5,677 matches
-
de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram noi, vornicul Crasnaș și cu mine, să-l facem scăpat, cădea prins în mâinile Ghiaurului. Măcar... măcar te-a miluit Măritul cu niscai gălbiori pentru atare binefacere de viață și moarte? îl trage de limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am auzit că în Dieta poloneză s-au ridicat voci care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
c-o poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt în patru de față cu solii, iar apoi, pe cei nouăzeci și nouă de tatari în afară de unu i-o trimes să-i țină tovărășie în Raiul lui Allah, cu o țapă înfiptă-n cur! hohotește Mihail. Eram tare mâniat... Rău îmi pare... Trebuiau să plătească pentru cât sânge și câte lacrimi, și pentru câtă cenușă... Există o Sfântă Dreptate, se justifică Ștefan, cu părere de rău totuși, că a fost mânios peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune cu un zâmbet ironic. Suntem doar ,,Oștenii lui Hristos"! hohotește el batjocoritor. Că mult îi arde lui Mateiaș de război, de "Creștinătate"... E obosit, ca mirele după nuntă în luna de miere, hâhâie Mihail cu subînțeles. Încă un pumnal înfipt în spate, oftează Ștefan. Am crezut... M-am bizuit... Barem să-mi fi spus cinstit că mă lasă baltă. M-au înșelat! M-au înșelat!" De-aș fi știut, închipuiam altfel, făceam într-un chip... "Ferește-mă Doamne de prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să audă de târguială pentru a da drumul acelor care-i călcaseră țara în picioare și întinseseră o mână îndrăzneață către cununa sa. Dacă aveți atâția bani și putere, ce-ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dureros de dulce” pe care am să încerc s-o descriu (de fapt s-o sugerez, s-o evoc numai). Ca un cuțit de aur, dorința acută de a fi imediat fericit mi-a străpuns pieptul, în care totodată se înfipsese certitudinea că fericirea, palpabilă, e undeva foarte aproape, la doi pași, după colț; că, purtată de curentul acelui șuvoi uman, de efluviile serii de mai, ea însăși a pătruns pe strada Matei Corvin, ca un superb, multicolor dirijabil, plutind deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ucis l-ar fi putut ucide pe loc. Astfel escortat, domnul A. a mers cât a mers până când, găsind un moment favorabil, s-a răsucit fulgerător, l-a trântit pe maior la pământ și cât ai clipi i-a înfipt cuțitul (pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta la piept o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură, un lemn peste șale și altele plouă... El își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca urmare a acestei cotituri în relațiile cu marele vecin, au fost lăsate să se exprime aproape liber și din ce în ce mai mult încurajate sentimentele antirusești și, în general, xenofobe, am simțit vibrând în mine o fibră alogenă. Atunci am conștientizat (ghimpele înfipt în carne a început să doară) ceea ce, de fapt, știam într-un mod oarecum pasiv, mod în care mi-a permis vreme îndelungată să fiu ferit de orice sentiment al segregației, să mă includ, senin, printre ai noștri: că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și a plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă țineau de cap, cum mă mângâiau și-mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oxidat. Norocul a făcut să locuim într-un mic hotel, chiar la umbra verdelui statuii, reamintindu-mi mereu că eram responsabilă de viața care mi se dăduse. În situația în care eram, auzeam cuvintele împăratului filozof vibrând ca o lance înfiptă în pământ, lângă mine: „Moartea plutește peste mine. Atâta timp cât trăiesc, din toate puterile, trebuie să fiu bun!” (Cartea a patra, 17). Când am ajuns la Colosseum, am simțit prezența unui univers paralel cu al nostru. Am stat mult privind ceața
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
uscate de mult. Puckson are impresia că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu prietenul nostru comun. Că fratele lui Boni, din a doua căsătorie a mamei sale, l-a omorât pur și simplu, că Boni zace acum cu un cuțit înfipt în inimă. M-am îngrijorat și eu văzându-l deodată pe Boni mort, plin de sânge. Ne-am hotărât să mai așteptăm puțin și apoi să alertăm poliția. Apoi am sunat la întâmplare la țară, în apropiere de Furusund, unde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât era el de respectat în sat, era gata, gata să fie bătut de oameni. După ce a înfipt doi stâlpi înalți de câte 15 metri fiecare la distanța de 50 de metri între ei și după ce a întins antena și a dat drumul la aparat, la auzul sunetelor câțiva dintre curioși i-au spus: “Tu pe cine vrei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
haine „la pachet” și ciorapi italieni lycra. Era cineva Svetlana! Pe ea eram geloasă, pe ea o invidia toată lumea. Renunțase la serviciul din fabrică. Amantul ei era procuror. Svetlana mergea la priveghere la morți, de unde fura bolduri pe care le înfigea în reverele amanților căsătoriți. Aceștia stăteau noaptea lângă femeile lor ca morții. Înviau numai în așternuturile apretate ale Svetlanei. Comerțul cu lucruri „din afară”, carne, unt, cașcaval și alte „bunătăți” mergea bine. Își luase o Dacie nouă, galbenă, cu banii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
secretarul general al P.C.R. era Gheorghe Gheorghiu-Dej și la 29 decembrie 1947 C.C. al P.C.R. a pregătit foarte amănunțit modul abdicării regelui, pregătindu-i și discursul pe care-l citește la microfonul radioului în seara zilei de 30 decembrie, având înfipt în spate pistolul comunist, afară armara comunistă și cea sovietică. Prin abdicarea regelui, România devine republică pentru prima oară. Românul, moldoveanul, munteanul, ardeleanul n-au fost de când își cunosc moșii și strămoșii republicani, că au trăit bine-rău au avut în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
secretarul general al P.C.R. era Gheorghe Gheorghiu-Dej și la 29 decembrie 1947 C.C. al P.C.R. a pregătit foarte amănunțit modul abdicării regelui, pregătindu-i și discursul pe care-l citește la microfonul radioului în seara zilei de 30 decembrie, având înfipt în spate pistolul comunist, afară armara comunistă și cea sovietică. Prin abdicarea regelui, România devine republică pentru prima oară. Românul, moldoveanul, munteanul, ardeleanul n-au fost de când își cunosc moșii și strămoșii republicani, că au trăit bine-rău au avut în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu reușea să se scoale devreme, Gruia se dăruise trup și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc, doar-doar o să apară și el. Îi lăsam apoi înfipt în ușă un bilet cu indicația de direcție. După ce ne săturam de bătut coclaurii din Șorogari și poposeam să prânzim, la adăpost de vânt, într-o văiugă, în zare se profila și Gruia. Când ne observa, lua coastele dealurilor în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
este bine-cunoscut în limbajul viselor, trădează starea de excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o postură de rușine ce se contrapune virilității (1998: 293). Urmează actul sexual violent, simbolizat în tablou prin furca înfiptă în pământ, și moartea fiului - nici un element pictural nu trimite la moartea acestuia, dar Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o șepcuță albă. Retina nu poate focaliza altceva. Sînt singurele mesaje pe care nervul optic e în stare să le poată ridica spre creier în setul al treilea, la 2-0 pentru Roddick. Andy e tînăr, pălește ca un oier care înfige ulucile în pămînt, iar old boy Andrei pare ciobanul mioritic clasic, resemnat în așteptarea parului decisiv. La peste 30 de ani, la sfîrșitul unei cariere în care n-ai fost nici Sampras, nici Agassi, nu-i rău! Ai stat aproape
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum veți crește și voi.Ia priviți ce viguroși sunt! Ce frunze mari și sănătoase au!E semn bun. Și-au înfipt bine rădăcinile în pământ. Pădurea i-a primit cu prietenie în mijlocul ei și- i va ajuta să crească și să învingă necazurile. Ce necazuri? Oamenii au necazuri. Copacii n-au nici un necaz, spune Teodora. - Ba au și ei necazuri, necazuri
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]