KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

În piept. Apucă strâns mânerul. Asta era singura lor șansă. Împingând portiera, țipă la Desert Rose: — Deschide ușa! Strigă după ajutor! Desert Rose făcu ce Îi spusese Kitty. Taxiul gonea acum pe stradă, cu două portiere fluturând În ploaie. — Ajutor! țipară Într-un glas. Suntem răpite! Ajutați-ne! Oamenii de pe stradă se ascundeau sub umbrelele lor. Kitty observă cu groază o femeie uitându-se la ele și coborând apoi repede privirea. Nimeni nu dădea atenție traficului de pe stradă. — Ia banii! țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
țipară Într-un glas. Suntem răpite! Ajutați-ne! Oamenii de pe stradă se ascundeau sub umbrelele lor. Kitty observă cu groază o femeie uitându-se la ele și coborând apoi repede privirea. Nimeni nu dădea atenție traficului de pe stradă. — Ia banii! țipă șoferul. — Lasă-mi geanta! urlă Desert Rose. Îmi fură banii! Șoferul se uită În oglinda retrovizoare. — Nu-ți fură nimic, ia doar banii pe cursă! Pe ambele curse! — Dă-i banii, ca să... Nici nu apucă să termine, că taxiul Încetini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
bogătașii din L.A. - petreceri cu prostituate și staruri porno, contribuția lui Heidi Fleish la viața protipendadei L.A.-ului, faimoasa partidă de sex oral a lui Hugh Grant - toată i se iviră brusc În minte lui Kitty. — Ce dracu’ ai zis? țipă blonda sexy de pe ecran, iar liceanul Îi răspunse: Nu e frumos să mă lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
n-am. — O pereche de pantofi purtați de la Armata Salvării, zise Diane cu o nuanță de zeflemea În voce. — O pereche de pantofi purtați de la Armata Salvării! repetă Kitty. — M-am dus acolo ca să verific eticheta cu prețul. Un dolar! țipă Diane furioasă. — Haide, haide, intenția contează, Îi făcu Kitty cu ochiul. — Arăt eu a femeie care se Îmbracă de la Armata Salvării? — Poate că tipul e lefter. Poate, pentru el, Armata Salvării e un fel de Tiffany. Gândește-te și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ciclon de emoții și sentimente, avea pasiune cât pentru doi. Kitty nu auzea decât suspine și din când În când cuvinte răzlețe: — A fost Îngrozitor de lipsit de maniere... el... dansatoare din buric... cearta... nu vrea să mă mai vadă... a țipat la mine... m-a umilit... nemernic... rănită, m-a rănit atât de... Apoi vocea Îi reveni printre suspine și Desert Rose reuși să scoată o propoziție inteligibilă. — După tot ce-am făcut pentru el! Apoi izbucni din nou În lacrimi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
altceva. Și ce-ai făcut? — Am râs și i-am zis că știu că voia să-mi propună să ies cu ei. I-am zis că pot oricând să-i ghicesc următoarea mișcare. Glumeam! Dar a luat-o razna, a țipat la mine de față cu toată lumea. Mi-a zis că nu știu nimic despre el, că urăște toate bârfele mele, că nu suportă să comentez că-l cunosc ca-n palmă și așa mai departe. Se pare că urăște orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
I-am spus că suntem prieteni, iar faptul că-i pot citi gândurile mi se pare un lucru minunat. Asta Înseamnă prietenia adevărată. Încercam să-i arăt că suntem pe aceeași lungime de undă. Că pricep ce vrea. Dar a țipat la mine, mi-a zis că nu vrea să mă mai vadă În preajma lui. Apoi a plecat. Am fost atât de șocată și de rănită, că am izbucnit În plâns. Pedro a ieșit după el și i-a zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
doar târfele Își vopsesc părul). Nu se machia (doar târfele se machiază). Nu fuma (doar târfele fumează). Ar fi putut să-și angajeze o fată În casă, dar nu o făcuse, iar soțul ei o trata ca pe o servitoare. Țipa adesea la ea În fața tuturor: „Giuliana, adu mâncarea, mișcă-te mai repede!“. Ar fi putut să-l Înfrunte, să plece, dar rămăsese și se prefăcea că nu observă aventurile amoroase ale soțului ei. Oare Își dorea și ea o astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se sacrifica pentru o cauză mai presus de el - Charlie, probabil. — De ce? Ce s-a mai Întâmplat? — Charlie ar fi gelos. — Charlie? Încă Îți mai pasă ce crede Charlie? Credeam că s-a terminat. — Și-a cerut iertare. — Și? A țipat la tine cu toată lumea de față. Te-a lăsat singură azi-noapte, ți-a zis de-a dreptul că nu vrea să stea cu tine, a dat cărțile pe față Într-un final - nu-i pasă. — Și-a cerut iertare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Francisco; Își transpuse toate trăirile În vis: un taximetrist fără față, tăcut, cu un profil puternic (oare era profilul lui Matthew?) conducea, surd la rugămințile ei de-a se Întoarce, cu ușa de la taxi deschisă, fluturând În vânt, iar ea țipa degeaba după ajutor - nu o putea auzi nimeni. Se trezi. Matthew dormea Încă lângă ea, ținând-o În brațe. Se desfăcu ușor din Îmbrățișarea lui, se strecură din pat, retrăgându-se În cea mai Îndepărtată cameră a casei și Închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Sunt foarte, foarte speriată. — De cine? — De poliție! murmură ea. — De poliție? repetă Kitty. — Femeia aia din New York mă tot pisează cu telefoanele. S-a dus la poliție. M-au sunat ieri, pe când mă certam cu Charlie În rulotă. Am țipat la polițistul ăla prost și i-am zis că sunt În L.A. Mi-a spus să mă prezint imediat la secția de poliție din New York. I-am Închis telefonul. O, Doamne... am cheltuit o grămadă de bani degeaba. Expoziția a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-mi aduc aminte, zise ea tremurând. Și mă mândresc cu o memorie vizuală aproape perfectă. — Eu sunt cel care v-a sunat când erați În L.A., zise Fitzgerald cu un zâmbet curtenitor de pisică de Cheshire. Și la care ați țipat. — A... Îngăimă șocată Desert Rose, Încercând să gândească. — După care mi-ați Închis telefonul. Se uita la el fără nici o expresie. Părea amuzat de răzbunarea de care avea parte. Îmi pare rău, eu... — Trebuie să veniți cu noi la secția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
câștige Oscarul. Iar el iubea câinii! Probabil că era convins că era o șarlatancă și abia aștepta să o ducă la secție să-i vadă dosarul pe care-l bănuia plin de găinării. — Duduie, nu sunt deloc Încântat că ați țipat la mine și mi-ați Închis telefonul când v-am sunat În California, nu e chiar cel mai frumos mod de-a te purta cu un polițist. — Îmi pare rău, dar mi s-a părut ridicol să mă sunați și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
abține, era o chestiune de secunde. — Vă rog... — Aproape am ajuns, zise detectivul Fitzgerald. Mașină viră din nou, Robinson puse o frână bruscă și iranianca nu mai avu ce face, vomită pe picioarele ei, pe jos și pe banchetă. — Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
stăpâni de-acum Încolo? o Întrebă. Trebuie să mergem să-ți luăm amprentele. Jos. Încăperea unde se luau amprente mirosea Îngrozitor a urină și-a mizerie. Fitzgerald se dovedi neîndemânatic și brutal cu degetele ei de la bun Început. Desert Rose țipă de durere și Își strânse degetele de frică. Fitzgerald Îl strigă pe Robinson. — James, vino și ajută-mă până nu-i rup degetele! În cele din urmă, un al treilea detectiv reuși să-i ia amprentele ca lumea. De Îndată ce terminară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
fetele erau Înnebunite după tine... — O, da! Bărbatul acesta puternic, cu optsprezece ani mai În vârstă decât ea, dansa de parcă ar fi fost băiatul rău al liceului, cu părul lui ondulat căzut pe față, cu trupul elastic arcuindu-se neîncetat, țipând, glumind, Învârtind-o. Viața cu el nu avea cum să fie plictisitoare, se gândi. Noi doi o să ne distrăm bine Împreună... pentru că semănăm atât de mult, zise ea trăgându-și sufletul pe când se Întorceau la masă. — Da, semănăm foarte mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

avem intenția să-l luăm pe tatăl tău ca să nu rămână singur, mai ales că olăria trece printr-un moment de criză, Le-ai spus asta, Da, dar nu le-a păsat, puțin a lipsit să nu se pună pe țipat, pe plâns, vorbesc de mama, sigur, tata nu e un sentimental, el a bombănit și a protestat, ce fel de fiu sunt eu care pun interesele unor oameni care nu sunt sânge din sângele meu mai presus de nevoile propriilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
la păpuși, dar am ajuns la o concluzie diferită de a ta, Nu înțeleg, Centrul a primit în avans trei sute de păpuși, deocamdată sunt suficiente, statuetele de lut nu sunt jocuri pe computer, nici brățări magnetice, oamenii nu se îmbulzesc țipând vreau eschimosul meu, vreau asirianul meu cu barbă, vreau infirmiera, Foarte bine, îmi închipui că clienții Centrului nu se vor lua la bătaie din pricina mandarinului, sau a bufonului, sau a măscăriciului, dar asta nu înseamnă, totuși, că nu trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
să avansăm, și nu se poate descrie, trebuie să vezi cu ochii tăi, ploaia a început să cadă torențial, deodată devine furtună, vine o rafală, alta, câte o umbrelă se întoarce pe dos, câte o pălărie zboară de pe cap, femeile țipă ca să nu râdă, bărbații râd ca să nu țipe, și vântul se întețește, e ca un taifun, oamenii alunecă, cad, se ridică, cad din nou, ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
să vezi cu ochii tăi, ploaia a început să cadă torențial, deodată devine furtună, vine o rafală, alta, câte o umbrelă se întoarce pe dos, câte o pălărie zboară de pe cap, femeile țipă ca să nu râdă, bărbații râd ca să nu țipe, și vântul se întețește, e ca un taifun, oamenii alunecă, cad, se ridică, cad din nou, ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de metri, Și apoi, întrebă Marta, căscând, Apoi ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mă obosește. Mă distruge. Voi intra într-o cămașă de forță zâmbind. 18 noiembrie Am văzut ceva curios. Un nebun a ieșit din curtea spitalului fără să fie observat, s-a dus de partea cealaltă a gardului de fier și țipa că e încarcerat. Cerea să fie lăsat liber, adică să fie adus înlăuntru. Mi s-a spus că a mai făcut asemenea scene. Între oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai murmura ca la început. I-am dat o doză și mai mare de hipnotice. Acum e ca un om zdrobit. Privește în gol. Parcă e drogat. De fapt e chiar drogat. De ce mă mir? Nu eu am cerut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
nimeni nu-l iubise și nu-l regreta. Însă după acest început promițător, a urmat o listă lungă de eșecuri ale Bătrânului. Unul și-ar fi tăiat venele, pentru ca să urle apoi după ajutor. În timp ce doctorii îi coseau venele, ar fi țipat ca din gură de șarpe că fusese înșelat: „M-a mințit! Mi-a vorbit despre moartea lui Seneca și a lui Petroniu, m-a asigurat că e o moarte dulce, ca o sfârșeală, fără dureri, dar m-a mințit. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]