5,392 matches
-
numele de Chesarie, într-un schit din insula Piperi, în 1753. Natură agitată și indisciplinată, a intrat în 1756 în conflict cu superiorii săi monastici, motiv pentru care s-a transferat la mănăstirea "Buna Vestire" din insula sa natală Skopelos - așezământ ctitorit de familia sa, de unde după șase luni a plecat la Mănăstirea Xiropotamou de la Muntele Athos. Acolo, călugărul - acum numit Chesarie - a primit sarcina de a se reîntoarce în Principatele Dunărene pentru a obține subsidiile necesare renovării bisericii mănăstirii. În
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
au fost exhumați 178 eroi români și au fost transferați la "Sanctuarul Eroilor din Primul Război Mondial", care se află în incinta Cimitirului Militar Ghencea. Acesta a fost construit la câțiva ani de la terminarea războiului, din inițiativa și cu sprijinul „Așezământului Regina Maria pentru Cultul Eroilor”, al cărui continuator de drept este în prezent Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Cimitirul de onoare Pro Patria se aflau îngropați 1304 germani, 300 de austro-ungari, 162
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și Schitul Hangu. Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca . Călugării s-au mutat în 1840 la
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
a fost un așezământ mănăstiresc ortodox situat în satul Ceahlău din comuna Ceahlău (județul Neamț). El a fost înființat în secolul al XVII-lea ca schit de călugări, dar monahii au fost alungați în anii '30 ai secolului al XIX-lea de boierii din
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Printre schiturile construite la poalele muntelui Ceahlău a fost și . Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Preotul Constantin Mătasă relatează o legendă
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
unui frasin mare. Pustnicul a avut o vedenie, în urma căreia a tăiat frasinul și a construit din lemnul lui un paraclis unde a fost înmormântat. Domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a dăruit schitului lui Silvestru terenul pe care era construit așezământul mănăstiresc, această donație fiind întărită printr-un hrisov în 1612 de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dăruit schitului în 1631 încă o poiană și o parte din moșia Hangu. Printr-un document din
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Eteria, turcii au incendiat biserica în 1821. Lăcașul de cult a fost refăcut doi ani mai târziu. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul ocupanților ruși și ale căror armate au staționat lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca Palatul Cnejilor. Călugării s-au mutat în
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
ca baze juridice. Imigranții germani erau, de asemenea, importanți în creșterea orașelor și în stabilirea clasei burghezilor polonezi; au adus cu ei legile din Europa de Vest și obiceiuri pe care polonezii le-au adoptat. Din acel moment, germanii, care au creat așezăminte puternice, în special în centrele urbane din Silezia și alte regiuni din vestul Poloniei, deveneau o minoritate mai influentă în Polonia. În 1228, Actele de la Cienia erau adoptate și semnate de Vladislav al III-lea Laskonogi. Ducele Poloniei a promis
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
coastei Mării Baltice și și-au stabilit statul lor monarhal. Toți păgânii din zona occidentală s-au convertit sau au fost exterminați. Războaiele teutonilor cu Polonia și Lituania au continuat în secolele XIV și XV. Statul teuton din Prusia, populat de așezămintele germane în secolul al XIII-lea, a fost revendicat de feudali și protejat de către papi și Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast făceau eforturi serioase pentru a
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Maicii Domnului în Polonia și cel mai mare loc de pelerinaj din țară - pentru mulți, ea reprezinta capitala spirituală a Poloniei. Imaginea Madonei Negre de la Częstochowa, căreia îi sunt atribuite puteri miraculoase, este comoara cea mai prețioasă a Jasnei Gora. Așezământul fost fondat în 1382 de către călugării paulini, care au venit din Ungaria la invitația lui Władysław, Duce de Opole. Mănăstirea a fost și este un loc de pelerinaj de multe sute de ani, posedând icoana cea mai importantă a Fecioarei
Jasna Góra () [Corola-website/Science/327749_a_329078]
-
era asediat de califul arab, Muawiyah I (674 - 678), permițându-i lui Asparuh să se pregătească pentru atacul inevitabil al bizantinilor. După ce asediul a fost ridicat, împăratul Constantin al IV-lea strânge în grabă o armată și pornește înspre noul așezământ al bulgarilor în 680. Forțat să-și abandoneze armata din cauza unor afecțiuni, moralul trupelor sale scade drastic. Forța bizantină dezorganizată este distrusă de cea bulgară în bătălia de la Ongala din vara lui 680. Prin acestă victorie, Asparuh cucerește Moesia, fondând
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
Cândea amintește faptul că negustorul Panos Pepanos a dăruit jumătate din veniturile mănăstirii Codreni pentru întreținerea mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din Drino, Albania. Pisania din 1677, informează că în acel an era deja construită o mănăstire de zid cu funcție de așezământ religios și loc de popas pentru călători. Incinta mănăstirii cuprindea, în afară de biserică, o casă egumenească. Era una din puținele construcții monastice din Țara Românească ridicată pe trei niveluri în acea perioadă. Mănăstirea avea și chilii, beciuri, turn clopotniță și o
Schitul Codreni () [Corola-website/Science/327168_a_328497]
-
Inovării (MECI). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare Dezvoltarea simțitoare a educației în Târgu Mureș a avut loc după reforma protestantă. În anul 1557 a fost menționată existența unei biblioteci, pe lângă un așezământ instructiv-educativ numit "Schola Particula" în incinta Bisericii Reformate din Cetate, prima școală de acest fel de pe cuprinsul României actuale. În 1718 școala a fost reorganizată și redenumită în Colegiul Reformat, iar printre disciplinele studiate se număra teologia și filozofia. Din
Educația din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/327361_a_328690]
-
mehedințean, în zonă existând o mulțime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Baia de Aramă este traversată de paralela 45˚. Tot de Baia de Aramă aparțin și localitățile învecinate: Brebina, Titerlești, Bratilovu, Mărășești, Stănești. Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează încă din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, având o biserică de lemn acoperită cu învelitoare de șiță. Un document din 1672 îl menționează pe egumenul mănăstirii pe nume Evghenie
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
și s-au săvârșitu cu toastă podoaba ei la mai 7 leat 7211 (1703). Eu cu mâna-mi păcătoasă am zugrăvit biserica, Neagoe și Parthenie, eromonah din Tismana.” Mănăstirea și-a început activitatea încă din anul 1703. Funcționând ca schit, așezământul a fost ulterior (înainte de anul 1718) închinat Mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos. Aflându-se permanent sub conducerea stareților greci sau sârbi, Mănăstirea Baia de Aramă a fost un centru de interferențe spirituale interculturale, creându-se totodată relații de comuniune cu poporul sârb
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
restaurarea picturilor murale în interiorul bisericii mănăstirii. După două veacuri de înstrăinare și de absență aproape totală a vieții monahale, maicile de la Mănăstirea Baia de Aramă se străduiesc să ridice prestigiul ei sub raport duhovnicesc, artistic, gospodăresc, încât să se prezinte ca un așezământ monahal cu o viață duhovnicească aleasă, dar și cu un valoros monument de artă medievală, care sa atragă mulțimi de credincioși și turiști din țară și de peste hotare.
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
la Camera Deputaților, Epitropia trebuind să aplice aceleași reguli de administrare ca și instituțiile publice și fiind supusă controlului Curții de Conturi. În 1893 "Legea pentru modificarea legii sanitare aduce precizări", în "Capitolul XII, Despre administrațiunile centrale de spitale. A. Așezămintele eforiei spitalelor civile din București și ale casei spitalelor S‑tu Spiridon din Iași", aduce precizări privind organizarea Eforiei, a modului de administrare a proprietăților, a modalităților de administrare a spitalelor și de recrutare a medicilor, farmaciștilor, moașelor și infirmierelor
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
sub egida ASTREI, a fost organizat ca Muzeu al Unirii. Bogatelor colecții arheologice li s-au adăugat piese valoroase referitoare la istoria modernă a românilor. În 1938, sub conducerea istoricului Ion Berciu, sub noua denumire de "Muzeul Regional Alba Iulia", așezământul a intrat în administrația statului român. A cunoscut o amplă reorganizare în 1968, revenind la numele de Muzeul Unirii. În linii mari, forma actuală a expoziției de bază datează din 1975. În 1992 a devenit subordonat direct Ministerului Culturii. Muzeul
Muzeul Național al Unirii () [Corola-website/Science/330431_a_331760]
-
lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
de orice tutelă, nemaifiind dependent decât de Sfântul Scaun. Dar căderea definitivă a fortăreței Saint-Jean-d’Acre la 18 mai 1291 obligă ordinul să se retragă în Occident. Obligat să părăsească Țara sfântă, ordinul Sfântului Mormânt se retrage în principal în așezământul Sfântului Luca din Perugia sau în diverse alte schituri ori mânăstiri din Occident precum cea din Orleans, fondată de Ludovic cel Tânăr la întoarcerea sa din cea de-a doua cruciadă. Starețul mânăstirii Sfântul Luca primește astfel titlul de maestru
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
tuturor bunurilor. Această decizie este oficializată de bula papală "Cum solerti meditatione" care a a venit ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
mare maestru al Ordinului. Cu toate acestea, ordinul ecvestru se consideră, în constituția sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor din Orient, cavalerii Sfântului Mormânt au adoptat , în semn de doliu, veșmântul negru pe care l-au păstrat și în continuare. Călugării purtau o cruce cusută pe veșmintele lor, crucea patriarhală latină cu dublă traversă roșie-stacojie.
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
pentru ei, comoara se află în durere, bucuria în căutare.” Dervișii mawlawi nu au fost organizați decât sub conducerea lui Sultan Walad. Primul lor lăcaș, cel din Konya a devenit central iar de la el s-a pornit cu întemeierea celorlalte așezăminte(takiyya). Conducătorul ordinului avea prilejul tradițional de a înmâna sabia sultanului la urcarea sa pe tron. În vremea lui Selim al III-lea confreria Mawlawyia și-a atins apogeul dezvoltării: așezămintele ei au fost renovate și li s-a îmbogățit
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
iar de la el s-a pornit cu întemeierea celorlalte așezăminte(takiyya). Conducătorul ordinului avea prilejul tradițional de a înmâna sabia sultanului la urcarea sa pe tron. În vremea lui Selim al III-lea confreria Mawlawyia și-a atins apogeul dezvoltării: așezămintele ei au fost renovate și li s-a îmbogățit patrimoniul. A fost o perioadă în care se adera la acest ordin doar pentru a fi pe placul sultanilor care îl favoriza. La început,mai ales in perioada lui Rumi, ordinul
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]