5,401 matches
-
Richelieu din Odessa și la Școala de cadeți din Sankt Petersburg. Dorește să formeze o oștire locală apreciată cam la douăzeci de mii de panduri și cătane. Dar cred că mă voi ocupa de asta abia la primăvară (cuvintele Acvilei). ▪Acvila pare destul de hotărâtă să termine războiul cu Imperiul Otoman, dar numai printr-o victorie zdrobitoare asupra acestuia. ține să profite de recenta pierdere suferită de armata turcă la 26 noiembrie 1811, lângă Slobozia, când, după cum știți desigur, o treime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar numai printr-o victorie zdrobitoare asupra acestuia. ține să profite de recenta pierdere suferită de armata turcă la 26 noiembrie 1811, lângă Slobozia, când, după cum știți desigur, o treime din acea armată, aflată în încercuire, s-a predat rușilor. Acvila intenționează să treacă Dunărea în vederea atacării și cuceririi Constantinopolului. Vreau să redau acelui oraș gloria lui ortodox-creștină și să tai, o dată pentru totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a predat rușilor. Acvila intenționează să treacă Dunărea în vederea atacării și cuceririi Constantinopolului. Vreau să redau acelui oraș gloria lui ortodox-creștină și să tai, o dată pentru totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat destul de rezervat. Nu a insistat prea mult, trecând la o chestiune care vă interesează și pe dumneavoastră, Excelență: încheierea tratatului de pace. Șoimul deține informația că intransigența turcilor în ceea ce privește încheierea acestui tratat este manipulată numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că cea mai înțeleaptă măsură ar fi semnarea imediată a tratatului. Napoleon nu glumește. Mai devreme sau mai târziu va ataca Rusia. Prin semnarea tratatului, însă, îi vei tăia elanul și vei înlătura astfel pericolul unui război distrugător cu Franța. Acvila și-a netezit părul cărunt, plimbându-și încet palma de la creștet spre frunte de câteva ori la rând. A ― Hm! Mai e până acolo. Am timp suficient să calc Constantinopolul și apoi să-l aștept liniștit pe acel distrugător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mă tem că o astfel de alianță ar încuraja nu numai pretenția Austriei de a înghiți Oltenia, dar și punerea în aplicare a dorinței împăratului de a include Principatele Române și Transilvania într-un singur regat pentru fratele său, Lucien. Acvila își mișca buzele. Cred că îl irita faptul că celălalt, un negustor la urma urmei, vedea mai bine decât el, generalul, niște lucruri de mare importanță politico-militară. Dar era și o dovadă de adevărată prietenie din partea Șoimului. A ― Interesant! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-ar putea întâmpla să nu mai ai timp să te îndrepți liniștit spre distrugătorul de lume. Și cum acest gen de lucrături merg, de obicei, până la capăt, n-aș dori să-ți pierzi în mod inutil viața, dragă prietene. Acvila a tăcut din nou. Înclin să cred că, în privința asta, era ușor sceptică. Știți prea bine, Excelență, că agenții ruși acționează de mai multă vreme pentru cointeresarea fanarioților și a altor persoane cu poziții laice sau ecleziastice importante în acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ecleziastice importante în acțiunea de „eliberare” a Constantinopolului, cu fluturarea promisiunii că vor juca un rol dominant în viitoarea configurație a Europei de sud-est, după înfrângerea turcilor și victoria deplină a credinței pravoslavnice asupra Islamului. Și mai cred iarăși că Acvila nu ținea să-l contrazică pe omul care-i suportă toate cheltuielile, ale sale, ale ofițerilor și ale armatei sale. (Și comerțul marchitanilor ruși scutiți de orice vamă merge atât de bine!...) Remarca îmi aparține. Excelență, ceea ce urmează vă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l contrazică pe omul care-i suportă toate cheltuielile, ale sale, ale ofițerilor și ale armatei sale. (Și comerțul marchitanilor ruși scutiți de orice vamă merge atât de bine!...) Remarca îmi aparține. Excelență, ceea ce urmează vă interesează în mod direct. Acvila a zâmbit. A ― Bine, bine! Mă voi gândi și la asta. Dar pentru că tot vorbeam de agenții francezi, dragă prietene, trebuie să-ți dau o veste bună. Oamenii mei s-au obișnuit deja cu trucurile franțuzești și au prins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prietene, trebuie să-ți dau o veste bună. Oamenii mei s-au obișnuit deja cu trucurile franțuzești și au prins o epistolă de-a Vulpoiului către Bursuc. Era pitită într-un volum de Machiavelli. Nici nu se putea altfel! Aici Acvila a tras un hohot pe cinste. Vă previn, însă, că ceea ce a spus în continuare nu va fi deloc plăcut pentru Excelența Voastră. Dragul meu, printre altele - fel și fel de drăgăleli puțoiești de poponari care m-au distrat teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx își frecă mulțumit mâinile. Toinette simțea privirea unicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uitătură indiferentă, chiar distantă. Cei doi își apropiară din nou capetele și contele mai află despre un pricaz de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată era nu atât semnarea unui astfel de pricaz, cât expedierea acestuia abia acum, după aproape două luni de la incident. ― În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia, ar fi îndrăznit să i-o sufle, plecând cu primadona sub privirile consternate ale Acvilei. Ciudată era nu atât semnarea unui astfel de pricaz, cât expedierea acestuia abia acum, după aproape două luni de la incident. ― În tot acest timp, pricazul a stat la el și abia acum l-a încredințat nacealnicului ca să-l pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după aproape două luni de la incident. ― În tot acest timp, pricazul a stat la el și abia acum l-a încredințat nacealnicului ca să-l pună în executare. ― Chiar așa? se miră Ledoulx. ― Chiar așa! întări pictorul. Și nu cred că Acvila a făcut asta dintr-un proces oarecare de conștiință. Înclin să cred că a făcut-o doar din calcul. N-a vrut să se vorbească pe seama lui, cum că a semnat pricazul ca să se răzbune pentru înfrân... Ei, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și armoniei cu care se născuse, o continuă încercare de rezistență împotriva răului și a dezastrului provocate de slăbiciunile unor oameni, de evenimente, de războaie. Bucureștiul fusese un important centru de afaceri pentru el. Securitatea lui personală fusese sub protecția acvilei rusești până acum. După semnarea tratatului, însă, nu mai putea să rămână în principate. Rușii plecau, iar Principatele Române reveneau sub suzeranitatea turcilor. Prevăzuse asta și, cu un an în urmă, cumpărase deja o moșie la câteva verste de Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi simțit sfârșitul aproape. Capitolul VII CÎND AJUNSE îNAPOI LA SCORBURA în care își ascunsese lucrurile, bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Scufundarea vasului german este ocazia de a lua în stăpânire comorile căutate și de Corto. Odată scoase la lumină, ele vor alimenta proiectul revoluționar al luptei care se duce oriunde impe riile oprimă rasa africană. Din acest punct al prăbușirii acvilei germane, ambiguitatea celor două preotese devine evidentă. Încărcate de o senzualitate care îl domină și pe marinarul cu cercel în ureche, ele sunt spiritele ce acționează, calculat, în numele și sub flamura unei revoluții. Corto Maltese este un pion pe această
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu limba ei roz de velur. Contele Calomniei scrie ceva în carnețel. — Așadar, doamnă Clark, spune Lady Zdreanță, ce-i cu Villa Diodati? — Aveau cinci pisici, spune domnul Whittier. — Cinci pisici și opt dulăi, spune doamna Clark, trei maimuțe, o acvilă, un corb și un șoim. E vorba de o vacanță de vară din 1816, în care un grup de tineri și-au petrecut majoritatea zilelor închiși în casă din cauza ploii. Bărbați și femei. Unii căsătoriți, alții nu. Își citeau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Neobosită, pajura albă plutește deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de milă, acvilele, o știm bine, sunt obligate să ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de milă, acvilele, o știm bine, sunt obligate să ucidă, așa le impune firea lor, dar aceasta pe care o avem aici, În acest moment, poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de milă, acvilele, o știm bine, sunt obligate să ucidă, așa le impune firea lor, dar aceasta pe care o avem aici, În acest moment, poate că ar prefera, În fața mielului lipsit de apărare, să-și desfacă dintr-odată aripile puternice și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
târziu, când ies cu tava pe terasă, Trish și Melissa sunt bine instalate pe scaune sub o umbrelă, împreună cu Eddie. — Ai făcut cunoștință cu Melissa, da ? spune acesta când așez tava pe o masă de fier forjat. Mica noastră stea ? Acvila noastră juridică ? — Da, am făcut. Cafeaua ta, adaug, întinzându-i ceașca Melissei. Așa cum ai vrut. — Melissa trece printr-o perioadă foarte grea, spune Eddie. De noi depinde să-i ușurăm puțin viața. — Nici nu vă imaginați ce presiune e, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]