6,958 matches
-
acolo degeaba. Preotul, în zilele ce-au urmat, l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor, așternând pe acele tăblițe improvizate toate exercițiile dictate sau scrise de Solea. Acasă, când s-a întors de la pășune, l-a luat din scurt. Băiatul nu a negat și, mai mult, dădu pe loc dovadă de tot ce reușise să învețe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
logică, ca și cum ai lua în derâdere totul. Aproape întotdeauna, în cel mai bun caz, i se răspundea în acest fel, așa că se încăpățână să-și explice mai clar convingerile, punându-le cap la cap în De investigatione rerum. Am să aștern pe hârtie tot ce v-am spus prin viu grai, poate că citind, o să puteți urmări mai bine raționamentul meu și poate că n-o să vă mai pară că am luat-o razna. Starețul ar dori să fie înțelegător, Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso însuși? Sau cu totul altceva? Starețul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
avea condiții să scrie cât ar fi vrut, așa că se mulțumea scriind scrisori către oamenii însemnați ai vremii: oameni de știință, cardinali și ambasadori, cerea grațierea sau își justifica d.p.d.v. cultural sau teologic lucrarea lui. Când indignarea dădea pe-afară, așternea argumente în apărarea sa cu o stringentă și logică fluență a frazelor și cu argumente atât de perfecte în rigoarea lor logică, încât oricine le-ar fi primit rămânea fascinat și mișcat, chiar dacă avea anume prejudecăți în ceea ce-l privește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă întâlnesc cu Aurica. O duc la Moși. Poimâine e Vinerea Mare și Moșii se închid. Spusese ultimele vorbe mai mult pentru sine, când ieșea, așa că nici măcar Șofronică, cititorul de semne, nu-l desluși. Într-adevăr, vremea se răcise brusc, se așternuse o liniște ca de gheață. Nu mișca nicio creangă, nu lătra niciun câine. Pașii scârțâiau pe pietre, în așteptarea chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din închisoare oamenii lăsaseră un gol în jurul meu, nu m-am simțit așa de singur. Dacă nu mai ai altceva decât lumina tot nu e puțin.“ Filip rămăsese cu stiloul în mână. Bătrânul privea spre fereastră, acolo unde lumina se așternea pe pervaz sub chipul unei păsări albe. Dar se gândi la ea mai mult decât ar fi trebuit și pasărea își luă zborul. Atunci bătrânul se întoarse, zâmbind : — Ce faci ? Nu scrii ? Cosmina se spălă pe mâini îndelung, până când apa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stinse în întunericul uscat. Nu mai voia să se întoarcă acolo, între pereții strânși, la strigătul de durere al mamei lui, încercând să-și apere pântecul pe care piciorul vocii înfricoșătoare îl lovea. Apoi, dintr-odată, pereții se umeziră, se așternu liniștea, ochi numeroși pluteau în jur, privindu-l prietenoși. Putea să înoate, apa era caldă și păstoasă, ca un aluat subțiat cu lapte. Pereții se rotunjeau, lumea se reîntregea, Coltuc era fericit, încă nu se inventaseră cuvintele, dar putea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Așa... și ? se stropși Bunelu. Ce-i cu asta ? — Republica Populară era pe vremea când mai erai viu. Și-acuma ce fel de republică e ? Se pare că răspunsul la întrebarea asta se dovedi din cale-afară de dificil, căci se așternu tăcerea. Își amintiră de mâna mortului, care, la rândul ei, își aminti de ei, dar nu-i ajută cu nimic, căci arăta, simultan, spre toate cele cinci dimensiuni. Apoi priviră la muntele de gunoi care începea cu mâna aceea, urca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
p. 163-166. Bietul Ioanide surprinde, prin structura lui modernă, armonioasă, sinteza - unică în dezvoltarea romanului românesc - a trei elemente romanești: metoda lui Balzac, tehnica narativă proustiană și dialogia modernă. Toate se împletesc într-o proporție absolută și peste toate se așterne personalitatea unificatoare călinesciană atât de adânc, încît Bietul Ioanide aduce în lumea operei de artă perfecțiunea sferei. Întâlnim și acum personaje luptând pentru realizarea țelurilor cu acea încordare a voinței tipic balzaciană, dar reținem îndeosebi paginile de rară poezie a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să cearnă prin sită proprie atât de bogata recoltă a gândirii veacurilor, pe care o presară, ici-acolo, cu originale contribuții. De remarcat continua tentativă de a zgândări coaja pe care rutina, obișnuința, indiferența, altfel spus, vicisitudinile vieții cotidiene o aștern deasupra celor mai obișnuite dintre realitățile obișnuite, astfel încercând să re-deslușească esențe și temeiuri uitate. De mii de ori deschidem robinetul de-a lungul unui an de zile și niciodată nu ne coborâm gândul către ființa apei ce este, de unde
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
care est un fel de "s-a desăvârșit viețuind", "s-a împlinit". Orice moarte bună este forma unei desăvârșiri, a unei isprăvi cu cap și coadă. A întreba ce crezi despre moarte sună ca și cum ai întreba despre tăcerea care se așterne după o simfonie. Nu poți să crezi nimic despre ea: crezi numai despre împlinirea care a fost simfonia. Eu aș acorda eternitatea tocmai celor care nu au făcut nimic în viață și care nu au cum să se retragă din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o perspectivă neașteptată. Culoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea m-a transportat la 15 metri mai departe, către standul thailandez în care părea că se petrece ceva deosebit. Era lume strânsă laolaltă, cineva vorbea, erau mese multe, așternute cu fețe de masă, cu gustări felurite, care așteptau cuminți terminarea discursului pentru a putea fi devorate. În câmpul privirii mele a pătruns atunci o "colegă" a mea, directoarea unei edituri bucureștene. Lipsite de apărare, mesele își ofereau flancul exterior
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să gândească, ce trebuie să mănânce, câți copii trebuie să aibă, ce filme pot să vadă și ce cărți să citească nu mai rămăsese acum ― fugărit, arestat, cu tabieturile spulberate, primind mâncarea de la popotă, dormind într-un pat de metal așternut cu o pătură aspră, lipsit de serviciile maseurului și nemachiat ― decât un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e tot astfel cu cele de limbă și de logică cari se contractează prin deprindere și cu greu se pot dezvăța. Așa d. ex.: "Oraș numim o adunare mare de mai multe case, bine zidite și frumoase, cu strade regulate, așternute cu piatră". Adunare mare de mai multe... Dacă-i adunare, se 'nțelege că-i de mai multe, nu de una sau două. Apoi case bine zidite și frumoase, strade regulate așternute cu piatră etc. sunt tot note care nu caracterizează
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
multe case, bine zidite și frumoase, cu strade regulate, așternute cu piatră". Adunare mare de mai multe... Dacă-i adunare, se 'nțelege că-i de mai multe, nu de una sau două. Apoi case bine zidite și frumoase, strade regulate așternute cu piatră etc. sunt tot note care nu caracterizează orașul. Există orașe mari cu case urâte și rău zidite și cu uliți nimic mai puțin decât regulate și a căror așternut de piatră e mai mult o ironie și un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de bei și de ulemale. Hamid e un mahometan foarte ortodox. El nu lasă nici una din închinăciunile rânduite de lege și-i place chiar să facă paradă cu evlavia sa. Dacă 'n vremea rugăciunii e afară de casă, pune să-i aștearnă un covor la pământ și-și face rugăciunile înaintea norodului. Dar i se 'ntîmplă, ceea ce prorocul oprește espres, că se lasă stingherit în evlavia lui, ba o întrerupe chiar pentru a da porunci slugilor sau a saluta pe vrun cunoscut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din sistemul de construcții al timpului și ne este sugerat de urmele mai mari sau mai mici de chirpic ars la roșu-cărămiziu, ce poartă pe una din fețe amprentele bârnelor, probându-se existența caselor de suprafață cu podină de lut, așternut pe bârne de lemn, podina foarte bine arsă, asemănătoare tipurilor de locuințe de la Băneasa și Suceveni, ca și din alte așezări cucuteniene. Sfârșitul habitatului din așezare s-a datorat unui incendiu devastator, ce este atestat de numeroase bucăți de pământ
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un pod din piatră (balast). Cât privește podețele, cele de pe gârlele ce traversau șoseaua județeană care lega Primăria cu șoșeaua națională și gara, ele erau în ultimul timp confecționate din tuburi de beton, asemănatoare tuburilor de fântâni, peste care se așternea balast la nivelul drumului. Construirea și întreținerea lor cădea în sarcina Consiliului Județean Tecuci, organ administrativ ce a întreținut în bune condiții respectivele podețe, două la număr, atâtea fiind și gârlele, de fapt vechi cursuri ale apei Bârladului. Un podeț
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cazul țiganilor de la noi numiți Țurlea și Mitică Buruiană, dezertori în câteva rânduri. În starea de război în care se afla România, erau pasibili de pedeapsa capitală. S-a întâmplat așa ceva ? Nici vorbă, Mitică Buruiană trăiește în ziua când se aștern aceste rânduri pe hârtie, se bucură de drepturile acordate veteranilor de război, dar asta nu-l împiedică să cerșească la Tecuci, invocând acum bătrânețea, lipsa vederii. O singură familie din comuna Umbrărești a fost deportată în Transnistria, familia lui Mihai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în praf de aur. Între timp, oamenii l-au doborât pe Herrmann și l-au legat și printre picături îi mai îndeasă niște pumni ca să se învețe minte, până vine poliția. Dar Mariedl plutește peste oameni și peste oameni se așterne tăcerea pentru că pot să vadă cum pielea lui Mariedl se decojește pentru că praful de aur o apasă așa de tare. Plutește peste Erna și Wottila, care acum vor fi îngropați împreună, și presară un pic de aur peste căpățânile făcute
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
alun înflorită. Odată domnu' Schweindi și doamna Hasi sunt un roi de muște de bălegar, altă dată o tufă de mătrăgună la maturitate într-o pădure mixtă care respiră cu regularitate. Odată este domnu' Karli un ghețar sclipitor, altă dată așternut de frunze în aceeași pădure mixtă. Odată d-na cârciumărească este prundișul pietros al unui râu, altădată un ținut mlăștinos sufocant. Odata d-na Herta este tot pământul gras al întregului peisaj, altă dată este vântul prudent care usucă pământul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de astăzi.” 235 Giovanni Boccaccio are meritul de a introduce pentru prima oară analiza psihologică 236, un personaj feminin cu preocupări de cercetare a propriilor trăiri 237, a celor mai intime abisuri sufletești, și care mai are și preocupări intelectuale, așternând pe hârtie tot ceea ce constituia până atunci o interdicție - mărturisirea unei iubiri în afara căsătoriei. Autorul este un fin cunoscător al femeii, al dramei ei domestice, al moravurilor epocii sale și proclamă curajos egalitatea dintre sexe: „De cele mai multe ori, bărbații înșiși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bine, în cinstea Lui, să stăm mai mult de rugăciuni decât de snoave și povești. Sâmbăta, iar, e obiceiul ca femeile să-și spele părul și să se curețe de praf și toată murdăria pe care truda săptămânii le-o așterne peste trup; de asemenea multe sunt acelea care obișnuiesc să ajuneze întru cinstirea Maicii Preacurate și-a pruncului Iisus și să nu lucreze, spre a proslăvi precum se cere duminica ce vine.”512 Se crede cu tărie în existența unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu le găsim proprii vocației monahale), se îndrăgostește de madonna Agnese, „o frumusețe de femeie, nevasta unui bogătaș”546, și pentru a ajunge la ea îi botează copilul, dovedindu-se în elanul său erotic un veritabil trubadur, deoarece începu „a așterne în versuri cântări, sonete și balade”547. Femeia, asaltată de avansurile călugărului și nefiind nici prea instruită, cedează mai ales în fața „explicațiilor” convingătoare pe care i le oferă cumătrul („Femeia, care, biata, habar n-avea de logică și care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
datoriei de la vărul călugăr, îi reproșează femeii tăcerea, dar personajul feminin nu se pierde cu firea și justifică credibil banii primiți, pe care pretinde a-i fi crezut drept un cadou, promițându-i, de data aceasta, soțului plata tot în așternut. Femeia se vinde ori de câte ori este necesar, nu are rețineri, plăcerea achiziționării unor podoabe devine mai mare decât orice semn de virtute sau de moralitate. Poate fi cu siguranță încadrată în tipologia donnei demonicata. Prostituția este aspru incriminată, femeile care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]