KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2128 2129 2130 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

ne eliberează, că înaintea noastră o dat drumu’ la mulți care erau cu condamnarea depășită... Io am stat nouă luni peste pedeapsă. Și de acolo ne-au dus la Ploiești, la penitenciar și după câteva săptămâni ne-a’ dat drumu’ acasă... Cum ați reușit să vă refaceți viața după eliberare? O fost o perioadă după eliberare când nu m-a întrebat nimeni, nimic. Mi-am terminat liceul, și am intrat la Uzina de Strunguri, la o secție bună, am fost și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de n-a dibuit-o. Dar tot pe urma ei au fost și nu a lăsat să facă facultate... Băiatul meu o terminat școala de petrol și o dat la facultate la petrol... și n-a reușit, dar a venit acasă și-a intrat într-un servici bunișor. O venit Securitatea și i-o spus la director să-l deie afară, că n-are ce căuta acolo... Și pe urmă, pe unde-o umblat și fiu-meu tot așa o pățit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
școală, și mă vizita întotdeauna. A doua zi eram chemat la Securitate: Cine-o fost la tine? Erau informatorii lor care spunea tot acolo... Și tot așa mă purta’ și mă chema’ și mă freca’. O fost și la mine acasă, mi-a băgat microfoane... Cât timp i-ați simțit pe urmele dumneavoastră? Îndeosebi în perioada asta ultimă, până înainte de Revoluție... Tot timpu’ am fost chemat... Mi-a fost mai grea perioada de libertate decât detenția... V-a tentat politica după

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
împrăștiați... Atuncea am luat și eu contact cu alți oameni, cu alți deținuți de la alte infracțiuni. Și au fost și brăileni... Și înainte de a mă elibera, au fost câțiva brăileni care m-au rugat: Domnule, te rog frumos, dacă ajungi acasă, să-mi trimeți... Și-am învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și în momentul când am fost la izolare astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, în sfârșit, cămăși din astea de zeghi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
se învechiseră deja... adică intraseră pe un făgaș al lor. După Canal ne-a dus înapoi la Aiud, unde am mai stat 8 luni de zile. Gândirea lor a fost foarte bună din punctul ăsta de vedere. Că dacă plecai acasă imediat după Canal, cu anumite date... dar așa, după 8 luni de zile nu mai știai nimic ce a rămas acolo și, respectiv, nu aveai cum să știi, decât din ultimul loc de detenție. Ori Aiudul fiind o închisoare cu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
organizez un partizanat... Și era într-o duminică, în 25 iulie ’48... Venisem noaptea cu trenul și dormeam... Baba, gazda la care stăteam, era pe șanț la stradă... și a fost întrebată de trei indivizi: Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă? Da, doarme. Și încet au pătruns în casă și când m-am trezit erau deja în jurul patului. M-au sculat și m-au poftit să dau o declarație... Ei încă nici nu erau organizați ca Securitate, că atunci se organizau

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
fim arestați, și încercam să ne pregătim și să aflăm ce se întâmplă dincolo de zidurile Securității și al închisorilor; și știam mult mai multe decât știau alții. Eu după ce am aflat că au fost arestați, am plecat de dimineață de acasă pentru că trebuia să aranjez niște treburi, trebuia să rup lanțul în câteva locuri. Ș-atunci una din discuții am avut-o cu unu’ din prietenii mei, Stanev Lucian, cu care am stabilit ce să spună în cazul în care eu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dintre ei ca martori în proces, dar nu au fost arestați... Și asta a fost cel mai important, pentru că din ceea ce aflaserăm, dacă lotul ar fi fost mai numeros, pedepsele ar fi fost și mai mari. Când m-am întors acasă, părinții mi-au spus că am fost căutat de două-trei ori, și, în final, au lăsat o invitație ca la orele 17 să mă prezint la Miliția județeană cu actul de identitate și cu cartea de imobil... Era un truc

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Am spus asta pentru că eu eram descătușat, nu mai aveau ce să-mi facă, decât să mă omoare, mai mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am întrebat, dacă are copii și soție, ce le spune când ajunge acasă: că a omorât un dușman de 17 ani? Un dușman al poporului? Vă mai amintiți ce a răspuns? Înjurături. Astea erau răspunsurile. Dar, ce cred că e interesant este că torturile din Securitate erau de două feluri... cel puțin așa

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
într-un GAS, am ieșit pe poartă... și-atuncea eram sigur că mă împușcă. Absolut sigur. Dar eram liniștit... Nu fac pe eroul, dar atât îmi spuneam: „poate că e prea devreme”. Dar asta este... Și sigur te gândești imediat acasă, ce suferințe le-ai produs, ce vor face, cum vor reacționa, cum vor suporta. Asta se întâmplă cred oricărui om care gândește că mai e puțin și... Și după un parcurs am văzut că GAS-ul în care eram, că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
aminte precis ziua când s-a întâmplat bătaia aceea? 14 iulie 1958. Că era ca la Revoluția Franceză... Aia fusese în 14 iulie 1789, parcă. În tot timpul cât ați stat la Gherla ați putut lua contact cu cei de acasă? Chiar dacă n-aveam nici un fel de legătură, mai reușeam, totuși, să ne anunțăm familiile... Nu veneau vești de la ei spre noi pentru că nu aveau cum, dar de la noi spre ei se duceau... Se mai eliberau prieteni, și chiar dacă dădeau o

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
anunțau familiile: este în locul cutare, este sănătos. Un asemenea anunț a dus la o situație care putea s-o coste pe sora mea. Doi colegi ai mei, Sandu și Mircea, se eliberaseră în mai 1959 și au fost la mine acasă și au spus că au stat cu mine la Gherla și că sunt bine, sănătos. Sora mea era era studentă la politehnică, scăpase ca prin minune să nu fie exmatriculată, și când au prins-o era prea târziu: Ce o sa

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
politehnică, scăpase ca prin minune să nu fie exmatriculată, și când au prins-o era prea târziu: Ce o sa mai îmi faceți? Diploma nu puteți să mi-o luați. Și făcea practică la Cluj, la nu știu ce uzină metalurgică, fusese pe acasă, și părinții i-au spus. Sora știind că Gherla e la o aruncătură de băț de Cluj s-a gândit că nu ar fi rău să ia trenul și să vină până la mine. Așa a făcut. A coborât în gară

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Simțeam cerul că mă presează, încearcă să se apropie de pământ, sau pământul de cer... Totul era tulbure. Dunărea și ea potrivnică, parcă și prin culoare, se manifesta luându-ne jalea și ducând-o mai departe... Eu atunci mă gândeam acasă, pentru că era Sfântul Nicolae. Și poate că nici o sărbătoare nu avea atâta fast cât avea ziua de Sfântul Nicolae. Tata își serba cu sfințenie ziua. Cât eram la țară, veneau din împrejurimi, protipendada localităților, pentru că la tata se tăiau purcei

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Nicolae nu mai era chiar la fel... Veneau mai puțini, sigur că da, se împuținaseră, dar ziua, totuși, se păstra... Nu se serba ziua mea sau ziua mamei, dar ziua de sfântul Nicolae, da. Și eu mă gândeam ce e acasă... Ș-atuncea a venit Ștefan Pascu pe punte, și a avut impresia că am vreun gând. Și m-a întrebat ce am de gând. Dar eu n-aveam nimic de gând. Și atunci am înțeles că el a crezut că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
foarte mic, cârn, o piticanie de om... Restul erau soldați în termen. Acolo a fost prima dată când am aflat că un soldat în termen poate împușca un deținut politic și pentru asta primește o tresă și 15 zile permisie acasă. Și-au fost tentative să ne împuște. Ne chemau spre ei ca să zică că ai vrut să ieși din cordon... De obicei erau 2-3 soldați cu noi și aveau și un câine lup, foarte rău, pe care îl țineau în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
5 ani eu nu colaborez cu voi. Dacă îmi spuneați asta acum 5 ani, poate că lucrurile ar sta altfel. Te mai gândești! Nu mă mai gândesc deloc. Dați o hârtie și declar că nu colaborez. Da, dar n-ajungi acasă. Eu am foaia de eliberare, unde se vede că au modificat. Au șters adresa și au scris altă destinație. N-ajung! Și-am ajuns... ca în vis... pentru cele două fulare. În domiciliu forțat... Da, am ajuns la Rubla, în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de acolo. N-o să pleci! Și ce-o să faci? O să stau aici. Mi-a plătit-o, totuși, dar n-a putut să mă țină prea mult... Și așa am ajuns de unde am plecat... Cum a fost viața dumneavoastră după întoarcerea acasă? Părinții mei fuseseră mutați, iar după revenirea în oraș au urmat șicanele de rigoare care se făceau oricărui fost deținut politic, adică refuzau să îmi facă mutația. Și nu puteai să ocupi servici pentru că astea erau legate: dacă îți căutai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de depozit, și s-au mutat într-o cameră la un unchi. Pe urmă și-au găsit pe strada Mihai Dumitru o casă cu două camere. Când am venit de la închisoare, o jale a fost... Cum a fost percepută reîntoarcerea acasă de ceilalți colegi, de prieteni? După ce ne-a eliberat n-aveam voie să ocupăm posturi de funcționari. Prietenii se fereau de mine că am făcut închisoare... Nu trebuia să vorbesc... Și pe urmă m-am dus și am muncit în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care au fost deputați... Au venit niște strungari, oameni ai nimănui, și au distrus Partidul Țărănist. A devenit Partid Popular Creștin Democrat. De doi ani de zile nu mai facem politică. Venim la AFDPR, la asociație, unde ne simțim ca acasă... Suntem mulțumiți... Și luam un milion pe an de detenție... În loc să ne dea, cum au străinii, cum au evreii scăpați de la Auschwitz... câte 6000 de euro pe lună... nouă nu ne dă 200 de euro. Suntem colegi care am suferit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Ce ai, mă, aicea? Uite mă, Ionescu, ia mă ia, desfă! Ți-ai adus traista? Ia tot de aici și dă-te în pizda mă-tii! Hai, cară-te! Următorul! Hai că vreau să termin, că am și eu treaba acasă! Și înjurând așa n-aveai de treabă cu el. Era un plutonier major, Roman, un țigan oltenesc, împăunat, așa, înalt și bine făcut. Și cu o aliură... Era foarte important, domnul plutonier major Roman. În primul rând se îmbrăca în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
eliberării? Parcă era 19 septembrie... Eram la Salcia și știam că pe data de... mă eliberează. Eliberându-mă mai târziu, după alții care s-au eliberat, nu mi s-a părut o zi de menționat vreodată... Cum a fost întoarcerea acasă? M-am întors acasă, da’ nu m-am mai întors la Alexandria, că mama se mutase la Tulcea, unde locuia bunica, pe strada Libertății 9. Și m-am dus la Tulcea și mi-am reînceput viața... Dar n-am stat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
septembrie... Eram la Salcia și știam că pe data de... mă eliberează. Eliberându-mă mai târziu, după alții care s-au eliberat, nu mi s-a părut o zi de menționat vreodată... Cum a fost întoarcerea acasă? M-am întors acasă, da’ nu m-am mai întors la Alexandria, că mama se mutase la Tulcea, unde locuia bunica, pe strada Libertății 9. Și m-am dus la Tulcea și mi-am reînceput viața... Dar n-am stat decât câteva luni, și-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
conținut... Și cum s-a desfășurat arestarea? Dimineața în ziua de 28 iunie 1957, într-o vineri, m-au închis. M-a așteptat la gară cu o Pobedă un securist care mi-a spus: Poftiți în mașină. A urmat percheziția acasă... Cu trei săptămâni mai înainte îi arestaseră pe niște prieteni, trei avocați și-un procuror... Motivul a fost că eu mă ocupam de Tribunalul Militar foarte intens, și-apăram pe cei care erau împotriva regimului... Ancheta unde a fost, la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
când Hrușciov a dat cu pantofu-n masă. Și io tot le spuneam la colegi: Noi stăm aicea până se-mpacă rușii cu americanii... Dacă se împacă ăștia apăi, că am cinci ani de făcut, că am 20 de ani, plec acasă... Și-așa a și fost... Dar în ’60 înainte de conferință, ne-a adunat, ne-a pus pe toți în careu așa, ne-a permis să stăm jos, și cineva de la Ministerul de Interne, o comisie, a ținut un mic discurs

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]