KorAP: Find »[drukola/base=încoace & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...267 >

6,663 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi tu că se târâie Încolo și Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el și cotoroanța aia sunt cu ochi-n patru, și nu-ți mai spun că de-atunci au fost și mai și. S-a interesat moșu’ prin gară ce și cum, l-a gonit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ni se prezenta cu numele Întreg, Ortansa Pantazi, nu era câtuși de puțin un semn că i-am stârni vreun dram de interes. Doar că-i făcuse lui Viorel hatârul să se dea jos din mașină și să se deplaseze Încoace. Mima un soi de curiozitate extaziată ascultându-l pe stăpânul nostru cum explica pasionat, da, camionul lui personal, o să facă și-o să dreagă și-o să pună pe roate puțuri și fântâni și apeducte și canale pentru irigații, se vor Îmbogăți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
am uns, căca-m-aș În pizda lu’ dada Leontina, că nu se mai duc ăștia la nuntă să scăpăm de el... Trage, Relule, trage, parc-ai trage clopotu’, să fie de capu’ lu’ moș Victor. Uite-l că vine Încoace... — Hai, bre, odată, să ne dai o mână de ajutor să-l dăm afară! — Te-ai hotărât, părințele? face moș Victor. Bine că v-ați hotărât În sfârșit. Drept e că de vreo două săptămâni Îl tot amenință Andrei cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o fripturică. Păi d-aia nici nu se-nghesuie zilierii În bătătura lui, să scoată viața și sufletu’ din ei pentru câteva sute din care nu te-alegi cu nimic. Mai bine-n fabrică la stat, te-nvârți Încolo și-ncoace, te faci că faci ceva și leafa merge.... Ba nu mai spune, Relule, că altu-i locu’ lui, eh, e și el vai de soarta lui, șontâc-șontâc, futu-te-n cur spate, prin toată harababura asta de șantier din care-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ca la tractor, mă da’ ce dracu’ ești prost așa?— ie ca la bicicletă, m-ai lămurit, să tragem nițică benzină și adu manivela aia din hangar, dadă Leontino, că ți-arată el singur cum are aprinderea și ia vino Încoace, Cezărică. Noroc cu Cezărică. El ne-a descurcat. N-apucase să se-ntunece bine când am reușit să pornim motorul acolo-n iarbă, lângă scheletul Buceagului. Gata, bine că l-am dat peste cap. I-am făcut proba, merge brici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
face, deși În serile din urmă Andrei se zbătuse de unul singur și mi-e că nu-i fusese prea ușor să-i găsească pe șoferii ăia care nu mai trecuseră vreodată prin Unitate. Am plecat amândoi să-i aduc Încoace, la un sfert de oră după ce a ieșit pe poartă mașina cu stăpânii noștri, cărora le-am urat de bună seamă petrecere frumoasă. Uite că ne-am ținut și de sfatul moșului nostru ca să Încuiem și să ferecăm totul dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
trecut din mână-n mână, sticla e goală. Andrei o aruncă În Întuneric, spre poarta unde se aud câinii lătrând de mama focului, și futu-te-n cur viaț-amară și sfinte Dumnezeule și gata, să fie o sută. Dă banii Încoace, nea, pentru o sută cincizeci de saci. — Ești nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să-ți arăt! Când aprinde becul de deasupra ușii pivniței, văd În mâna lui reteveiul de țeavă care mi se pare pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
I-am numărat, șuieră Andrei. Sunt o sută cincizeci În cap. Poți să-i numeri, nea. Cine dracu’ intră acolo să-i numere? — Îi scoatem și-i Încărcăm În mașini și-i numărăm, nea, ce mare inginerie? Hai, dă banii Încoace ca să ne-apucăm să-i Încărcăm. — Bine, și proprietaru’? Încearcă nea s-o mai lungească. — Io sunt proprietaru’, i-o reteză Andrei. Acuma dă-mi banii și-ți povestesc pe urmă tot ce mai vrei. Da’ șezi blând, băiețică. Încarcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dar deja mă vedeam scăpat. Voi scăpa Împreună cu Andrei și datorită lui, da, și tot nu mă puteam reține să privesc Înapoi. — Ai bani la tine, vere? L-am Întrebat ca prostu’, știind prea bine că n-ar fi tras Încoace până n-ar fi ros tot ce avea la el. Bineînțeles că a făcut praf tot ce s-a-ndurat să-i lase Gilbert. Bine barem că l-a Îmbrăcat, nu i-a dat drumu-n lume În fundu’ gol, iar Laur n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de mâncare și la gazdă, o nepoată a lui Gilbert din Techirghiol care le gătea pentru douăzeci și cinci de lei pe zi, le-ar fi ajuns s-o ducă din câștig binișor la Vădăstrița până-n primăvară. Nenorocirea a fost că mai Încoace, spre sfârșitul lui august, văr-miu a călcat În gura lăcomiei și a cumpărat hainele astea care le văd pe el, raiații și geaca și pantofii, pe care n-a dat mare lucru: câștigul pe trei zile de alergătură pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n jos de la ușă la fereastră, cu capul În piept și aruncându-și privirea În stânga și-n dreapta, contemplându-și parcă Într-o oglindă umblătoare bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-su și după aia au fost și pe la București. De lunea viitoare umblă ei prin București, după târguieli și să se pună de acord cu niște clienți, cu unii d-ăștia ca noi, ca să vezi potriveala dracului, că noi plecasem Încoace de la București după ei, În timp ce ei s-au dus la București după ăștia ca noi! Ca să vezi ce mi-ai adus pe cap, părințele! Cu ăsta mi-e că te rătăcești și până la gară, și tu vrei să ne scoată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând ceva de miliție, că o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i mai puțin adevărat că el ne va scăpa din toată porcăria asta, și deja Îl vedeam cărându-ne În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine Înainte să ajungem noi. Vedeam Însă fumul Înălțându-se dincolo de parcurile din jurul Begăi și dincolo de clădirile orașului vechi, În vreme ce aici viața părea să decurgă normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace după treburile de zi cu zi, iar tramvaiele veneau mai des decât de obicei. Din tramvaiul În care ne-am urcat am văzut un batalion de soldați cântând și mergând spre centrul orașului În pas de defilare, cu steaguri purtate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de pompieri. Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și iarăși fug cu moartea Împresurându-mă din toate părțile. Am făcut un ocol mare pe câmpuri ca să ajung la gară și-am constatat cu surprindere că În Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-am suit totuși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și plăcerii. Pâinea goală și Întunericul, da, dintotdeauna mă salvaseră, dar niciodată până acum nu-i văzusem atât de fericiți. Se salutau cu degetele răscrăcănate În formă de V. Nu mă mai săturam contemplând acest popor victorios mișunând Încolo și Încoace printre grupuri de soldați Înarmați. Îmi aminteam că-n tren Îmi umpluseră somnul cu sporovăiala lor, omoară și omoară și omoară, morți peste șaizeci de mii și sute de mii de răniți, toate ravagiile făcute de teroriștii lui Ceaușescu, care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Însera pe un fond de rafale și zgomot de geamuri sparte. La megafonul gării, toată lumea, persoanele care au condus pe călători și așa mai departe, erau rugate să se grăbească pentru că se trage. Poporul Înhămat cu bagaje fugea Încolo și-ncoace și se bulucea pe lângă ziduri și spre ușile sălilor de așteptare. - De trei seri ne tot bagă programul ăsta, Îmi spune chelnerul. Nemernicii ăștia de teroriști! - Bine că nu trag Încoace, În restaurant. - Ne apără Armata. Trage prin pereți și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se trage. Poporul Înhămat cu bagaje fugea Încolo și-ncoace și se bulucea pe lângă ziduri și spre ușile sălilor de așteptare. - De trei seri ne tot bagă programul ăsta, Îmi spune chelnerul. Nemernicii ăștia de teroriști! - Bine că nu trag Încoace, În restaurant. - Ne apără Armata. Trage prin pereți și prin geamurile alea de sus, ce-a mai rămas din ele... Mă ridicasem și-mi strânse umărul: Cu toți teroriștii lui, nu-l mai scapă nici dracu’. Or să-l prindă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul va Înțelege, sau nu va mai avea vreme să-și bată capul tot mișunând Încolo și Încoace după treburile lui de zi cu zi. Poate-l va Încerca uneori nostalgia acelor zile și a acelor morți, care Într-o bună zi Îl va face să se răscoale din nou. Altminteri, poporul e o femeie care n-așteaptă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
a spus și s-a știut și a fost prea de ajuns, și tot așa a murit și moș Victor ghemuit sub biroul său, iar Întâmplarea a făcut ca Andrei să i se ușureze la cap. Astfel mișunăm Încolo și-ncoace spre treburile noastre de zi cu zi pe un strat gros de morți, a căror moarte ne-o fi folosit cândva fără să știm. Steluța Îmi dăduse drumul la mâini, dar socoteam că n-are rost să-i spun de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
verdeață ca să vindem floricele de porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el e În stare să se descurce și de unul singur, mâncând flori și vânturându-și Încolo și Încoace carnea lui tânără de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fugă peste graniță. Probabil că tot așa a făcut și Hansi, dar taică-su Îl tot caută prin morgi și spitale... I-am povestit atunci ce-mi spusese Pepino de Hansi și cum a fost Împușcat Pepino, cum am fugit Încoace și abia În tren am aflat câte ceva despre ce se Întâmpla, și-n acel moment o rafală scurtă de armă automată reverberă Între zidurile metroului. A fost ca un memento sonorizat și amplificat la maxim de cimentul zidurilor, pentru cei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]