43,150 matches
-
a dat și liberul arbitru. Închei amintind un fapt real: La un curs de filozofie a unui colegiu, studentul Albert Einstein i-a răspuns profesorului: „Răul nu există, sau cel puțin nu există în sine. Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu. E ca și întunericul și frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
colegiu, studentul Albert Einstein i-a răspuns profesorului: „Răul nu există, sau cel puțin nu există în sine. Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu. E ca și întunericul și frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină.” Vavila Popovici
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
se poate reface după anumite traume. Unii consideră că putem transplanta orice organ, cu excepția întregului creier, fără a transplanta sau fără a ucide în principiu persoana. Chiar și atunci, ni se spune, nu vom fi în stare să distingem între absența vieții personale și viața umană personală compromisă (de exemplu, o persoană aflată în comă). Putem declara moartea doar atunci când natura întrupată a unei persoane a fost distrusă. De asemenea, din moment ce persoanele sunt o unitate trup, suflet și duh, ele trebuie
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 141 din 21 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344319_a_345648]
-
jos spre Moscova, prilej pentru autor de-a ne înfățișa starea jalnică a Rusiei bolșevice în tablouri de-o cutremurătoare veridicitate: “În acele zile, pădurile și câmpiile ofereau un contrast total. Părăsite de om, câmpurile arătau ca un orfan, ca și când absența omului le-ar fi pus sub un blestem, dar pădurea, scăpată de el, înflorea mândră, ca și când ar fi fost eliberată de captivitate”. Ajuns la Moscova, Iura se simte scârbit atât de relatările lui Gordon și Dudorov, prietenii lui din copilărie
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
și cea medievală (după toate probabilitățile, opusculul în discuție a fost scris între anii 387-391, adică în aceeași perioadă când apare opera certă De musica și, ca atare, mai înainte de momentul crucial al convertirii sale la creștinism, fapt care explică absența din micul tratat a oricărei trimiteri sau aluzii la învățăturile creștine), iată de ce m-am ferit ca, pentru această etapă din viața faimosului gânditor și autor, să-i spun, precum catolicii, Sfântul Augustin sau, precum ortodocșii, Fericitul Augustin. Pesemne că
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
rămas doar niște fragmente incipiente din vastitatea operelor proiectate. Dar, ne înștiințează mai departe E. Munteanu, argumentele de factură textuală, filologică și ideatică fac ca astăzi să nu se mai îndoiască nimeni de „certa paternitate a lui Augustin asupra lucrării”: absența indicațiilor privind drumul de la cele corporale către cele spirituale se explică prin caracterul neterminat al lucrării (dovadă că în De musica respectivul aspect este prezentat la urmă), iar faptul că De dialectica nu este un dialog, decurge - așa cum a explicat
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
în ființa Sa, necuprins, apofatic" [10]. Diferența fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, una care închide pe Dumnezeu într-o transcedentă inaccesibilă și alta care îl vede pe Dumnezeu coborând spre omul concentrat în rugăciune, constă în absența unui fundament spiritual la primul și prezența lui în cel de-al doilea. Întreaga operă a Părintelui Profesor Dumitru Staniloae este străbătută de dorința de a conferi învățăturii dogmatice a Bisericii un fundament spiritual, de a crea o sinteză între
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
doritori de viață mai aleasă — cum au fost cuvioșii Antipa de la Valaam (1816-1882), Irinarh Roset de pe Tabor (1771-1859) sau Nifon Ionescu (1807-1901) de la Prodromul athonit — s-au risipit în Rusia, la Athos sau în Țara Sfântă. O posibilă explicație pentru absența unui impact cultural al „paisianismului” în Principatele Române ține și de faptul că — fideli recomandării explicite în acest sens a Cuviosului Paisie însuși — ucenicii săi n-au publicat în tipografia de la Neamț nici un text din Filocalia românească realizată în școala
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MAREA NU POARTĂ DOLIU Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului visele se ucid lent ca dantelăria eșarfelor mării la țărm absențele sunt doar pescăruși scotocind prin copilăria iubirii și caut locul unde se duc eșarfele atunci când vântul se-ndrăgostește de gâtul subțire al țipătului din visare nu demisionezi cel mult se moare Referință Bibliografică: marea nu poartă doliu / Violeta Deminescu : Confluențe
MAREA NU POARTĂ DOLIU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344458_a_345787]
-
fiecare după puterile lui; astfel, cei mai mari se ocupau de muncile agricole, iar cei mai mici de îngrijirea păsărilor, porcilor și vitelor”. Cei șase copii cu vârste între patru luni și paisprezece ani n-apucară a se obișnui cu absența mamei căci începu pentru ei o altă nenorocire. Când i-a venit ordin de concentrare, Dumitru Dominte avea terminată armata de vreo cincisprezece ani, cu gradul de sergent. Acum, trebuia să-și ia în primire din nou pușca, dar în
COPII ROMÂNI ÎN LAGARELE NAZISTE (I) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343773_a_345102]
-
mijloacele criticului de artă, pe generoasa noastră donatoare. D-na Tamara Antal a fost întâmpinatată de vizitatorii expoziției inaugurale cu deosebită căldură, primind omagiul binemeritat ca fiică a locului, întoarsă apoteotic Acasă după o perioadă de anonimat impardonabil. De această absență nemeritată s-au declarat, cu regret, responsabili autorii monografiei comunei, cei care nu au avut inspirația să-i “ia urmele” consătencei lor, urme atât de adânc înfipte în solul mirosloveștean, în nisipul râului Moldova, scăldătoarea copiilor perindați prin timpul mirosloveștean
ÎNSEMNE CIVILIZATOARE ALE SATULUI (SAU) PICTORIŢA BĂCĂUANĂ TAMARA ANTAL S-A ÎNTORS APOTEOTIC ACASĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343922_a_345251]
-
intoarce către danezi. Dar în timpul expediției daneze care sosește în mai 1620 Senarat semnează o înțelegere de pace cu portughezii. Această a durat puțin căci în 1630 Kandyenii preiau ofensiva invadând teritoriile portugheze și asedieaza Colombo și Galle. Din nou absența puterii navale e un handicap și o alta pace e semnată în 1634. În 1635 Senarat e urmat de fiul său Rajasinha ÎI. Acesta trimite emisari pentru a-l întâlni pe amiralul olandez Adam Westerwolt care bloca Goa. Navele sosesc
SIGAPORE II MALLACA COLOMBO de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343953_a_345282]
-
viitorul de trecut? Prăpastie fără limite e iluzia minții, De ce creez conștient propria-mi dramă? Fiindcă n-am curajul, de a-mi pune aripi Să zbor dincolo de ea, Sunt prizoniera fricii! Dacă aș putea evada, trecutul n-ar supraviețui În absența mea. Nevoie am de-un singur Pas, să cobor In inimă, să-i simt esența, Sfințenia! Referință Bibliografică: Un singur pas... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936, Anul VI, 19 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
UN SINGUR PAS... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342754_a_344083]
-
uit într-acolo. Să văd dacă îl ia de braț. Dar rămân nemișcată. Ascult tăcerea. Particip la ea. Doar inima îmi sparge pieptul. Ridic ochii din pământ. ‘Dumnezeu să o ierte și să o odihnească! Amintirea ei va dăinui, atâta timp cât absența sa va durea și va conta!’ Profesorii, ‘cărturarii orașului’ aduc elogii poetului, nutrind prețuire, simpatie pentru spiritu-i elevat. Nu puteam aduce în Aula Magna o poezie mai adâncă, mai complexă, mai rafinată. O poezie a ființei în față cu Ființa
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
ei de autodialog erotico-agapaic. Apa evocă, prin această surprinzătoare sinteză, și deliciul așteptării, al dăruirii, și beatitudinea, și extazul contopirilor (în privire, în gând, în duh, în trup), și magia desprinderii nirvanice de prozaica ambianță, și dezastrul incertitudinii și al absenței” (Eugen Dorcescu). Vino, cititorule, la marginea unei ape curgătoare și ascultă-i murmurul... Totul devine vrajă, atemporalul te va învălui ... 11 februarie 2016 Referință Bibliografică: Valentina Becart, Peste fiecare piatră - trupul meu de apă - mereu și mereu... Eugen Dorcescu : Confluențe
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
fiecare de purtat prin lume. Cum observam mai demult, Ovidiu Vasilescu, „pendulând cu un fel de inepuizabilă tinerețe între țara de refugiu (America) și țara de baștină (România), când înfiorat mistic de taina dumnezeirii, când răzvrătit - la modul romantic - de «absența» sau «tăcerea» lui Dumnezeu, sincer până la teribilism cu sine și cu ceilalți, certat cu lumea și în același timp îndrăgositit aproape cu neînțelepciune de ea, [...] se vădește egal pe linia vocației sale de cruciat și templier al rosturilor și rostirilor
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
fiecare de purtat prin lume. Cum observam mai demult, Ovidiu Vasilescu, „pendulând cu un fel de inepuizabilă tinerețe între țara de refugiu (America) și țara de baștină (România), când înfiorat mistic de taina dumnezeirii, când răzvrătit - la modul romantic - de «absența» sau «tăcerea» lui Dumnezeu, sincer până la teribilism cu sine și cu ceilalți, certat cu lumea și în același timp îndrăgositit aproape cu neînțelepciune de ea, [...] se vădește egal pe linia vocației sale de cruciat și templier al rosturilor și rostirilor
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
Nicolae Iorga. Continuă să publice și în anii 1912-1916 când, fiind în același timp cântăreț la biserica Zlătari, urmează cursurile Facultății de Teologie din București. Este remarcat de tânărul profesor de dogmatică Ioan Mihălcescu, care-l îndrumă spre apologetică, dar absența spiritualității face ca studiile teologice să îi apară abstracte, excesiv de raționaliste și istoriste. La rândul său, mediul universitar bucureștean dominat de pozitivism științific (Petre P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Constantin Rădulescu-Motru) i se pare tern și mediocru, cu excepția profetismului lui Nicolae
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
sunt guri ce scot porți și ochi și le lasă reci. și distilata și săpata și moarte și umbrele rănite și vorbe seci desupra pielii sfârșite. Cine, în realitate ne dezvăluie ale noastre degete? Pentru ce această moștenire singură de absențe, singura de ziduri. Singură de cenușă. Mereu, mă dezbraci în această țelină precară din rinchii mei. Mereu. Nu sunt păsări ce stau agățate de o mocheta, mai putin a scrie o scrisoare cu litere mari, invocând iertarea înaintea acestei istorii
ERRÁTICAS, RATATE, POEZIE DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUSĂ DIN LIMBA SPANIOLĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343271_a_344600]
-
moment din viața mea. Îți mulțumesc pentru răbdarea ta nemăsurată. Ai știut, deși eu nu înțeleg, sau nu am reușit să înțeleg nici acum, în ce fel, că vor veni momente în care vei pleca, momente ale despărțirii definitive, iar absența ta “mă va nimici încet dar sigur”. Îți multumesc pentru tot ce ai sacrificat de dragul meu... odihnă, sănătate, liniște, șansa la fericire. Nu pot și nu voi putea să îți răspund în nici un fel vrednic, pot doar să te iubesc
DR. IONUŢ HORIA T. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343296_a_344625]
-
al frumoasei Nefertiti. Așa e tot muzeul vraiște, fără informații, tot timpul surprizele se țin lanț. Oricum e o capodoperă, realizare a epocii revoluționate prin ideile lui Akhenaton, cel mai frumos portret al reginei - apogeul artei amarniene. Deși pare neterminat, absența culorilor lasă frumusețea naturală să atragă încă! Emană delicatețe, grație, inteligență și frumusețe cât nu le poți descrie! Prințesa din Mitani, Nefertiti, al cărui nume în traducere înseamnă frumoasă care a venit rămâne până azi capodoperă artei amarniene, o enigmatica
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
iubirii. Prin ultimele trei strofe autorul sugerează iubitei repere de identificare printr-o declarație ascendentă, ca într-un joc, presărat de indicii, de promisiuni, de asigurări, de mici interogații și sugestii, de mistere ale sufletului îndrăgostit, care preferă să cultive absența ființei iubite, dorul , tânjirea, starea de virtualitate, punând în antiteză continuă starea de „aproape” și „departe”: „Sunt pe-acolo și într-acolo ori dincolo,/ Sunt peste tot". „Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Amintirea ta ar putea să
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
Autorului Rupe-mi buzele în petale Lipește-le de pistilul dimineților Fură-mă pune pe masă indiferentei un argint Că pe o coaja arsă de măr copt Acopaniază-mă la pian la plecare Mă voi întoarce când cerul Va fi colivia absenței tale Arde-mă pe rug dacă te-am vrăjit Curăță-mă de ghimpi când mă respiri Rupe-mi cerul în franjuri Mâna mea îți scrie numele pe vânt Ridică ușor ceașcă de cafea Picur spumă din nor Un praf de
ÎNCEPE ZIUA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343058_a_344387]
-
cel mai recent roman scris de Marian Malciu (adică..., eu!), în care „Descrierile elaborate cu răbdare, calm, tact, într-o risipă de vorbe și întâmplări tulburătoare, impresionează, ca și elogioasele portretizări prin intermediul unor cuvinte cu rezonanță pozitivă apreciind - concomitent - onorabila absență a violențelor verbale care abundă în erotica de astăzi...”, potrivit aprecierii făcută de doamna profesoară Ana Dumitrescu din Iași, una dintre primele (și puținele) cititoare ale acestui volum. Este, cu permisiunea dumneavoastră, „O carte stenică, plină de învățăminte strecurate subliminal
BELETRISTICĂ, LA ZI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343078_a_344407]
-
ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună, ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]