KorAP: Find »[drukola/base=încânta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...290 >

7,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

vă captiva și încânta... Primul număr face parte din repertoriul unui artist care nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare: Harry Houdini, cel mai mare maestru al evadărilor din America, dacă nu din întreaga lume, omul care a încântat mulți regi, împărați sau președinți. Evadările sale sunt atât de dificile încât pe majoritatea din ele nimeni nu a îndrăznit să le repete în toată această perioadă scursă de la moartea sa timpurie. Așadar, astăzi vom reproduce pentru dumneavoastră o evadare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
un polițist de origine hispanică ce acum nu mai părea deloc gravid, se alătură grupului bătând-o ușor pe umăr pe Sachs. - Mersi că m-ai salvat, Amelia! Sachs încercă să mențină o expresie sobră, însă era evident că e încântată. Se simțea precum un student ce tocmai trecuse cu brio un examen important. De altfel, nici nu era departe de ceea ce se petrecuse de fapt. Tatăl ei, Herman, fusese polițist de stradă în Divizia de Patrulă toată viața. Sachs avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
zi. Karei îi fu într-un fel ciudă, căci nu avea ce să facă și totuși nu o putea scăpa de povara acestei alegeri. Își aruncă privirea pe ceas. Din nou va întârzia la serviciu. Domnul Balzac nu va fi încântat deloc, mai ales că sâmbăta era cea mai aglomerată zi a săptămânii. Goli ceașca de cafea, apoi se pregăti să iasă în hol, unde o femeie de culoare îmbrăcată într-o uniformă imaculată o salută: - Kara! De cât timp ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
femeie este pur și simplu strivită de o cutie imensă. Una din preferatele mele este cea pe care Selbit a efectuat-o prima dată în 1922. Titlul este foarte sugestiv: „Idolul Sângelui” sau „Cum Distrugi o Fată?”. Astăzi, sunt foarte încântat să vă prezint o variantă îmbunătățită a celui mai renumit truc al lui Selbit, truc pe care acesta l-a prezentat în zeci de țări și pe care a fost invitat să îl repete la „Spectacolul Regal de Varietate” desfășurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-l încurajeze. - Păi, de vreme ce trebuie să pleci și e foarte posibil să nu te mai văd niciodată... Mă gândeam dacă ți s-ar părea deplasat să te întreb dacă vrei să bem o cafea împreună. - Absolut deloc deplasat, răspunse ea încântată de atitudinea lui directă. Dar trebuie să termin ora întâi. Mai am cam 20 de minute... Cum se potrivește asta cu programul tău? - 20 de minute e perfect. Ne vedem la grajduri. - Excelent, spuse Cheryl. Nu te-am întrebat: îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
această mare de oameni și de tarabe. O apucă decis în acea direcție. Dar nu avu curajul să o ia la fugă, căci în astfel de cazuri, încet înseamnă invizibil. Privi cu interes la bunurile puse în vânzare, se arătă încântat de prestația unui chitarist amator și râse cu poftă la reprezentația unui clovn. Adică procedă întocmai ca toată lumea de acolo, pentru că doar ce e unic atrage atenția, în timp ce similar înseamnă din nou invizibil. Mergea în continuare încet spre est, întrebându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
făcu semn în direcția în care dispăruse atacatorul. Sachs dădu câteva ordine unui ofițer aflat prin preajmă, în primul rând să izoleze locul crimei, să cheme un doctor și apoi să identifice martorii. - Dar..., începu tânărul polițist să protesteze, deloc încântat de faptul că primea ordine de la un ofițer cu același grad și cam de aceeași vârstă. - Niciun dar! îi tăie ea elanul, fără chef de discuții cu privire la numărul de zile petrecut de fiecare din ei în poliție. Poți să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că nu se afla niciun corp în interiorul mașinii sau în portbagaj. - Unde e mâncarea? întrebă Sellitto privind pe fereastră. Sachs și Kara plecaseră cu puțin timp în urmă să cumpere câte ceva de la un restaurant cubanez. Tânăra iluzionistă era mai puțin încântată de ideea de a mânca decât de perspectiva primei cafele cubaneze din viața ei, cafea pe care Thom o descrisese ca fiind „jumătate espresso, jumătate lapte condensat și jumătate zahăr”. În ciuda faptului că era practic imposibilă combinația, Kara fusese foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aducea aminte perfect pe prima lui reprezentație. După aceea, Micul Houdini - primul său nume de scenă - nu a pregetat să apară pe scenă la nicio ocazie ce i s-a ivit. Cât îi plăcea să își fascineze spectatorii, să îi încânte, să îi păcălească. Și să îi sperie. Da, îi plăcea să îi și sperie. Într-un final, a fost descoperit și de mama lui. Femeia și-a dat seama că băiatul își petrece din ce în ce mai puțin timp acasă și a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se ridică de pe scaun și plecă în laborator. - A fost foarte bine, se adresă Sellitto lui Sachs. Interviul. Nu cunosc niciun sergent care să se descurce mai bine. Făcu un semn sobru de mulțumire, dar Rhyme știa că era foarte încântată de complimentul primit. După câteva minute, în cameră își făcu apariția Mel Cooper, cu fața pătată, la fel ca Sachs. Ținea în mână un sac de plastic. - Acestea sunt toate probele găsite în Mazda. Sacul conținea patru pagini, o singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
în punctul în care își definesc viața în funcție de carieră. Practic, omul care era înainte a dispărut odată cu incendiul. Omul Dispărut, reflectă Rhyme. - În schimb, asta înseamnă că acum nu este motivat de ambiția de a reuși sau de a-și încânta publicul, nici de devotamentul artei pe care o practică, ci de furie. Și este agravată de cea de-a doua tendință: focul l-a deformat și i-a afectat plămânii. În calitate de persoană obișnuită să fie mereu în fața unui public, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Grady nu se arătă prea impresionat. Cum îți așterni... Îi spuse avocatului: - N-o să-l las să iasă cu fața curată. - Înțelege și singur asta, Charles. - Știi că Weir e mort? - Da... Și îți pot spune că Andrew a fost încântat să audă asta. Chiar îl cred că nu a avut nicio legătură cu atentatul, Charles. Grady nu era însă omul care să pună preț pe spusele avocaților, nici măcar când era vorba de oameni integri ca Roth. - Și are dovezi clare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
un aer înfricoșător locului Dar Rhyme detectă în adâncul criminalului singurătatea, la vederea acestor obiecte depozitate aici pentru a servi scopurilor sale terifiante, în loc să fie folosite pentru scopul lor original, acela de a lua parte la un spectacol care să încânte mii de oameni. - Cum? șopti Magicianul. Rhyme îi observă privirea uimită. Era și o doză de neîncredere. Criminalistul savură senzația. Orice vânător va mărturisi că partea cea mai bună a jocului este chiar căutarea prăzii. Însă niciun vânător nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

brusc în vinul ei și chicoti. —Despre ce vorbești, Charlie? Nu prea știu, am zis eu, începând să râd la rândul meu. Mintea îmi reveni asupra conversației care, dintr-odată, mi se păru teribil de amuzantă. Cred că sunt doar încântat că am făcut o grăsană să zâmbească. Asta o făcu pe Judy să chicotească și mai tare, iar Ben i se alătură. — Ești ciudat rău, tată, îmi zise, rânjindu-mi peste masă. E ca un fel de călătorie a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
bolnavă biata creatură gigantică, în afară de cea trimisă de un dement ce trece printr-un soi de criză a vârstei mijlocii? Nu mi-a trecut prin cap în momentul acela cum anume aveam să i-o trimit, cred că eram doar încântat că găsisem o mică metodă de a-mi distrage atenția de la tristețea profundă care încă amenința să se adune înăuntrul meu. M-am oprit afară din magazin, mi-am pus pe jos lângă mine servieta și sacoșa de la SavaMart și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
să vadă dacă face ce-i spuseseră că va face - și se pare că a funcționat. I-a fost foarte rău din cauza sindromului aceluia de dumping în legătură cu care ne preveniseră, din cauza zahărului, și a trebuit să se întindă. A fost încântată - zice că asta demonstrează că are efect. Are dreptate - pare puțin mai slabă. Ba chiar abia așteaptă să se întoarcă la serviciu, ca să le poată arăta și celorlalți. Bineînțeles, mie nu-mi pasă cum arată, atâta vreme cât sănătatea nu-i e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
iubiți unu’ pe altu’ și c-o să-mpărțiți toate lucrurile și-o să fie așa frumos. Mama și tata vin încoace - mă sprijină foarte mult, cum ți-am zis - și fratele lu’ Wayne vine din Arkansas. Părinții lui nu prea-s încântați, da’ nu-i nimic. Io o să port un costum alb tot și-o cămașă roz cu franjuri, iar Wayne o să fie cu haina lui de piele și cu blugi strâmți. Așa mai merge! Cre’ că îngeru’ meu a cam lucrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

tot mai intens de deasupra nu o mai făcu pe Leigh să se simtă atât de...scoasă din țâțâni. Era timpul să fie alături de prietena ei. — Spune-ne trei lucruri importante despre Duncan pe care majoreta noastră n-o să fie încântată să le afle, zise Leigh lipindu-și tălpile una de alta și împingând genunchii spre podea până ce simți cum i se întind mușchii pe interiorul coapselor. — Da, da, bună idee, spuse Adriana clătinând din cap. O șuviță din părul negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
la greutatea ideală sau o idee mai slabe, toate super aranjate în ciuda faptului că era duminică dimineața și activitatea lor era de natură fizică — ea era cea mai frumoasă. Lucrul ăsta n-a mai surprins-o și n-a mai încântat-o așa cum se întâmpla pe vremea când era mai tânără, ci mai degrabă i-a dat un surplus de încredere care a ajutat-o pe tot parcursul zilei. Faptul că Yani n-a vrut să se culce cu ea arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
a-i cuprinde mâna dreaptă într-ale lui. De-asta îl iubim noi toți. Te rog, vrei să stai cu noi? Arătă spre locul liber de alături pe canapea și se uită la ea. — A, știți, de fapt - — Ar fi încântată, spuse Henry. Leigh abia se abținu să nu-i arunce o privire fioroasă în timp ce luă loc pe canapeaua veche. Ia-ți adio de la coafor, se gândi ea. Adio, Barneys. Mare minune dacă Russell o să mai vreodată vorbească cu ea după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
spun eu că s-a simțit jignit. — E băiat mare, Leigh. Poate să facă față unei mici încurcături cu un cadou. Amândouă știau că nu așa se întâmplaseră lucrurile, dar au lăsat-o baltă. — Și ia zi, ceilalți au fost încântați? Ascultătoare, Leigh îi povesti ce reacția a avut mamei ei, Adriana, familia lui Russell, strecurând câteva glume și remarci amuzante unde era cazul. Abia după ce închiseră telefonul, promițând că vor intra în detalii a doua zi, Emmy simți o împunsătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
lui galeș făcu să-i tresalte un pic inima. — În altă împrejurare te-aș invita și pe tine — aș insista chiar — dar, știi, de fapt e ziua de naștere a fostei mele prietene și nu sunt sigur că ar fi încântată dacă aș veni...cu cineva. Înțelegi? Filmul care rula în mintea lui Emmy se întrerupse brusc; imaginea în care apăreau ei doi râzând în timp ce mai luau niște vin din minibar dispăru și apăru alta în care ea se uită singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
s-a smiorcăit Adriana. În mod deloc surprinzător, Leigh fusese ceva mai rezervată. — Zău, nu e mare scofală. În plus, la serviciu e un mare balamuc în perioada asta. Editez primul scriitor important. Și nu cred că Russell ar fi încântat dacă l-aș lăsa singur taman pe 4 Iulie. Emmy a clătinat din cap. — Vezi? Leigh e prea ocupată și sunt sigură că și tu ai, ăă...lucruri de făcut. Nimeni nu știa ce făcuse Adriana toată ziua, dar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
trebuie să pară mai bucuroasă — drace, dar chiar era bucuroasă! — dar poate faptul că era târziu în combinație cu apa aceea caldă și șocul veștii lui Izzie o obosiseră pe Emmy. Se bucura din tot sufletul pentru Izzie și o încânta ideea că va deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
vom vedea. Pleacă în LA să-l vadă weekendul viitor și probabil că atunci o să strice treaba. O să facă ea vreuna nefăcută, sunt sigură. — Leigh! Nu așa vorbește o prietenă foarte bună, se făcu Emmy supărată, dar în realitate era încântată. — Mda, și? O să mă omori? Amândouă o cunoaștem pe fata asta și știm foarte bine că nu va fi nevasta nimănui. Nici acum și probabil niciodată. E de admirat că se străduiește, dar personal nu cred că va reuși. — Cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]