54,401 matches
-
o comedie muzicală românească din 1978, regizată de Geo Saizescu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Florin Piersic, Violeta Andrei, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu și Jean Constantin. "" este un film de vacanță care prezintă o poveste de dragoste pe litoralul românesc al Mării Negre în anii '70, având ca pretext realizarea „comenzii 201” de către o uzină metalurgică din Constanța. El a fost unul dintre cele mai populare filme ale anilor ’70. Între uzinele metalurgice „Drum nou” din București și
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
scrie un raport informativ privind comanda 201, petrecându-și timpul rezervat anchetei mai mult pe plajă. El recomandă să nu se ia niciun fel de măsuri. Toma se duce la București și predă la redacție două articole: un articol despre dragoste, adevăr și principii și ancheta intitulată „Note critice la o critică pe note”. În primul articol sunt prezentate ideile despre dragoste ale lui Răducanu. Duminica era programat spectacolul umoristico-muzical „Ce bine e la mare” organizat de uzina „Prometeu”. Directorul Răducanu
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
ia niciun fel de măsuri. Toma se duce la București și predă la redacție două articole: un articol despre dragoste, adevăr și principii și ancheta intitulată „Note critice la o critică pe note”. În primul articol sunt prezentate ideile despre dragoste ale lui Răducanu. Duminica era programat spectacolul umoristico-muzical „Ce bine e la mare” organizat de uzina „Prometeu”. Directorul Răducanu este însă chemat sâmbăta la o consfătuire de două zile organizată la București în care directorul Georgescu (Octavian Cotescu) de la uzina
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Prometeu”. Directorul Răducanu este însă chemat sâmbăta la o consfătuire de două zile organizată la București în care directorul Georgescu (Octavian Cotescu) de la uzina „Drum nou” susține necesitatea economisirii metalului. A doua zi apare în ziarul „Viața tineretului” articolul despre dragoste, adevăr și principii. Directorul se întoarce în grabă cu avionul la Constanța pentru a asista la spectacol. Spectacolul începe în absența directorului, iar Misică susține un număr de hipnoză. Inspectorul Ionescu se oferă să fie el cel hipnotizat, iar pe când
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
un mai rar întâlnit (până acum în cinematografia românească) bun gust”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un director și o ingineră de la uzine rivale își fac, la mare, declarații de dragoste fără a-și cunoaște adevărata identitate. Schema din Pe răspunderea mea dreasă cu atmosferă estivală, peripeții, coincidențe, automobil retro și încurcarea valizelor, vechi cai de bătaie ai comediografilor noștri, momente pretins satirice și sprintenul șlagăr „Ce bine e la mare
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Hildegard de Bavaria s-a căsătorit cu Arhiducele Albert, Duce de Teschen, liderul conservatorismului austriac și consilier apropiat al Arhiducesie Sofia. Această familie atât de conservatoare dar uneori excentrică a fost zguduită de revoluția de la 1848. Regele Bavariei, compromis de dragostea lui adulteră cu dansatoarea Lola Montez, a trebuit să abdice iar fratele Mathildei a urcat pe tron sub numele de Maximilian al II-lea al Bavariei.<br> Casa imperială a Austriei a trebuit să părăsească Viena și să se refugieze
Prințesa Mathilde a Bavariei () [Corola-website/Science/327363_a_328692]
-
el printre cabluri și se curentează, transformându-se în om (Mihai Bisericanu). Cei doi încep să se bată, dar Omide apare și se curentează și ea și devine om (Elena Zaițeva). Între Scăpărici și Omide se înfiripă o poveste de dragoste. Cei trei prieteni se plimbă pe aleile Tranzistoriei și sunt atacați și capturați de faraziți. Scăpărici reușește să scape. Între timp, Bogdan și Maria ajung cu mașina la etajul final al Tranzistoriei, unde găsesc firul pe care-l împletea bunica
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
romanul ", întâia noapte de război" (1930) al scriitorului român Camil Petrescu. Rolurile principale sunt interpretate de Vladimir Găitan, Joanna Pacuła, Sergiu Nicolaescu și Sebastian Papaiani. Filmul este alcătuit din două părți separate de inserturi; partea I-a ("Ultima noapte de dragoste") are 47 de minute, iar partea a II-a (intitulată " Întîia noapte de război") 53 de minute. Începând din luna mai a anului 1916, locotenentul Tudor Gheorghiu (Vladimir Găitan) se afla concentrat pe frontiera româno-austro-ungară la Vama Giuvala, între Munții
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
uscate și chinuitoare”. La 13 august 1916, invitat la o masă la popota ofițerilor, Tudor Gheorghiu are o ieșire nervoasă atunci când aude o discuție referitoare la o crimă săvârșită din gelozie, acuzându-și interlocutorii că nu cunosc nimic din psihologia dragostei. Prietenul său, lt. Petre Orghidan (Sebastian Papaiani), reușește să-l înduplece pe căpitanul Dimiu (Corneliu Gîrbea) să-i dea lui Tudor o permisie de o zi pentru a merge la Câmpulung Muscel și a-și vedea soția căreia îi scrisese
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Dimiu (Corneliu Gîrbea) să-i dea lui Tudor o permisie de o zi pentru a merge la Câmpulung Muscel și a-și vedea soția căreia îi scrisese două scrisori și de la care nu primise niciun răspuns. Gheorghiu era căsătorit din dragoste de aproape doi ani cu Lena (Joanna Pacuła), o fostă colegă de la universitate, și bănuia că soția sa îl înșală. Amândoi erau săraci. Bunicul său, Luca Mavrodin (Ernest Maftei), își cheamă toate rudele pentru a-i obliga să accepte unele
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
lumea asta muritoare și că soția sa era pentru el o străină. Judecat în procesul organizat a doua zi, Gheorghiu își recunoaște vina, este condamnat la moarte pentru dezertare și este împușcat de plutonul de execuție. Romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" publicat în 1930 de scriitorul Camil Petrescu a avut parte de un mare succes de critică, fiind considerat un caz de conștiință în contextul Primului Război Mondial. După cum este înscris pe genericul de început al filmului, "„scenariul este
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Camil Petrescu a avut parte de un mare succes de critică, fiind considerat un caz de conștiință în contextul Primului Război Mondial. După cum este înscris pe genericul de început al filmului, "„scenariul este inspirat din romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”". Sergiu Nicolaescu a precizat că el a făcut "„multe și importante schimbări, mai ales în ceea ce privește structura dramaturgică a poveștii”" , filmul nefiind o ecranizare fidelă a romanului, ci doar inspirat de opera literară din care a împrumutat
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
de partea comuniștilor din „convingere” , și întrebat dacă ar dori să regizeze un film de ficțiune. Până atunci, el realizase doar scurtmetraje documentare pentru Studioul „Alexandru Sahia”. Nicolaescu a răspuns că ar dori să realizeze ecranizarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu, care-l impresionase, dar directorul studioului l-a refuzat, propunându-i să adapteze mai bine romanul "Patul lui Procust" al aceluiași scriitor. În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești a luat în calcul realizarea
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
care-l impresionase, dar directorul studioului l-a refuzat, propunându-i să adapteze mai bine romanul "Patul lui Procust" al aceluiași scriitor. În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești a luat în calcul realizarea unei adaptări a romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial. El a preluat varianta de scenariu a lui Carabăț pe care a modificat-o după scenariul său și al lui Salamanian. „Dumitru Carabăț a scris o
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
devizului de producție de la 3,5 milioane la 5 milioane lei. Inițial regizorul a ales-o pe actrița poloneză Grażyna Szapołowska pentru rolul principal feminin, dar ulterior el a optat pentru o altă actriță poloneză: Joanna Pacuła. "Ultima noapte de dragoste" a fost realizat în coproducție de Casa de Filme 3 și Cine TV Berlin în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale și al Ministerului de Interne. Filmările au început la 17 iulie 1979 și au
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
lui Carabăț, fiind indicat Sergiu Nicolaescu ca unic scenarist. Pe genericul final al variantaei relansate în 2001 a fost trecut ca scenarist și Anușavan Salamanian. Filmul este alcătuit din două părți separate de inserturi; partea I-a ("Ultima noapte de dragoste") are 47 de minute, iar partea a II-a (intitulată " Întîia noapte de război") 53 de minute. Acțiunea militară a locotenentului Gheorghiu de la concentrare și până la ajungerea în fața plutonului de execuție este fragmentată de o succesiune de lungi flask-back-uri din
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
fiind un film de artă care a beneficiat de succes de public. În plus, regizorul a afirmat că „[...] materialul pe care noi îl filmăm, și considerat film artistic, să rămână pentru generațiile viitoare un document istoric”. Filmul " Ultima noapte de dragoste" a fost vizionat de 3.115.806 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 2 februarie 2001, fiind vizionat de încă 12.004 spectatori. Designera Doina Levința a primit în 1980 Premiul pentru costume al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul " Ultima noapte de dragoste". Criticii care au analizat filmul au constatat că acesta este doar inspirat din romanul lui Camil Petrescu, el nefiind o ecranizare fidelă a operei literare. Mircea Alexandrescu observa că filmul lui Nicolaescu este o ecranizare „de o inspirație liberă de
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
ales să se concentreze mai mult pe un „spectacol sentimentalo-războinic” și mai puțin pe meditație, însuși personajul principal feminin fiind doar un simplu element decorativ. Criticul concluziona următoarele: "„Sergiu Nicolaescu, în calitate de regizor, nu se oprește deloc în «Ultima noapte de dragoste...» la climate identice și la atmosferă meditativă, ci se lasă dus de temperamentul și structura lui, spre felul de povestire care-i convine cel mai mult și care este spectacolul de acțiune. Pe el îl preocupă succesul și câștigarea imediată
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
preciza că "„filmul este o ecranizare grăbită, superficială și... ciudată”", cu interpretări lipsite de vigoare artistică (cu excepția portretului de politician afacerist realizat de Gheorghe Dinică) și cu accentul mutat de regizor de la „spectacolul ideilor” la „spectacolul faptelor”. "Ultima noapte de dragoste" era considerat diferit de "Între oglinzi paralele", Nicolaescu concentrându-se asupra războiului și atmosferei de epocă, în timp ce filmul lui Veroiu era un incitant spectacol de idei. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
al cinematografiei românești din Almanahul Cinema (1990), directorul de imagine Nicu Stan scria despre acest film următoarele impresii: "„Girardi «scrie», într-o atmosferă filtrată prin perdelele exploziilor și ale ploilor reci, ce îți pătrund în suflet dureros, Ultima noapte de dragoste..., a cărei «regie de imagine» se înalță pe structuri simfonice. Registrul rece, dur, al frontului, cu tranșeele lui noroioase și cerul greu, încărcat de nori, pământ răscolit de explozii și fum, i se opun - contrapunct - imaginea calmă, tandră, pe alocuri
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Flonda pe scenă timp de aproape trei decenii în: Hamlet - „Hamlet” de W. Shakespeare, clasa profesorului Dem Rădulescu, lector Adriana Piteșteanu, Studioul Casandra (examen de stat) - 1977; Andjev - „Alegeți-l singur” de Ivan Bucavkan, regia Florin Fătulescu și Dorante - „Jocul dragostei și al întâmplării” de Marivaux (1978); Ugarov - „Anecdote provinciale” de A. Vampilov, regia Mihai Lungeanu (1979); Insul 6 - „Pluta meduzei” de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, Teatrul de Stat Petroșani și Roșca - „Petru Rareș” de Horia Lovinescu, regia Florin Fătulescu
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
Varodi (1984); Hugh Preston - „Week-end de adio” de M. J. Sovajon, regia Radu Basarab (1985); Figaro - „Ziua cea mai nebună” de Peter Turini, regia Radu Basarab (1986); Higins - „Pygmalion” de G.B. Shaw, regia Mc Ranin (1987); Victor - „Lunga poveste de dragoste” de Tudor Popescu, regia Cristina Ioviță (1988); Ștefan - „Nu ne naștem toți la aceeași vârstă” de Tudor Popescu, regia George Marinescu (1989); Eroul - „Cartoteca” de Ruzewicz, regia Iulian Vișa (1991); Chang - „Chang-Eng” de Goran Tüngstron, regia Iulian Vișa și Actorul
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
compusă de Marius Mihalache, fiind adăugate piese muzicale complementare ale lui Radu Drăgănescu. Instrumentația a fost realizată de Adrian Belu, Alexandru Vasile, Ciprian Nicolae Ioniță și Constantin Nichita. Printre melodiile interpretate în film se află "„Să nu-mi iei niciodată dragostea”" a formației Holograf. Filmul "Filantropica" a avut parte de un succes moderat la public, fiind vizionat de 113.302 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]