6,101 matches
-
coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale a tot ceea ce mă înconjura fusese eliberată din străfundurile minții odată cu accidentul. Mi-am închipuit salonul plin de victime convalescente ale dezastrelor aeriene, toate mințile lor alcătuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic și sentimental. Prezența masivă a evreilor ca agenți ai modernizării și revendicările lor emancipatoare vor redimensiona cultural, religios și politic antisemitismul preponderent economic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar francofonia unei părți însemnate a clasei boierești conducătoare va stimula xenofobia francofobă și antipașoptistă a studenților naționaliști. „Lupta pentru limba românească” și manifestația din fața Teatrului Național bucureștean, din 13 martie 1906, cînd tinerii adepți ai lui N. Iorga au protestat (provocînd cîteva victime) față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ovid Densusianu, e vădită: directorul Vieții noi va fi desființat atît în calitate de poet, cît și de șef de școală: „dar d-l Ovid mai e și sprijinitorul teoretic al simboliștilor; e un șef de școală. Cînd ai o poziție socială însemnată, îți poți permite capriciul titulaturilor” (ibid.). Ca argument ironic în sprijinul acestei afirmații este citat un articol sociologic al lui G. Duhamel, din Mercure de France, „asupra școlilor literare”. Importanța acordată versantului individual al literaturii (și rolului personalității) este completată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În faza „pașilor pe nisip”, criticul se arată reticent față de curentele noi, resimțite ca superficiale. E. Simion e îndreptățit să constate că „Acceptînd, rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce a produs valoros în cîmpul poeziei, la noi, această școală: „aderențele simboliste” de care vorbește Lovinescu se manifestă nu în faza militantă a curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei politici de expansiune culturală ca aceea întreprinsă de buna scriitoare. Și nu vedeam în jurul meu pe nimeni care să-i semene în aspirații și care, fără învestitura oficială, să aducă pe acest tărîm servirii patriei de o atît de însemnată și rară importanță”. Nevoia unei „ambasadoare externe” a culturii române, dar - probabil - și apropierea de Partidul Național-Țărănesc a unora dintre conducătorii revistei explică publicarea în nr. 93-94-95 a unui articol „în exclusivitate”, semnat de principesa Martha Bibescu, despre Iuliu Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915 cu dinamismul unui temperament în artă exploziv. Dintre futuriștii ruși a fost cel mai însemnat. Agitațiile lui ca orator, instigator și bard entuziasmau și spărgeau geamurile de mansardă ale academiilor vîscoase. A murit sinucigîndu-se. Un cîntec de lebădă în jazzband îi poate fi epitaf”. Revista în cauză publicase în traducerea lui Mihail Dan două poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi spuse meșterul cu mândrie: - Eu am afumat-o! Și oferindu-i încă o bucățică continuă< aici trebuie să mâncăm bine, ai văzut cum se muncește. Trebuie să nu ne stea gândul la altceva, la motoare fiecare operațiune este foarte însemnată! Și le-a explicat colegilor cum a improvizat în grădină afumătoarea. Când a terminat masa, a vrut să se întoarcă la locul de muncă, însă Paul i-a spus: - Stai liniștit, mai avem un sfert de oră din pauză! Mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
În fața cavoului familiei Kermeur. Lucas, stînd de-o parte, se hotărî să dea ocol mormintelor. Privirea lui se opri asupra singurului mausoleu care ieșea În evidență, cel al familiei de Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
străină acesteia. Relația dintre știință și cultură este o relație de excludere reciprocă. Exemplu artei a pus în evidență această excludere și în același timp a dus-o până la extrem. Căci arta dă cuvântul sensibilității, aplecându-se asupra celor mai însemnate înfăptuiri ale sale, în timp ce, suprimând această aceeași sensibilitate, adică atât lumea-vieții cât și viața însăși, știința se plasează în mod paradoxal în afara acesteia și a dezvoltării sale, a oricărei culturi posibile prin urmare. Cu toate acestea, această excludere nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trăsătura decisivă a "culturii moderne". Pentru faptul de a fi avut această consecință uriașă și de a fi determinat în istoria gândirii umane mișcarea prin care aceasta s-a întors împotriva trecutului său, repudiind tot ceea ce îi adusese acesta mai însemnat, autonegarea vieții se înfățișează într-adevăr drept evenimentul crucial încă necunoscut sub forma unui demers teoretic deliberat și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este cea pe care trebuie să o analizăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Como. Se Încruntă, preocupat. Era un fapt cu totul și cu totul neașteptat și sosea Într-un moment cum nu se putea mai prost. Peste toate tensiunile care zguduiau Florența, acum mai venise și moartea unui membru al celei mai Însemnate corporații de constructori din Italia septentrională. Și, pe deasupra, În felul acela oribil. Ce se va Întâmpla, oare, atunci când confrații săi vor descoperi totul? Dacă aceștia erau implicați, trebuia să se pregătească pentru ce era mai rău. I se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai mare respect cu putință. — Messer Cecco a fost ales rector al Studium-ului, se mărgini să spună Teofilo. Francesco Stabili, cunoscut sub numele de Cecco d’Ascoli. Se spunea că toată cunoașterea stelelor se afla În mâinile lui. Cel mai Însemnat astrolog al vremii, potrivit discipolilor științei sale. Își deschise brațele, iar poetul Îi răspunse cu aceeași căldură, Îmbrățișându-l cu putere. — Oh, eu te cunosc, cu siguranță, messer Cecco, și salut În domnia ta marele medic și astrolog, zise cu sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acesta părea să Îi fie cel mai pe plac dintre toți. — Ce părere ai, messer Durante, despre ceea ce ai văzut? Nu crezi că știința acestor maeștri strălucește și În Înțelepciunea cu care urmăresc frumusețea, care e o parte atât de Însemnată a lumii create? V-o spune unul care a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
determine să-și schimbe propriile planuri și să intre În conflict cu comitenții? Și, mai cu seamă, dacă judecata lui Augustino era corectă, de ce ar fi trebuit să renunțe la prilejul de a se măsura cu una dintre cele mai Însemnate opere ale creștinătății? Ce era atât de important În colosul acela? Numai Ambrogio ar fi putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar dacă ar fi cu putință. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre dânsul În semiîntuneric păreau Însemnate de plăgile cele mai Înfiorătoare, prost Înfășurate În bandaje impregnate de sânge și puroi. Simți cum inima Îi stă În loc. Hoarda leproșilor imunzi nu trebuia să sosească, așa cum se temeau cei de la San Piero, ci se revărsase deja În măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la nimic sau poate se gândea la biruința bucătarilor asupra profeților. Dar trebuia să se grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea după-amiază aveau de umblat pe la toți negustorii mai însemnați din oraș. Marcel îi ceru bătrânului arab să le aducă mai repede cafeaua. Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
domnul inginer cu toată cinstea, înainte de a merge să viziteze împreună cartierul de pe malul fluviului. Dar cine erau aceste persoane de vază? - Eu însumi, spuse primarul, în calitate de primar, domnul Carvalho, aici de față, căpitanul portului, și alți câțiva, mai puțin însemnați. De altfel, nu va fi nevoie să stați de vorbă cu ei căci nu știu franțuzește. D'Arrast îl chemă pe Socrate și-i spuse că se va întoarce către prânz. - Bine, spuse Socrate. Eu mers Grădina Fântânii. - Grădina...? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Oștiri întregi de gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-ai vrăjit Să uit de mica-mi existență ne-nsemnată! Pleci iar nepăsătoare spre zenit Când știi că te întorci, de aici în veci, la fel de colorată. Eu...eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar și istețimea nemaivăzută a câinilor lui - toate astea arătau clar că Iacob era iubit de zei. Laban și-a amintit dintr-odată anii în care Iacob adusese sacrificii însemnate zeului și s-a gândit că o asemenea devoțiune trebuie să-l fi mișcat pe zeul El. A doua zi, Laban s-a închis împreună cu zeii lui și n-a mai fost văzut până seara târziu. Atunci l-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul lui e prost plasat și că însăși piatra mă respinge. I-am spus sincer că eram în pericol să rămân pe drumuri. Atunci tâmplarul mi-a luat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-o pățesc din aceeași cauză. Aveam un profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am „comunicat” într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu fierul roșu. Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu sine. Erau acum aproape patru mii de robi noi și tot atâtea roabe, astfel că înmulțirea lor în Atlantida nu mai părea greu de înfăptuit. Armata străbătuse deșertul fără pierderi însemnate și intrase apoi, venind dinspre miazăzi, în valea râului Hapi, iar după aceea se urcase pe cursul lui spre Marea dintre Pământuri. Cu unii stăpâni ai măruntelor țărișoare care alcătuiau lungul ținut al oamenilor rome sau al poporului roșu și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți cinci, mai puteau intra doar regele și alți două sute de preoți însemnați. Însă locul în care puteau pătrunde și mai puține făpturi, Iahuben știa că este palatul de pe Piscul Sfânt, unde s-a dus Auta. Sutașul auzise multe povești cărora nu li se putea da crezare despre umbra tainei dintre stâlpii negri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În care Își primește prietenii. Dar nu mă tem să vin și să mai privesc o dată chipul prietenului meu. Am fost Întemnițați și el ne-a purtat de grijă. Ziua nu era mai mare decât bunătatea lui. Sunteți toți oameni Însemnați și plini de iubire. Dar cine e mai măreț ca Tusitala? Cine are mai multă iubire și Înțelegere? Ce Înseamnă iubirea voastră pe lângă a lui? Ah, Tusitala, aceasta este ultima dată când Îți văd chipul, până ne-om Întâlni iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]