9,186 matches
-
și a liderilor este evidentă. A mai vorbi de "politici ale reprezentării" după Holocaust și Gulag este o modalitate inconștientă de a reveni la aceeași criminalitate intelectualo-politică. Mesajul lui Lucien Febvre, din 1948, rămâne, în ciuda trecerii timpului, unul de profundă actualitate, rămas neîmplinit pe plan social-politic: "A salva onoarea acestei Europe înseamnă să muncești din greu pentru progresul acestei civilizații; înseamnă a-i dărui ce-i mai bun prin multiple schimburi intelectuale; înseamnă a spori patrimoniul intelectului și al spiritului; înseamnă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Argument Actualitatea cercetărilor privind evoluția tulburărilor de comportament la școlarii din clasele primare este determinată, în primul rând, de starea actuală a societății noastre. Consecințele negative ale transformărilor radicale din domeniul economic, politic, ideologic și axiologic, conjugate și potențate de explozia informațională
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
o problemă majoră cea a protecției sociale. În sfîrșit, relațiile conflictuale și complexe pe care ea le-a întreținut cu mișcarea comunistă reprezintă o constantă a acestei istorii, timp de 70 de ani. Dacă în 1989 chestiunea era încă în actualitate, sîntem convinși că, începînd cu această dată, ea va fi reconsiderată. Acestea au fost criteriile de abordare în prezentarea acestui secol de socialism european. Dincolo de înmulțirea indivizilor, a faptelor și a datelor, trecînd peste potrivire și hazard, este necesar să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Discursul marxist are cu siguranță această funcție, precum și avantajul suplimentar de a creea o unanimitate în rîndurile militanților. Dar orice monedă are și un revers și această atitudine temătoare duce la eludarea chestiunilor cele mai arzătoare pe care le impune actualitatea. ISM își exprimă voința de a interveni în trei direcții principale: lupta împotriva reacțiunii, pentru ameliorarea condițiilor de existență ale clasei muncitoare și, în sfîrșit, lupta pentru pace. Această ultimă chestiune cea mai importantă pentru majoritatea socialiștilor este cea a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
au realizat mai întîi în Franța, ca urmare a zilelor din februarie 1934; ea va fi de asemenea pusă în practică cîteva luni mai tîrziu în Spania. Reunit în mai 1934, Executivul ISM, după ce a dezbătut această problemă a cărei actualitate crește, pe zi ce trece, decide să suspende orice decizie. Cu toate acestea, foarte repede se vor deschide noi perspective, iar unitatea de acțiune dintre secțiunile franceze ale ISM și IC va începe să devină o realitate, chiar înainte de a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
192824. Rămasă atunci pe un plan teoretic, dezbaterea nu a avut nici un ecou. Începînd din anii '50, lucrurile vor fi destul de diferite, în măsura în care decolonizarea și apariția țărilor Lumii a Treia ca forță politică de sine stătătoare, vor fi de mare actualitate pentru această reflecție. Referitor la principiile noii organizații a fost găsit un compromis. În același timp, la acest început al anului 1951, dezbaterea referitoare la construcția europeană pare să fi pierdut oarecum din acuitate. După ce a obținut de la Partidul Socialist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
vor fi din ce în ce mai tentați să găsească într-un răspuns european cheia acestor probleme. În timpul acestor două decenii, ei se vor mobiliza mai strîns decît în trecut, pentru a face să progreseze construcția europeană care apare acum ca o scadență de actualitate. Mai mult decît înainte, pe toată această perioadă, Internaționala Socialistă devine un loc de înțelegere a diferitelor partide asupra chestiunilor comunitare care permite o mai bună conciliere a pozițiilor prezente, precum și armonizarea respectivelor interese de politică externă. Toate aceste cauze
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care despăturește tacticos în 1878, în Scena I a farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a deveni o creație și o multiplă victimă a unei superpoluate și populate "Planete Moft"? Nevoia de Caragiale (și actualitatea lui Caragiale), apt să veștejească "puterea aceea parșivă", alienantă și corupătoare a vieții ca moft, "viață prin ziar" funciar falsificată sub incidența iradiațiilor tembelizante ale discursului public (...)", este mesajul de fond al eseului foșnind de alerte, șfichiuitoare aluzii și somptuoase
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1927, Montrouge, Franța) între coperțile rafinatului său volum de Lecturi de vară, lecturi de iarnă (Editura Vremea, 2003, 239 pagini), o recoltă a ultimilor ani, nu doar în sensul datei scrisului, ci și al interesului criticului pentru revizitarea sub grila actualității a unor valori certe, deja capitole de istorie literară. Ceea ce nu exclude abordarea cărții la zi, cum ar fi "Literatura română sub comunism" de Eugen Negrici, "O istorie a societății românești contemporane în interviuri" de George Arion, versuri de Gh.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
perfect îndrituit să abhore multidecenala paranteză comunistă ca pe un dușman personal, Gelu Ionescu a fost totuși un om norocos. Dovadă stă și verva cvasi-ionesciană în a-și catagrafia prietenii și cunoscuții din cei 12 ani cât a fost redactorul Actualității culturale românești la amintitul post (1982 - 1995) la care noi, cei din țară, ne-am sintonizat, cu mic cu mare, ani în șir, urechile. Astfel, Max Bănuș i se pare un "personaj agitat și descurcăreț, dar semidoct și mitoman", N.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ar putea, ne previne Gelu Ionescu, să nu mai intereseze viitorimea. O primă dovadă în acest sens ar fi aceea că incriminările nominale (sabotorii puși în mișcare de mașina infernală a cenzurii) din jurnal au rămas fără urmări semnificative în actualitatea postdecembristă, aparenta polarizare civică amintind mai degrabă de nisipurile mișcătoare. Incompatibil cu altitudinea ideatică a istoricului literar clujean, i se pare lui Gelu Ionescu hățișul "intervențiilor" umilitoare făcute și de Mircea Zaciu, consiliat sau nu, pentru aparția propriilor scrieri, de vreme ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
instrument de referință nu este altul decât doctorul Mihail Mihailide (n. 1938, Viena), membru al Uniunii Scriitorilor și director al unui reputat săptămânal de medicină, ce nu ezită să facă loc, încă de la înființare (1990), unei (unor) frumoase pagini de actualitate literar-artistică. Față de cea din 2001, ediția de acum este una substanțial îmbogățită pe baza unor noi surse bibliografice, fie semnalate direct de autorii incluși, fie culese de autorul dicționarului, întreprinderea fiind dificilă nu numai din punct de vedere al materialului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
împătimit faur a fost Eminescu, și totodată face un serviciu excepțional literaților și cititorilor italofoni avizați, oferindu-le pars pro toto, o dublă aventură lingvistică și estetică, română și italiană, un eșantion de scriitură romantică și europeană, de o incredibilă actualitate. Adevărul e că traducerea de proză este mai dificilă decât cea de poezie și nu vom înceta să credem că traducătorul român din limba română într-o limbă străină are avantajul și privilegiul prin naștere și studii este și cazul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fi ultima!"(M. Ștefănescu); "Secretul unui cronicar? Să citești, să vezi, să faci legătura!"(G. Craig, preluat de Carandino); "Sîntem sortiți să sculptăm în zăpadă iese soarele și o topește, a doua zi!"(Radu Beligan); Textul e veșnicia piesei spectacolul, actualitatea sa" (I.D. Sîrbu) ș.a.m.d. Sînt și informații importante în noianul amintirilor actorului, precum adevărata cauză a bolii lui Davila, directoratul final al Luciei Sturdza-Bulandra și verticalitatea ei de boieroaică ("ce păcat că teatrul românesc a avut o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prezent: hic et nunc, ci și în conștiința privitorului, a spectatorului, a actorilor înșiși. O conștiință a scenei, a jocului în care se transformă orice act pentru că este privit, a felului în care se decupează inclusiv spațial un fragment de actualitate, este împărtășită de toți, indiferent de calitatea de actor sau spectator. Cu cît vom considera natura expozitivă a spațiului arătat, "en vedette", al scenei, sub lumina nefirească a rampei, cu atît ne vom supune regulilor vizuale ale etalării, deplierii, afișajului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate", pîndind, cu sentința deja știută, concluzia fără surprize. Atîta că, antrenată de variantele concrete ale înțelegerii ei, în diverse epoci, "actualitatea" este și vină și premiu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate", pîndind, cu sentința deja știută, concluzia fără surprize. Atîta că, antrenată de variantele concrete ale înțelegerii ei, în diverse epoci, "actualitatea" este și vină și premiu, este dublu orientată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate", pîndind, cu sentința deja știută, concluzia fără surprize. Atîta că, antrenată de variantele concrete ale înțelegerii ei, în diverse epoci, "actualitatea" este și vină și premiu, este dublu orientată. Pentru contemporani, actualitatea va fi fost ( cum s-a și spus cu tendință) "partizanat politic", coborîre în jocul imund, în miasmele zisei imoralități (politice y compris). Vom accepta că aceasta este neînțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate", pîndind, cu sentința deja știută, concluzia fără surprize. Atîta că, antrenată de variantele concrete ale înțelegerii ei, în diverse epoci, "actualitatea" este și vină și premiu, este dublu orientată. Pentru contemporani, actualitatea va fi fost ( cum s-a și spus cu tendință) "partizanat politic", coborîre în jocul imund, în miasmele zisei imoralități (politice y compris). Vom accepta că aceasta este neînțelegerea fondatoare, originară, a apropierii critice de Caragiale. Malentendu istoric, în trena
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fondatoare, originară, a apropierii critice de Caragiale. Malentendu istoric, în trena căruia se află, opunîndu-i-se, apărarea lui Caragiale, condusă de Maiorescu, în articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale. Pentru a disipa o neînțelegere, Maiorescu arunca în aer interpretarea sub specia "actualității" (adică: subiect nedemn, literaricește, imoral etc.), invocînd dimensiunea general-umană eternă, a tipologiei ficționale. Chestiune de estetică, argumente schopenhaueriene. Cu alte cuvinte, "imoralitatea" lumii lui Caragiale (recognoscibilă, fatal "a noastră", zicem astăzi) devine imortalitate, adevăr etern ș.a.m.d. Sub lentila
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața Independenții ca etern reper al schimbării de umoare, al concilierii contrariilor au devenit, vai, emblemele liber consimțite ale imaginii despre sine a românilor. Nu este acesta un (vechi) malentendu ? Actualitatea lui Caragiale este de căutat, sîntem convinși, în rezistența geniului său, de speță comică, la eroziunea de orice fel. Și aceea temporală, care "schimbă" valorile (teoria lui E. Lovinescu), instituind o distanță între creație și înțelegerea valorii ei. Și celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în proporția de aur a construcției care l-a destinat artei. Caragiale nu a sperat decît această înțelegere: a artei lui neverosimile, iar nu a virtuozității mimetice, aceea care, într-un fel, a fost zidită în temelia atacurilor plecînd din ...actualitate! " Cel mai fluierat autor român", cum însuși se numea, cu umor, a trecut grațios peste toate malentendu-urile (unele de-a dreptul mistificări). A intentat, în 1901, proces de calomnie celui care inventase culpa de plagiat și a avut, în avocatul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și analiză) Păstrînd ceea ce este... de păstrat, argumentul apare drept un topos al discursului lui Ibrăileanu. Firește că, integrat concepției și poziției sale care privilegiază o tendință în opera literară, motivul vorbește și despre această ideologie. Altminteri, tema reprezentării are actualitate teoretică: "Lumea din opera de artă este reprezentarea (și chiar "voința și reprezentarea") foarte individuală a fiecărui creator." Două direcții ale construcției ficțiunii romanești sînt decelate de critic în amintitul eseu. Este vorba, în fapt, despre două categorii, două moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
orice dogmatism. În Mutația valorilor estetice a luat atitudine față de estetica științifică, a analizat variațiile esteticului, a considerat esteticul în funcție de rasă, și în funcție de timp, ceea ce imprimă esteticului o fizionomie distinctă de la o epocă la alta. Exercitarea esteticului rămâne valabilă în "actualitatea literaturii naționale". Relativizarea conceptului estetic se deplasează de la "noțiunea universală" la "plăcerea variabilă individuală". În cadrul aceleiași epoci și rase plăcerea este schimbătoare de la individ la individ. BIBLIOGRAFIE: Crohmălniceanu Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
perfecțiunea. Comparația "ca o strângere de ape" amintește de geneză. Expresivitatea poeziei este strâns legată de particularitățile limbajului. La nivel morfologic: folosirea verbelor dinamice care sugerează agresivitatea sentimentului; verbul "a ști" care semnifică desigur, cunoașterea de sine; adverbul "azi" indică actualitatea stării eului liric; formele pronomiale de persoana întâi exprimă relația dintre iubire și creație. La nivel lexical: succesiunea substantivelor concrete ("mână", "sprânceană", "tâmplă"); câmpul lexical este unul al materialității, sugerând simțurile afectate de iubire. La nivel stilistic: repetiții ("Înc-o vreme
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]