54,634 matches
-
modalități de abordare a acesteia este reflectat în egală măsură și în dezacordul privitor la definirea termenului ce o etichetează. Într-o carte devenită de acum clasică în domeniu - Structura și dezvoltarea personalității - Allport invocă și discută peste 50 de definiții ale personalității. Dar mai degrabă decât să le descriem pe acestea și toate definițiile apărute de atunci ar fi, credem noi, mult mai nimerită încercarea de a relaționa personalitatea cu utilizarea obișnuită, zilnică pe care o dăm acestui termen. Cândva
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
la definirea termenului ce o etichetează. Într-o carte devenită de acum clasică în domeniu - Structura și dezvoltarea personalității - Allport invocă și discută peste 50 de definiții ale personalității. Dar mai degrabă decât să le descriem pe acestea și toate definițiile apărute de atunci ar fi, credem noi, mult mai nimerită încercarea de a relaționa personalitatea cu utilizarea obișnuită, zilnică pe care o dăm acestui termen. Cândva un psiholog sugera că ne putem face o idee despre înțelesul acestui concept, dacă
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
unii de ceilalți. Ca atare în virtutea experiențelor cotidiene avem tendința să percepem personalitatea ca un cluster stabil și unic de caracteristici care poate însă suferi modificări ca răspuns la diferite solicitări externe. Cu toate acestea este greu să oferim o definiție asupra căreia acceptul psihologilor să fie unanim. Pentru a distinge un anumit grad de precizie în definirea conceptului, trebuie să înțelegem ce dorește fiecare teoretician să sugereze prin conceptul pe care îl utilizează. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
a distinge un anumit grad de precizie în definirea conceptului, trebuie să înțelegem ce dorește fiecare teoretician să sugereze prin conceptul pe care îl utilizează. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o perspectivă personală asupra naturii personalității, care devine astfel definiția sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are ca obiectiv înțelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate și examinarea unor variate modalități de definire a EU-lui. Psihologii în domeniul personalității acordă o importantă crescută nu doar formulării teoriilor ci în
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
esențial atât în cunoașterea de sine, dar și în cunoașterea celorlalți. Încă de la început ni se atrage atenția că nu există o definire unanim acceptată a conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării sociale. Datorită lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axează pe corelarea acestor definiții teoretice cu
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus în psihologie sunt teoriile psihanalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării sociale. Datorită lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axează pe corelarea acestor definiții teoretice cu ceea ce simțul comun desemnează prin termenul de 'personalitate'. La nivelul utilizării cotidiene, personalitatea reprezintă acele caracteristici unice, care ne deosebesc de ceilalți, fie ele evidente în comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare durabilitate în timp și
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
de ceilalți, fie ele evidente în comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare durabilitate în timp și cu ajutorul cărora conduita persoanei devine relativ predictibilă. Fiecare teoretician oferă o versiune unică, o perspectiva personală asupra naturii personalității, care devine astfel definiția sa de lucru. Rezumând obiectivul acestui material îl reprezintă înțelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate și examinarea unor variate modalități de definire a EU-lui.
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
Un corp absolut negru (numit și corp negru) este în fizică un model pentru sistemele radiante de energie electromagnetică. Necesitatea intoducerii acestui concept a apărut în studiul proceselor de interacțiune a radiației cu materia (emisia și absorbția radiațiilor) Prin definiție, un corp absolut negru este un corp care absoarbe integral radiația , fără să reflecte sau să transmită nicio fracțiune din energia radiației incidente. El însă poate "emite" radiație. Spectrul electromagnetic al radiației emise de corpul negru depinde numai de temperatura
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
undă este în mod natural o perturbație la scară largă și nu doar o particulă punctuală. De aceea, ecuația de undă a lui Schrödinger are aceleași predicții precum cele generate de principiul incertitudinii deoarece incertitudinea localizării este conținută în chiar definiția perturbării la scară largă pe care o generează o undă. Este doar nevoie ca incertitudinea să fie definită în mecanica matriceală a lui Heisenberg deoarece dezvoltarea s-a făcut ținând cont de aspectele de particulă ale electronului. Ecuația de undă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
probabilitate a electronului. De aceea, măsurarea poziției unui electron poate fi efectuată la o locație exactă în dauna distribuției de probabilitate, adică electronul pare să înceteze pentru moment să prezinte caracteristici de undă. În absența proprietăților de undă nici una dintre definițiile lui Schrödinger referitoare la comportamentul de undă al electronului nu mai are sens. Măsurarea poziției particulei anulează proprietățile sale de undă și ecuația lui Schrödinger eșuează. Când este măsurat, electronul nu mai poate fi descris de către funcția sa de undă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
când ε tinde la zero!).La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p") își păstrează caracterul izotrop de la momentul inițial
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
ideile și principiile care stau la baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David Hilbert este de nerealizat. Prima teoremă are însemnătate logică și conține importante implicații de ordin
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
Pământul să se rotească în jurul propriei axe, iar Cardinalul Nicolaus Cusanus în lucrarea sa "De Docta Ignorantia" s-a întrebat dacă există vreun motiv pentru a presupune că Soarele sau orice alt punct este centrul universului. În paralel cu o definiție mistică a lui Dumnezeu, Cusa a scris că „Astfel, constituția lumii ("machina mundi") își va "quasi" avea centrul oriunde și circumferința nicăieri." În astronomia matematică, modelele computaționale ale heliocentrismului implică sisteme de calcul matematic legate de un model heliocentric și
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Pentru un sistem invariant in timp, ce produce o ieșire formula 1 pe baza unei intrări formula 2, dacă decalăm intrarea temporal formula 3 și ieșirea va fi tot decalată formula 4. O definiție echivalentă este aceea că blocul sistemului este comutativ față de un bloc de intârziere arbitrară. Sistemul formula 5 nu este invariant deoarece depinde în mod explicit de timp. Sistemul formula 6 este invariant deoarece nu depinde în mod explicit de timp. Un sistem
Sistem liniar invariant în timp () [Corola-website/Science/314221_a_315550]
-
unui e-profesor nu e nevoie să fie neapărat în contextul e-learning. E-mentoratul sau e-meditațiile pot fi furnizate și ca parte a unei modalități e-meditații sau e-mentorat "de sine stătătoare" ("neamestecate"). Cercetatorii Heinze și Procter au dezvoltat următoarea definiție pentru învățarea mixtă în învățământul superior: Unele dintre avantajele învățării mixte includ: eficiența costurilor, atât pentru instituția de învățământ acreditată, cât și pentru cursant, accesul la o educație postliceală, și flexibilitatea în programarea și stabilirea orarelor de lucru a cursurilor
Învățare mixtă () [Corola-website/Science/314236_a_315565]
-
Teologul catolic Peter Damian, în Cartea Gomorei (Liber Gomorrhianus) desemnează drept sodomie următoarele: masturbarea, masturbarea reciprocă, copularea între coapse, penetrarea femeii "din spate" și sexul anal. Majoritatea acestor practici, la origine, serveau la evitarea unei sarcini. Toma d' Aquino extinde definiția sodomiei la orice fel de contact sexual, altul decât cel vaginal dintre bărbat și femeie. De asemenea, a considerat lesbianismul un păcat. Teologii au stabilit chiar și o "ierarhie" a pozițiilor în cursul contactului sexual heterosexual, cea mai puțin "păcătoasă
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
funcții olomorfe. O alta aplicație importantă a analizei complexe este teoria corzilor. O funcție complexă este o funcție în care variabila independentă și variabila dependentă sunt ambele numere complexe. Altfel, o funcție complexă este o funcție a cărui domeniu de definiție și domeniu de valori este o submulțime a planului complex. Pentru orice funcție complexă, și variabila independentă, și variabila dependentă pot fi separate în părțile reale și imaginare: Cu alte cuvinte, componentele funcției "f"("z"), pot fi interpretate ca funcții
Analiză complexă () [Corola-website/Science/314283_a_315612]
-
au participat aproape 800 de reprezentați din numeroase dieceze. Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost definiția dogmei Infalibilității Papale și confirmarea poziției Bisericii Catolice față de raționalism, relativism, liberalism și materialism. În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuții: prima "Dei Filius", Constituția Dogmatică a Credinței Catolice, și a doua "Pastor Aeternus", Prima Constituție Dogmatică
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei, dar deoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de o doctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru romano-catolici. Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca definiții papale solemne sau învățături "ex cathedra". În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice condițiile pentru o învățătură "ex cathedra" sunt: 1. "Pontificul Roman" 2. "vorbește "ex cathedra"" ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
vre-o formulare specifică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, definim..." sau să fie referită la o anatemă, care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afara Bisericii Catolice. Spre exemplu, "Munificentissimus Deus", care este definiția infailibilă a Papei Pius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria, se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine, Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va fi considerat ca căzut de la Dumnezeu
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
procedeul caracteristic care intervine în cursul desfășurării operațiilor se disting : PT mecanice, termice, electrice, chimice, electrochimice, termochimice, biochimice. Procesul de fabricație este un proces de producție prin care se obține un produs fabricat. Dicționarul explicativ al limbii române oferă următoarea definiție : Procesul de fabricație este "totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiei prime și a semifabricatelor în produse finite". Procesul de fabricație cuprinde diferite procese tehnologice între care există legături funcționale, procese prin care se realizează transformarea succesivă a materiei prime sau
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
de capacitatea sistemului de producție, care poate limita abilitatea sistemului de a satisface așteptările pentru piesele finite. Pentru ca procesele tehnologice să fie abordate ca sisteme, este necesar să fie evidențiate caracteristicile acestora (caracteristici sistemice). Într-adevăr, se poate formula o definiție "funcțională" a procesului tehnologic (care descrie "funcția" acestuia) și o definiție "structurală" (care indică "structura" sistemului). În ceea ce privește "funcția" sa, procesul tehnologic de prelucrare mecanică este un proces de transformare succesivă, cantitativă și calitativă, a obiectelor muncii, din starea de semifabricate
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
a satisface așteptările pentru piesele finite. Pentru ca procesele tehnologice să fie abordate ca sisteme, este necesar să fie evidențiate caracteristicile acestora (caracteristici sistemice). Într-adevăr, se poate formula o definiție "funcțională" a procesului tehnologic (care descrie "funcția" acestuia) și o definiție "structurală" (care indică "structura" sistemului). În ceea ce privește "funcția" sa, procesul tehnologic de prelucrare mecanică este un proces de transformare succesivă, cantitativă și calitativă, a obiectelor muncii, din starea de semifabricate S în starea de piese finite S, care constituie "ieșiri funcționale
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
prelucrate cu aceeași sculă și în aceeași configurație particulară a unei mașini-unelte. "Procesul elementar de prelucrare" este constituit dintr-o succesiune ordonată de faze de prelucrare, care conduce la realizarea unei forme geometrice definite a piesei, numită entitate de prelucrat. Definițiile componentelor proceselor de prelucrare sunt standardizate în România în STAS 6909-75 Procesele tehnologice sunt descrise și reprezentate grafic într-o serie de documente tehnologice, cum sunt: Documentația tehnologică completă pentru procese tehnologice în construcția de mașini este cuprinsă în STAS
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]