6,323 matches
-
terminarea celor franțuzești -, actorii Odeonului - Dorina Lazăr, Oana Ștefănescu, Antoaneta Zaharia, Ionel Mihăilescu, Gelu Nițu, Mircea Constantinescu și Pavel Bartoș - au vitalizat crochiul absurd, l-au muzicalizat și i-au potențat „românismul“ cu bătaie lungă. Spectacolul - un studiu al evoluției absurdului Cinci piese scurte este spectacolul îmblânzirii absurdului, normalizării lui în așa fel încât tot nonsensul cu care este, de cele mai multe ori, asociat să pară la locul lui, neartificial și fără nici o urmă de stridență în contextul creat. Absurdul cotidian bazat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Oana Ștefănescu, Antoaneta Zaharia, Ionel Mihăilescu, Gelu Nițu, Mircea Constantinescu și Pavel Bartoș - au vitalizat crochiul absurd, l-au muzicalizat și i-au potențat „românismul“ cu bătaie lungă. Spectacolul - un studiu al evoluției absurdului Cinci piese scurte este spectacolul îmblânzirii absurdului, normalizării lui în așa fel încât tot nonsensul cu care este, de cele mai multe ori, asociat să pară la locul lui, neartificial și fără nici o urmă de stridență în contextul creat. Absurdul cotidian bazat pe tembelismul unor situații recognoscibile care, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
al evoluției absurdului Cinci piese scurte este spectacolul îmblânzirii absurdului, normalizării lui în așa fel încât tot nonsensul cu care este, de cele mai multe ori, asociat să pară la locul lui, neartificial și fără nici o urmă de stridență în contextul creat. Absurdul cotidian bazat pe tembelismul unor situații recognoscibile care, cu cât sunt mai firesc asumate, cu atât devin mai puternice și mai autentice teatral, e într-o fază embrionară în aceste prime texte ionesciene. Spectacolul devine un studiu al evoluției absurdului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Absurdul cotidian bazat pe tembelismul unor situații recognoscibile care, cu cât sunt mai firesc asumate, cu atât devin mai puternice și mai autentice teatral, e într-o fază embrionară în aceste prime texte ionesciene. Spectacolul devine un studiu al evoluției absurdului, care cere din partea actorilor un joc cât mai temperat, o coborâre cât mai ponderată în miezul textului. De ce ai avea nevoie să plusezi și să intri de la început într-o vrie fără sens când e mult mai provocator să ajungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
temperat, o coborâre cât mai ponderată în miezul textului. De ce ai avea nevoie să plusezi și să intri de la început într-o vrie fără sens când e mult mai provocator să ajungi la mecanismele care se află la baza eșafodajului absurd și să descifrezi în aparent cele mai normale conversații dozajul și uzajul deturnării în absurd? Rotițele declanșatoare pornesc aproape de fiecare dată de la o ruptură în timpul logic, rațional al fiecărui personaj, de la un defazaj de receptare, de la senzația că celălalt știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
deturnării în absurd? Rotițele declanșatoare pornesc aproape de fiecare dată de la o ruptură în timpul logic, rațional al fiecărui personaj, de la un defazaj de receptare, de la senzația că celălalt știe exact ce ai tu în cap. Nu formula de teatralitate aleasă este absurdă, ci complexul situațional care o determină. Se produc astfel fisuri în limbajul și în numirea convențională a realităților exterioare. Ce e de-numit ajunge să nu mai aibă nici o legătură cu semnificația general acceptată, tot așa cum arbitrariul semnului lingvistic devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
tâmpit ce e, dar continuă să susțină că a fost persecutat de profesori și-l sună pe președintele statului, și el cu copilaș cretin. Idioțenia are culoar liber și garanție nelimitată. Decor modificat Forța spectacolului Cinci piese scurte stă în lipsa absurdului din jocul actoricesc, în frânele puse artificiilor de interpretare. Nu se pleacă de la premisa absurdului, ci se ajunge la el. Pentru reprezentațiile de la Paris, scena Teatrului de La Huchette fiind mai îngustă și mai puțin adâncă decât cea a Odeonului, decorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sună pe președintele statului, și el cu copilaș cretin. Idioțenia are culoar liber și garanție nelimitată. Decor modificat Forța spectacolului Cinci piese scurte stă în lipsa absurdului din jocul actoricesc, în frânele puse artificiilor de interpretare. Nu se pleacă de la premisa absurdului, ci se ajunge la el. Pentru reprezentațiile de la Paris, scena Teatrului de La Huchette fiind mai îngustă și mai puțin adâncă decât cea a Odeonului, decorul conceput de Laura Paraschiv a fost modificat. Mașina a fost înlocuită de automobile vii, concepție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
automobile vii, concepție care se pliază de altfel perfect pe umanizarea explicită în text. Dorina Lazăr, Antoaneta Zaharia și Pavel Bartoș sunt mașina/mașinul ciupite și încercate pe viu. Schimbarea are un efect comic extraordinar pentru că punctează antropomorfizarea cu pedală absurdă. Turneul Teatrului Odeon a avut loc la invitația Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, al Primăriei Municipiului București și al Institutului Cultural Român din București și Paris. Despre Block Bach la Paris, săptămâna viitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
să citez întreg volumul; mă voi mulțumi doar să spicuiesc. *** NAȘ| DE BOTEZ: „Persoană desemnată de părinți întru vegherea educației prințeselor până ajung nubile. Tendință generală: să le râzgâie pe micile copile. Să le facă daruri, ca și adesea, voile absurde. Un exemplu e Cenușăreasa, care-i cere nașă-sii o pleașcă, și anume: să preschimbe un dovleac într-o caleașcă. Ceea ce buna de ea face. Nu fără să refuze, totuși, cu toate că fina-i fină bătuse din picior, să-i facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
le născoci și comisarii Gărzii, în a le urmări. Ceea ce-i rămâne lui Gândinel după toate aceste calcule, nu tocmai complicate, e... specula! (SDC) Matei Vișniec, la Ateneul Tătărași: cum ne raportăm la ce nu putem înțelege Emilia Chiscop Dialogurile absurde ale unor oameni singuri ale căror vieți par să nu aibă nici un sens, o invitație la un concert de violoncel și o ploaie torențială, care toarnă chiar acolo, pe scenă, timp de o oră și zece minute, pe nailoanele ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie lirice. De fapt, cei trei reprezintă umanitatea - cu tot ce are ea mai pregnant - aflată într-un permanent balans între două entități diametral opuse: Fastul și Nefastul. Violoncelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
a diminua prețul pe venit permite efectiv o revenire la echilibru mai rapidă. Contrapartea este că poziția față de titlurile în pierdere crește pe măsură ce investitorul trece la «mediile la coborâre», sporind considerabil riscul venitului. O astfel de mecanică este și mai absurdă atunci când ne face să răscumpărăm titluri de al căror potențial de creștere nici nu mai suntem convinși! În nici un caz nu ne facem o grădină frumoasă udând buruienile. Dacă vreți să știți mai mult ODEAN T., STRAHILEWITZ M. și BARBER
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
pe post de paravan în fața nasurilor curioase ale celorlalți colegi aflați în propriul lor spațiu eficientizat și lipsit de intimitate. „Cubul“ a devenit simbolul pentru tot ce este mai rău în cultura corporatistă: noul limbaj de lemn al managementului, cerințe absurde de la șefi incompetenți care oricum își depășesc atribuțiile, permanenta achiziționare de tehnologie și mai performantă - doar pentru că Solitaire-ul rulează de 1,7 ori mai repede decât pe calculatorul precedent. Dilbert este un personaj de benzi desenate apărute la începutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
și de vicisitudinile trecerii timpului. Acest monument (funerar!) se află, în stare intactă, în inimile fiecăruia dintre noi, cetățenii "satului global", a căror moștenire simbolică rămâne, printre altele, și holocaustul, a cărui povară o purtam zilnic, precum mai vechiul erou absurd, Sisif. Camus ne îndemna, nu-i așa, să ni-l închipuim pe Sisif fericit; mă gândesc, dimpotrivă, să ni-l imaginăm, mai realist, pe Sisif gânditor, meditând la urcușurile viitoare. Dacă destinul nu i-ar sta împotrivă, cu siguranță că
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ca nebunii și era periculos, dar în momentul când se termina, era ca și când nu am fi fost în armată. S.A.: Am cunoscut și eu această ciudată formă de libertate, în armata română, unde instrucția se făcea în condiții și mai absurde, fiindcă noi nu aveam de luptat cu nimeni. Aveai acțiuni de luptă? M.I.: Da, la graniță. S.A.: Te duceai în recunoaștere? M.I.: Da, cu toate armele și materialele pe mine... S.A.: Ai fost la un moment dat plutonier. Deci ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
eternizarea pe „posturi de conducere” la nivel local este la fel de „firească”... „Funcțiile” creează treptat o falsă impresie asupra „valorii personale”, devin „a doua natură”. Oamenii-funcții acționează, în orice împrejurare, „programați”. Când se apasă pe buton încep să debiteze aceeași „poezie” absurdă, cu tradiționalul refren „stimă și recunoștință”, cu „mulțumiri din inimă Partidului” etc. Ce gândesc ceilalți? Ce spun? Pentru oamenii-funcții nu are importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prima clasă de liceu. De aceea și singura „avere” acumulată în 30 de ani de muncă 156 erau cărțile, evaluate de tata cu o unitate de măsură proprie: „căruța”. Dacă proiectezi o viață pe ecranul istoriei reale, adesea crudă și absurdă, unele potriviri par de-a dreptul flagrante. În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-i privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii întregi, mai frumos și mai drept. De câte ori iau în mână
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eternizarea pe „posturi de conducere” la nivel local este la fel de „firească”... „Funcțiile” creează treptat o falsă impresie asupra „valorii personale”, devin „a doua natură”. Oamenii-funcții acționează, în orice împrejurare, „programați”. Când se apasă pe buton încep să debiteze aceeași „poezie” absurdă, cu tradiționalul refren „stimă și recunoștință”, cu „mulțumiri din inimă Partidului” etc. Ce gândesc ceilalți? Ce spun? Pentru oamenii-funcții nu are importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prima clasă de liceu. De aceea și singura „avere” acumulată în 30 de ani de muncă 156 erau cărțile, evaluate de tata cu o unitate de măsură proprie: „căruța”. Dacă proiectezi o viață pe ecranul istoriei reale, adesea crudă și absurdă, unele potriviri par de-a dreptul flagrante. În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-i privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii întregi, mai frumos și mai drept. De câte ori iau în mână
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de a stăvili acest exod, de inteligență interesând, în primul rând, în luna iulie 1970 a fost emis un decret al fostului Consiliu de Stat, aprobat apoi prin lege, ce a adus o modificare stupefiantă în Codul penal care - culmea absurdului! - intrase în vigoare de doar un an și jumătate: refuzul înapoierii în țară, reglementat până atunci ca o simplă infracțiune de serviciu, a primit denumirea teribilă de trădare prin refuzul înapoierii în țară și a fost inclus în categoria infracțiunilor
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
asemenea situații, nu puteam fi ajutat decât de experiență și de fler, pentru a nu greși. Dar, de regulă, nu găseam și nu ridicam nimic. Și, iarăși, nu primeam critici pentru această lipsă de...eficiență! Nu pot uita o acțiune absurdă, prin totala ei inutilitate, când am fost trimis în toiul nopții la domiciliul unei persoane - potrivit legii procesual penale de atunci, organele de cercetare ale securității aveau dreptul să efectueze percheziții și în timpul nopții -, acțiune în cursul căreia m-
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
a solicitat zgomotos să i se aducă o cafea și un coniac. Până când s-a „trezit” din nou, de astă dată imobilizat de doi vlăjgani. Oricât am insistat, nu a putut să-mi explice și să-și explice acea ieșire absurdă și necontrolată. Pe cel din fața mea nu-l puteam întreba ce anume a produs acel teribil zgomot care l-a trezit, fiindcă m-aș fi făcut pur și simplu de râs, așa încât m-am mulțumit să presupun că fusese vorba
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]