11,260 matches
-
părul meu, și îmi plăcea atât de mult, încât m-am gândit s-o încorporez în noul meu roman când mă voi apuca a doua zi să schițez intriga. În spatele meu se găsea un stal pentru dușuri și baia cu aburi, cu mai multe rozete și o cadă imensă din marmură italiană pe care o admiram de fiecare dată când intram în baia lui Jayne; extravaganța ei își găsea un ecou în mine, mă definea cumva, cel care eram acum, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fel de scâncet. Am încercat să mă destind, pielea mea înfiorându-se în bătaia brizei călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din cadă - și aburii se împleteau deasupra apei calde. Mi-am lăsat paharul pe grătar și am înaintat șovăielnic pe verandă până când am ajuns în dreptul unei perechi de chiloți de baie. Bănuiam că fuseseră uitați acolo din noaptea petrecerii, dar când i-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre Victor (care nu mai voia să mai doarmă în casă, dar al cărui lătrat panicat din toiul nopții făcea imposibilă respectarea acestei dorințe). Singurul lucru care a avut un soi de impact asupra mea - singurul care a răzbit prin aburul acela - a fost când Sarah l-a adus pe Terby, deși nu-mi amintesc unde eram în clipa aceea. Prăbușit pe fotoliu în fața televizorului? Sau în timpul cinei, lăsându-mi mintea să rătăcească dincolo de farfuria punctată neregulat de dovlecei și ciuperci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
comunității bancare de investiții, în timp ce Mark Huntington era un proiectant de terenuri de golf, iar Adam Gardner un alt semi-afiot a cărui presupusă carieră în domeniul deșeurilor reciclabile era mai mult decât neclară - un grup de tați normali trăind în aburul de vis al bunăstării creat de noi toți, susținuți de frumoasele noastre soții în încercarea de a asigura copiilor noștri perfecți ascensiunea viitoare în ierarhiile lumii. Un vânt blând făcea frunzele moarte să freamăte în dreptul bordurii trotuarului pe care pășeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îndeajuns de alarmant ca să mă treacă un fior de gheață (pentru că trebuia să reprezinte un anume semn de alarmă, nu?), iar după ce mi s-a înmânat un alt joint și am tras un fum pe cinste, m-am gândit în aburii marijuanei: cât de ... straniu...după care gândurile au deraiat spre Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele femeilor se distingeau în bucătărie, vocile lor distante și estompate, un fundal plăcut al conversației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochii mei au căutat balustrada unde erau agățați aceiași chiloți de baie pe care îi găsisem de Halloween - cei cu flori roșii mari din Hawaii, pe care îi avusese tatăl meu. În aerul rece și umed al nopții se vedea aburul care ieșea din ei, ca și cum cineva tocmai i-ar fi dat jos după ce se îmbăiase. Eram pe punctul de a merge să-i iau (să-i storc, să-i duc în casă, să pun mâna pe ei și să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu reuși să vadă nimic și se întoarse de la fereastră. Aparatul panoramă în jurul casei oferind acum priveliștea unei grădini mici și elegant aranjate, urmându-l pe tata care ieșise pentru a se îndrepta în direcția în care bolborosea jacuzzi-ul, aburul fiind împrăștiat de briza care unduia peste grădină. Luna atârna deasupra acestui peisaj și era într-atât de albă încât răzbătea printre nori și ilumina iedera de bougainvillea acoperind porțiunea de zid care delimita acest spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau aburi din gură. Crezând că disting o pată albă cu trei șiruri mai încolo m-am îndreptat împleticindu-mă într-acolo, pantofii mei frământând pietrișul de sub picioare. Cum am trecut de un student care lustruia cu ceară un Volvo - în secunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o ascultam în timpul expedițiilor cu mașina de-a lungul coastei californiene spre un loc care se chema Pajaro Dunes. ...amintirile, aidoma acelor colțuri ale minții... - N-am scos combina stereo din priză? am întrebat, învârtindu-mă prin întuneric. ...amintiri în abur de acuarelă... - Da, am scos-o, domnule Ellis. Era Miller, ținându-se de DCE de parcă l-ar fi ghidat undeva. ... cum eram noi altădată... Camera de zi deveni instantaneu fierbinte. Era o seră, iar mireasma Pacificului se insinuă treptat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mașina prin deșert („Cineva mi-a salvat viața astă-seară,“ zice scriitorul) iar cenușa stropi fotografiile Polaroid ale mamei și tatălui tău ca tineri părinți și peste toate locurile unde-am fost împreună cu familia și piscina luminată continua să emane un abur cu miros de flori de gardenia ridicându-se în noapte și vălurindu-se în aerul cald și mai era acolo un labrador auriu, un cățeluș făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Republica Moldova, astfel nemaitrebuind să-i explic „renașterea” noastră anemică din spuma perestroikăi lui Gorbaciov... Șederea noastră în gară se prelungește, dar asta pentru că ni s-a rezervat și un „sufleu” artistic. E vorba de cabaretul-literar La Transcontinentale. O locomotivă cu aburi, de la începutul secolului - o parodie la Expresul nostru Literar - constituie decorul unui spectacol burlesc, care începe, fără un anunț prealabil, odată cu instalarea noastră la măsuțele scoase pe caldarâm. Acompaniați de acorduri muzicale, o trupă de actori tineri recită poeme ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un centru industrial și minier. Din partea noastră iau cuvântul Falțoaica (Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse să-și facă loc în inima mea de îndată ce părăsiserăm Tallinul. Ba chiar de mai înainte. Ca în fața unei fatalități inexorabile: când înțelegi cât de „perfid” s-a dovedit contractul pe care l-ai semnat cu stafful Expresului Literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-le din Victor Hugo. "Oare pentru o stea de argint întrezărită pe plafonul unei biserici se înverșunează unele împotriva altora marile națiuni ale lumii?" întreba el în ajunul războiului Crimeii, primul din era modernă, cu fotografi și cu vapoare cu aburi, și care a început efectiv aici la Betleem. Francezi, englezi și otomani de o parte, ruși de cealaltă parte. Ei bine, vedeți dumneavoastră, marele om a făcut două erori factuale (rectificativul este revanșa celor mici). Primo, steaua, dumneavoastră știți acum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca un afront, și ea a amenințat că-și va trimite trupele și flota asupra Constantinopolului. Acesta însă n-a cedat ultimatumului și a cerut ajutor Parisului; Londra i s-a alăturat acestuia. A urmat ruperea relațiilor diplomatice. Fregatele cu aburi occidentale s-au îndreptat înspre Marea Neagră. Hecatombele cauzate de tunuri vor dura vreme de doi ani și vor face zeci de mii de morți. Și toate acestea, pentru un trusou de chei... Cartier al maniacilor ordinii, al caserolelor, al comandamentelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un cot al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța ca băiat carte la moșu-său la Agapia Veche, într-o noapte, pe când se întorcea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de văi, nu dăm peste nici o ființă care să ne poată spune o vorbă, să ne poată da o îndreptare. Numai într-un colț de pădure, din desișuri, se arată un cap sperios, care dispare îndată din luminiș, cum dispare aburul în fața soarelui. De prin satul Sirețelului încă, un creștin ne spusese că avem de făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele 44 de zile bulgărești s-au împrăștiat pe la căsuțele lor în satele țării. Oamenii slăbiți de nevoi și-au revăzut ogoarele și gospodăriile; s-au așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea mucedă; beau o gură de apă rece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o apă măreață, care curge limpede în albia stâncoasă. În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vin bun Deal Mare, Odobeșt!) dar masajul lui nu face două parale. De altminteri cași baia. Foarte curat și rânduit însă, la al 4-lea etaj! Când ies, îmi dă înapoi 3 mărci. Nu știu de ce. Scump. O baie de aburi 7 mărci. Un dejun 7 mărci. O cafea 1 marcă. Un guler 1 m. 50. Un loc la teatru 7 mărci. Eftine bananele, 15 pfening când la Iași îs 25 de lei. Sara, la opera comică, se joacă o revistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unui compromis cu sfârșitul fatal, se îmbulzesc la izvoare și băi mai ales vara. În acest sezon vizitatori străini sunt prea puțini. Deci am ocazia să văd pe localnici fie acasă la ei, fie în cafenele, fie la baia de aburi. Ei bine, unii din localnici se deosebesc prin corpolență și greutate; mai cu seamă doamnele sunt departe de a avea o siluetă fină. La baie, am văzut mai mult decât în alte părți betegi de un picior și de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Ural (Ural maș) a ajutat cu oameni, experiență și mașini această mare mișcare de civilizare a satelor. În raionul Manciajschi patruzeci de sate au dobândit curent electric, fie transformând morile de apă în stațiuni hidroelectrice, fie cu mașini cu aburi, unde nu erau pâraie. Progres la învățătura școlarilor; a lucrului gospodinelor. Oamenii nu se mai culcă odată cu găinile. Apa se încălzește în căzănelul electric; mâncarea în reșou. Vacile se mulg cu aparate electrice. Grădina se stropește cu ajutorul puterii electrice. Gospodarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul meu. Vin nu? întreb. Nu! îmi răspunde. Atunci primește încă o hârtiuță de douăzeci-și-cinci de lei cu stema Republicii. Mulțam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în revistă sau doar în una dintre ele. Exemple? Alexandru Andrițoiu cred că a ratat ca poet, dar a reușit în proiectul "Familia". Am o teorie despre ratare. Doar mari scriitori au ratat, au ratat rotunjirea operei, din cauza alcoolului, femeilor, aburilor tari ai succesului, morții sosite intempestiv. Dacă aș avea timp aș scrie o carte despre cel mai mare ratat din istoria literaturii universale: Balzac. Ce proiect măreț a avut și cum l-a realizat el doar pe sfert! Mă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]