7,005 matches
-
lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să îmbibe morții cu apă în morminte. Tăcu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael a auzit pendula din hol bătând de cinci și s-a întors să vadă ochii lui Pheobe zâmbindu-i în întuneric. — Kenneth, spuse el. Nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
chinuiam cu jocul complicat ambreiaj, accelerație, bagă În viteză (de la punctul mort la viteza Întâi? Sau de la viteza Întâi la a doua?ă, dă drumul ambreiajului, iar fumul Îmi intra și Îmi ieșea la fiecare respirație. Abia trei intersecții mai Încolo am decis că mașina rulează suficient de constant și de normal ca să-mi pot scoate țigara din gură, dar era deja prea târziu: cilindrul lunguieț de scrum care abia se mai ținea s-a Îndreptat direct spre pata umedă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după câteva secunde am reușit să rostesc câteva cuvinte: — Da, sigur. Dar e bine, pe cuvânt. O să se odihnească până Îi trece. Hai să luăm niște sandviciuri, OK? Portarul a zis că e un magazinaș foarte bun patru străzi mai Încolo. ↔ — Biroul Mirandei Priestly, am răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dezamăgită de propria‑i persoană. Zău că ar fi trebuit să‑mi dau seama. Ea mă sună Întotdeauna ca să‑i fac legătura cu oameni care locuiesc În camera de hotel de alături, sau Într‑un hotel la două străzi mai Încolo. Îmi amintesc cum pe vremuri mi se părea bizar că sună de la Paris la New York ca să‑i fac legătura cu cineva din Paris. Acum mi se pare normal, evident, dar nu‑mi vine să cred că nu m‑am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
l‑am Întrebat cât am putut mai blând, dar el a crezut că, În mod evident, și eu aveam să Îl bruftuluiesc, așa că a șters‑o din nou Înaintea mea. — Aici, Mademoiselle. Sper să fie acceptabil. Cam cincisprezece metri mai Încolo era o ușă fără număr Înscris pe ea. Când am intrat am văzut un apartament mic, aproape identic cu al Mirandei, dar cu o sufragerie mai mică și un pat de dimensiuni mai mici. Un birou mare de mahon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să tacă. „Pune curul la treabă!“ Îl auziră pe om - era o expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea părul cu mîna și-și lipea urechea de podea. „O să sfîrșești ca eunucele alea cretine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
meu literar preferat este Rosalinda din Cum vă place, al ei este tipul dintr-o carte de Elmore Leonard care poartă un tricou cu „Evident, m-ai confundat cu cineva căruia nu i se fâlfâie“. Candy are biroul puțin mai Încolo, lângă stâlp, la patruzeci și cinci de metri distanță de al meu, și cu toate astea de-abia schimbăm câteva cuvinte, cu voce tare, Într-o zi obișnuită. Pe ecran Însă, ne conectăm și ne deconectăm de la mintea celeilalte la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca mamă, presiunea a sute de milioane de mame dinaintea ta, toate luptându-se cu lacrimile În timp ce copilul pune cea mai veche dintre Întrebări. Dar tu o să mori, mami? Într-o zi, da. Dar peste mult, mult timp de-acum Încolo. —Cât de mult? — Atâta timp cât ai tu nevoie de o mămică. —Cât de mult? — Până vei fi și tu mămică. Hai repede, Em. Închide ochii acum. —Maa-ma? Dormi, draga mea. Dormi acum. Mâine va fi o zi plină de peripeții. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
privirea și-l văd pe Rod Task privindu-mă libidinos. O, Doamne. —Scuze, Rod, caut un cangur, atâta tot. —Grozav. Credeam că n-o să mă-ntrebi niciodată. Se aude un chicotit răutăcios dinspre Guy, care e la două birouri mai Încolo. Când Rod dispare din raza auditivă, Îi spun să Înceapă să caute marsupiale de jucărie pe internet chiar atunci. 21.43: Îmi ia două ore și patruzeci și trei de minute să-mi conving fiul să adoarmă. Toate animalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cum m-ai iubit pe mine. (Ioan 17.20-23) 5. Trebuie, deci, ca ucenicul lui Isus Cristos să dorească dreptatea atît de mult, încît aceasta să se împlinească în adevăr, prin mărinimie, așa încît nu el să trăiască de-acum încolo, ci Cristos să trăiască în el, după cum spunea Apostolul. (Gal. 2.20) 6. De-acum această dorință de dreptate, nemăsurată și fără margini, trebuie să-i devină limpede și pură; și acest lucru poate fi obținut dacă și-l repetă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
te oprești la bărbatul care nu te tratează ca pe-o prințesă ce ești. Fără scandalagii, fără bandiți care te mutilează și-ți secătuiesc energiile. Habar n-aveam cum venea chestia cu mutilatul, dar am s-o evit de-acum încolo. Te pomenești că, așa cum susținea Julie, în New York secretul fericirii constă în găsirea dermatologului potrivit. Dr. Fensler aranjă ceva în dulăpior apoi mă întrebă: —Cum era viața sexuală cu tipul cu care erai logodită? Oamenii pun întrebări personale cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prietenele cele mai bune rareori permit interpretări flexibile. Nu stabiliserăm ce vom face dacă „altcineva“ este una din noi. Nici măcar Kofi Annan n-ar fi putut media această criză. — M-am despărțit de Julie la Paris. Știi asta. Dă-o-ncolo, se indignă Charlie, părând ușor întors pe dos. —V-ați despărțit la Paris? Mie mi-a trimis un e-mail în care îmi spunea cât de minunat decurge relația voastră, sau ceva asemănător. Apoi, când ne-am văzut pe aeroportul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
singure. Când eram mică, le vedeam pe fete cutreierând prin orășel fără țintă. Victime lipsite de apărare, li se puneau în spinare toate relele care se abăteau asupra orășelului Stibbly, până și căderea giruetei de pe clopotnița bisericii. Câteva mile mai încolo am încetinit la o curbă periculoasă. Renault-ul a început să se cabreze, apoi, dintr-odată, s-a oprit. Am tras frâna de mână, am pus schimbătorul de viteze în poziție inițială și am întors cheia în contact. Motorul a turat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de-o dâră de ulei cu care m-am pricopsit când Dave m-a ajutat să urc în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai încolo, Dave a oprit în fața unui pârleaz. De acolo pornea o cărare șerpuitoare de-a lungul unei coline. Nu se vedea nici o fermă. Singurul semn de viață era o turmă de oi care păștea în luncă. Ferma-i colo sus, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am mai văzut ziar englezesc de săptămîni Întregi. În Lhasa nu-i mare cerere de știri despre Costa del Sol. — SÎnt convins. Era plin clubul de reporteri de la The Fleet Street. A trebuit să Închidem barul, mă-nțelegi. — Dă-l Încolo de bar! am Încercat eu să preiau controlul convorbirii. Frank e bine? Unde Îl țin? — E bine. Per total, rezistă. E foarte tăcut, dar asta-i de-nțeles. Are destule la care să se gîndească. — Dar care sînt acuzațiile? Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător, cu brațele Încrucișate pe piept. Îmi veni În Întîmpinare, pășind la cîțiva centimetri de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sigură, poți să verifici În prealabil cu altcineva. — Un fel de control al calității? Poate... dar unde să fac asta? La clinică? — N-ar fi etic. Nu pot să sufăr să fiu etică. Totuși, e o idee... Am Împins mai Încolo valiza lui Frank și m-am așezat lîngă ea. Paula stătea În fața mea, cu mîinile pe umerii mei, uitîndu-se cum Îi descheiam nasturii hainei. Am simțit cum se lasă salteaua sub greutatea mea și mi l-am imaginat pe Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele călătoare. — Charles, discret, uită-te-ncolo. Ca să vezi cu ce-avem de-a face... Apărîndu-mi ochii de soare cu palma, am aruncat o privire În interiorul uneia dintre Încăperile Întunecate. Pe sub marchiză se vedea o reproducere tridimensională după un tablou de Edward Hopper(##notă - Pictor american (1882-1967
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă scoate din pepeni. — E doar un psihiatru cu probleme. Dă-l Încolo. Toți psihiatrii au probleme - crede-mă, Charles, am avut de-a face cu d-ăștia, vai de capul lor. M-a dus mama la unui În Ely. Era convins că eram un sociopat În devenire și că-mi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fierul electric... — Ce păr să-mi aranjez, nu vezi ce moacă am cu bretonul ăsta pe care mi l-a tuns mama ca la o elevă din clasa I! Mi se văd toate coșurile de pe frunte! — Hai, Clara, dă-o-ncolo de treabă, zău așa! Tot timpul bombăni și cauți pricini ca să te eschivezi! Știu eu cum dispar coșurile! îmi șoptește Georgiana. Mi-a spus mie Leni, știi că ea umblă cu tipu’ ăla dintr-a XII-a... Ce-mi șoptește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acoperită de coșuri (nu mi-a ajutat la nimic zăpada). Arăt înfiorător, iar dacă-mi scot ochelarii incolori de pe nasul cam lung nu prea văd bine în jur. — Scoate-ți naibii ochelarii măcar la petreceri, mă sfătuiește Georgiana. Dă-i încolo, puneți-i în poșetă, nu trebuie să citești nimic și nici nu e bine să vezi totul prea clar... Chiar dacă te cheamă Clara! Ți se pare lumea mai frumoasă dacă e mai vag și neclar totul, zău așa! Hai, lasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prezentul se răsu cește ca un titirez și se așază într-un lăcaș nou, singurul pe care îl recunosc ca având un sens. Iar viitorul îmi pare o lumină uriașă în care simt că mă pot dezintegra oricând, de acum încolo, împreună cu Edo. Dau din mâini din ce în ce mai repede, cu mișcări de bras din ce în ce mai ample, pentru a-l ajunge pe Edo, căruia de-abia îi mai deslușesc părul negru și, atunci când își întoarce capul înspre mine, îl zăresc, mirată, zâmbind. Are un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noroc că supraviețuise și se alesese doar cu contuzii și o fractură de picior. Dar avea nevoie de o perioadă lungă de recuperare. Luni urma să fie transferat de la spital direct la un sanatoriu de la mare. Multă vreme de acum încolo avea să meargă în cârje. Doar când Bobo a terminat de povestit, cu glasul lui grav și aproape fără să se bâlbâie, despre accident, doar atunci mintea mea l-a putut cuprinde în căușul ei pe Eduard într-un pat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu textul ăla de neînțeles. — Ce treabă am eu cu Clara? bombănise el, ceva mai potolit. N-am treabă cu nimeni... Să mă lase naibii toți, deocamdată! Inclusiv Clara! Cine mai are chef să facă pe marele personaj acum? Mai încolo, om vedea... Bine că mă trimit ăștia la mare, la recuperare, și mă ușchesc naibii de aici! Vezi că-i bună la ceva și scumpa noastră mamă? Ia vezi, să nu te prind că spui cuiva unde-o să stau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]