întâlnirea cu alte religii și cu alte culturi a influențat substanțial dezvoltarea gândirii religioase a parsilor și a determinat schimbări profunde Într-o comunitate care, secole de-a rândul, a fost puternic conservatoare, aproape osificată de frica de a nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
determinat schimbări profunde Într-o comunitate care, secole de-a rândul, a fost puternic conservatoare, aproape osificată de frica de a nu-și pierde propria identitate Îndepărtându-se de credința care Îi oferea baza cea mai solidă. Decisivă a fost Întâlnirea cu cercetătorii occidentali - francezul A.H. Anquetil-Duperron, care a descoperit Avesta și a făcut-o cunoscută culturii europene, germanul M. Haug, care a pus În lumină importanța scrierilor G³th³, englezul E.W. West, care a studiat literatura de limbă pahlavi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să le citească corect, după un timp Îndelungat În care pierduseră cheia pentru descifrarea limbii scrise Într-un alfabet bogat În semne polivalente și caractere aramaice. Însă Întâlnirea cu occidentalii, care au adus Înnoiri importante, nu s-a desfășurat doar În domeniul cercetării. O importanță deosebită au avut și occidentalii care au apărut ca purtători de valori culturale, filozofice și religioase diverse, cercetători sau misionari (din ultima categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și se va spune În continuare despre zeii majori ai funcției a treia); 2) și În cazul lor se manifestă asimetria tipică fraților funcției a treia; această asimetrie nu apare doar În duelul lor final, ci și În tinerețe: la Întâlnirea cu soldații lui Amulius, Romulusxe "Romulus" reușește să se apare, În timp ce Remusxe "Remus" este Învins și făcut prizonier; 3) la fel cum N³satyaxe "Na>satya" Îi apărau pe păstori de hoți, și Romulusxe "Romulus" și Remusxe "Remus" luptau cu aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clar cunoscuta opinie conform căreia orice reflecție escatologică ar fi străină. Dimpotrivă, această reflecție, chiar dacă se găsește Într-o formă primară, a existat cu siguranță și a avut un caracter esențialmente optimist: după o victorie inițială a răului și o Întâlnire care, la prima vedere, pare a-i pecetlui triumful, În final, binele este menit să Învingă, dând naștere unei epoci a inocenței și a bucuriei. Alături de divinitățile proprii fiecărei funcții, religia indo-europeană cunoștea și divinități care acționau În legătură cu toate funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
românească”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. După 1989, în „Jurnalul literar” și în „Viața românească”, i se tipăresc câteva conferințe ținute la Radio, precum și poezii din ciclul Acatiste și madrigale, datat 1941. Ajuns la credință în pragul adolescenței, așa cum mărturisea în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
lui Hazael, despre recucerirea cetăților ocupate de Hazael de la Ioahaz, tatăl lui Ioaș (2Rg 13,3 și 13,25) și despre o victorie împotriva regelui lui Iuda, Amasia (796-781 î.C.) la Bet Șemeș (2Rg 14,8-14). Povestesc și despre întâlnirea lui Ioaș cu profetul Elizeu (2Rg 13,14-19) pentru a demonstra importanța figurilor religioase în viața și politica țării. Acestea sunt centrele de interes ale autorilor. Însă, ceea ce se întâmplă dincolo de frontiere și nu afectează direct destinul poporului nu este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Karyotakis sau Odysseas Elytis, iar în spaniolă, singur sau în colaborare, din poezia populară românească și din creația lui Ion Barbu. Tălmăcirile sale au fost încununate cu Premiul Internațional de Poezie Mistică (1988) și cu Premiul pentru traducere la prima întâlnire internațională a traducătorilor de literatură română (1990). SCRIERI: Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs, Atena, 1979; Formă și deschidere, București, 1980; Literatura hispánica, Atena, 1990; Teoría de la traducción, Atena, 1991; Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Timișoara, 1996; El mundo de la nueva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau mai multe culturi diferite de cea europeană. Acest fapt îi îmbogățește Sinele (Mircea Eliade). Relevarea de sine a Sinelui se numește ,,experiență antropologică" și are o importanță capitală în cercetarea de teren. Ca antropolog, tu atingi acel
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui. „Celălalt“, cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
incertitudinii. Tocmai pentru că există incertitudine, există îndoiala asupra fiecărei hotărâri. Și tocmai pentru că există incertitudine, există răzgândirea, faptul de a reveni asupra unei hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntâlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depășit-de atins“ asupra limitei interioare. * Dacă moartea este latura egal distribuită a „naturii din noi“, care se manifestă ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței „de depășit-de atins“, este răspunsul paradoxal la întâlnirea iminentă cu limita de nedepășit a morții. Ca soluție a libertății, destinul este o încercare de a înfrânge democrația morții, deci gândul că în fața confruntării cu aceeași limită absolută toate viețile devin egale. Datorită destinului oamenii ajung inegali în fața morții
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reușită implică un merit rezultat din parcurgerea „corectă“ a secvențelor „de depășit-de atins“ și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil înseamnă că tabloul vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întâlnirea necesară dintre responsabilitate (libertate) și întâmplare rezultă că propria viață poate fi o surpriză permanentă pentru tine însuți și că, prin urmare, ea nu se configurează niciodată doar ca realizare voluntară a proiectului. Cu toate acestea, miracolul unei vieți nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hărăzindu-ne acestei libertăți. În loc să opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că, în cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii în om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de întâlnire al datului natural cu datul, tot natural, al libertății sale. Și dacă natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4”>DK 27 B 28.</ref>, și ea rezultă din întâlnirea pământului cu „aerul“, constituindu-se deci ca linie a orizontului, „vizibilă la picioarele noastre“ (para possin horatai). Expresia ek peraton gas (respectiv ek peraton ges), ab ultimis seu extremis terrae finibus et limitibus, apare și la Alceu, respectiv la Thucydide
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea care rezultă dintr-o excelentă întâlnire cu limita. Dacă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea care rezultă dintr-o excelentă întâlnire cu limita. Dacă existența limitei reprezintă suprema garanție a ființei, atunci înseamnă că absența ei, nelimitatul deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]