5,887 matches
-
walha-*" (acest cuvânt este la originea unor cuvinte precum Wales, Vlahi, Valonia etc.). Cuvântul generic "țiuda-*" ("oameni") (care apare în numeroase nume proprii, precum "Thiud-reks" și, de asemenea, în etnonimul "Suedezi" din engleza veche "sweo-ðēod") nu este o auto-denumire. Totuși, adjectivul derivat din acest substantiv, "țiudiskaz*", ("popular"), a fost folosit în referire la limba poporului, în opoziție cu limba latină (primul exemplu menționat în 786). Cuvântul a evoluat diferențiat apoi în perioada medievală, în germană: "Deutsch" (însemnând: german), engleză "Dutch", olandeză
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
Sfânt (arabă: الروح القدس "al-RUH al-Qudus," "Duhul-Sfânt-") este menționat de mai multe ori în Coran, unde acționează ca un agent al acțiunii sau comunicării divine. În Hadith este de obicei identificat cu îngerul Gabriel (arabă "Jibreel"). Duhul "(al الروح-Ruq," fără adjectivul "sfânt") este, de asemenea, utilizat ca spirit creativ de la Dumnezeu, prin care Dumnezeu a animat pe Adam, și i-a inspirat pe îngeri și pe profeți. Credința în Treime, așa cum este definită în Coran, este explicit interzisă și numită un
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
matematică, ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există în expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
la bisericile lor, în timp ce alții acceptă aceste etichete. Unii resping eticheta "baptist", preferând să fie numiți "creștini care frecventează biserici baptiste". În plus, o modă recentă (mai ales între megabiserici și cei care îmbrățișează "mișcarea căutătorilor") este de a elimina adjectivul "baptistă" din numele bisericii, fiind perceput ca o barieră în comunicarea cu persoanele care au vederi negative despre baptiști, fie că provin din alte biserici, fie că nu. Pe de altă parte, alții acceptă eticheta baptist pentru că se identifică cu
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
barieră în comunicarea cu persoanele care au vederi negative despre baptiști, fie că provin din alte biserici, fie că nu. Pe de altă parte, alții acceptă eticheta baptist pentru că se identifică cu specificul baptiștilor și cred că cei care îndepărtează adjectivul fac compromisuri cu lumea pentru a atrage mai mulți membri. Eticheta "protestant" e respinsă de unii baptiști (în primul rând de cei din mișcarea landmarkistă), pentru că, în viziunea lor, baptiștii nu au o legătură directă cu Luther, Calvin sau Biserica
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Deposito episcoporum», scrisă în 354, notează că Papa Silvestru a fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul Priscilla de pe Via Salaria. Numele personal Silvestru, foarte rar folosit astăzi, reproduce numele latin Silvester, care provine din transformarea în nume proprii, a adjectivului silvester - silvic, de pădure, pădurean. Cuvântul «Silvester» derivă de la «silva = pădure», de la care se trag și numele proprii: Silvia, Silviu. În limba română există mai multe variante, fie ca prenume, fie ca nume de familie: Silivestru, Silăvăstru, Selevestru, Sălăvăstru. Chipul
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
E bine scris” ». Pentru a « căpăta un stil simplu, clar și puternic », Zola îi sfătuiește pe tinerii scriitori, într-o prefață din 1889, să se călească în lumea jurnalistică: urgența evenimentelor, necesitatea conciziei îi vor ajuta să se debaraseze de adjectivele superflue, să păstreze « doar verbul ». Cu toate acestea, limbajul pe care Zola îl dorește nu este unul neutru, echivalent al obiectivității fotografice în domeniul literaturii . În mod paradoxal, în timp ce încurajează metoda științifică, în care subiectivitatea observatorului este eliminată, ca model
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de un secol de când a fost lansată, a ajuns să fie cea mai cunoscută limbă de acest gen. După mai mulți ani de utilizare practică, diferite ameliorări au fost sugerate și în acest caz. Ca exemplu, Zamenhof a făcut ca adjectivele în esperanto să se acorde obligatoriu în număr și caz cu substantivele pe care le determină, în așa fel încât un adjectiv are patru terminații posibile. De fapt, nu este nevoie de o asemenea complicație, așa cum demonstrează limba engleză și
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
de utilizare practică, diferite ameliorări au fost sugerate și în acest caz. Ca exemplu, Zamenhof a făcut ca adjectivele în esperanto să se acorde obligatoriu în număr și caz cu substantivele pe care le determină, în așa fel încât un adjectiv are patru terminații posibile. De fapt, nu este nevoie de o asemenea complicație, așa cum demonstrează limba engleză și limba maghiară, și cum însuși Zamenhof a recunoscut ulterior. Totuși, din diferite motive nici o schimbare nu a fost efectuată în regulile limbii
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
și limba ucraineană. este vorbită în Republica Belarus și în cîteva teritorii învecinate (mai cu seamă provincia Białystok din Polonia), și în prezent este limba oficială a Belarusului împreună cu limba rusă. Mai este răspândită de asemenea și denumirea ""limba belarusă"". Adjectivul "bielorus" este derivat din limba rusă (белорусский). își are rădăcinile într-un vechi dialect al limbii rutene (limba slavă estică) vorbite în Marele Ducat al Lituaniei, care a fost pînă în 1696 limba oficială a ducatului. Prima tipărire a Bibliei
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
formele articulată și nearticulată se confundă: "fęta" poate însemna atât „fata”, cât și „fată”: "čåsta fęta če s-av asęra facut" „fata asta care s-a născut aseară” vs. "ali fęta ali fečor" „sau fată, sau băiat”. Sub influența croatei, unele adjective au și formă de neutru, cu desinența "-o" ("bur", "burę", "buro" „bun, bună”), altele nu: "tirer", "tirerę" „tânăr, tânără”. Exemplu cu adjectiv la neutru: "i̭åle buro cuhęi̭t-a si muŋcåt-a" „ele au gătit și au mâncat
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
care s-a născut aseară” vs. "ali fęta ali fečor" „sau fată, sau băiat”. Sub influența croatei, unele adjective au și formă de neutru, cu desinența "-o" ("bur", "burę", "buro" „bun, bună”), altele nu: "tirer", "tirerę" „tânăr, tânără”. Exemplu cu adjectiv la neutru: "i̭åle buro cuhęi̭t-a si muŋcåt-a" „ele au gătit și au mâncat ceva bun”. O particularitate a istroromânei este aplicarea terminației "-(i)le" (care conține articolul hotărât "-le") ca marcă de masculin singular pentru
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
la neutru: "i̭åle buro cuhęi̭t-a si muŋcåt-a" „ele au gătit și au mâncat ceva bun”. O particularitate a istroromânei este aplicarea terminației "-(i)le" (care conține articolul hotărât "-le") ca marcă de masculin singular pentru adjective: "do talii̯anskile rat" „până la războiul cu Italia”, "totile ånu" „tot anul”. Gradul comparativ de superioritate se formează ca în română, cu "mai̯" neaccentuat, dar superlativul relativ de superioritate cu "mai̯" accentuat: "mái̯ mare" „cel/cea
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
general analitic (exemplu "lu ța" „acelei”), dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice: "čestvę" „acestui(a)”, "čeșt″ę" „acestei(a)”, "čestorę" „acestor(a)”. Exemplu în propoziție: "Čåsta-i̯ me prii̯åtel’" „Acesta e prietenul meu”. În general, adjectivul demonstrativ este antepus, sub influența croatei: "čâsta fečor, čâstę cåsę". Dacă este folosit cu substantivul articulat hotărât, adjectivul demonstrativ de depărtare are valoare de articol demonstrativ: "čela betâru čåi̭e" „tatăl cel bătrân, bunicul”. Pronumele interogativ-relativ "čire" „cine” ("țire
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
čeșt″ę" „acestei(a)”, "čestorę" „acestor(a)”. Exemplu în propoziție: "Čåsta-i̯ me prii̯åtel’" „Acesta e prietenul meu”. În general, adjectivul demonstrativ este antepus, sub influența croatei: "čâsta fečor, čâstę cåsę". Dacă este folosit cu substantivul articulat hotărât, adjectivul demonstrativ de depărtare are valoare de articol demonstrativ: "čela betâru čåi̭e" „tatăl cel bătrân, bunicul”. Pronumele interogativ-relativ "čire" „cine” ("țire" în Sușńevițę) are genitivul-dativ "cui̭" ("a cui̭" în Žei̯ân): "čire-i̭ ånča?" „cine-i
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
u če" „ceva” etc. Pronumele-adjectiv "åt/åtu/åtile" „alt(ul)”, "åtę/åta" „altă, alta”, "åto" (neutru), "ålʼț" „alți(i)”, "åte" „alte(le)”: "åtile ɣlås" „alt glas”, "ur lu åt" „unul altuia”. Observații despre acest pronume-adjectiv: "Ničur, ničo" „niciun, nicio” este adjectiv și pronume negativ. Forma sa de masculin se folosește și cu sensul „nimeni”, care are forma de genitiv-dativ "lu ničur" „nimănui” în sud și "ničurvę" în Žei̯ân. Corespondentul lui „nimic” este "niș" ("nis" la Sușńevițę): "tu n-åri frikę
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri, cu forma "niști" sau "niștă". Articolul hotărât: Adjectivul megleromân prezintă unele particularități față de cel din română în privința gradelor de comparație. Superlativul se poate forma și numai cu "mai̯" + adjectivul cu articol hotărât ("mai̯ mica fętă" „fata cea mai mică”), sau analog cu cel din română: "țela
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri, cu forma "niști" sau "niștă". Articolul hotărât: Adjectivul megleromân prezintă unele particularități față de cel din română în privința gradelor de comparație. Superlativul se poate forma și numai cu "mai̯" + adjectivul cu articol hotărât ("mai̯ mica fętă" „fata cea mai mică”), sau analog cu cel din română: "țela mai̯ mari" „cel mai mare”. În Țărnareca, acest grad se formează cu un prefix împrumutat din macedoneană, construcția fiind tot cu
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ạń ți mancă" „mi-e foame” (literal „mi se mănâncă”), "si si cuminică" „să se cuminece”. În cazuri ca cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
să se cuminece”. În cazuri ca cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel articulat. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Pronumele interogative-relative meglenoromâne sunt "cari" „care” și "țe/ți" „ce
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel articulat. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Pronumele interogative-relative meglenoromâne sunt "cari" „care” și "țe/ți" „ce”. Ca interogativ, primul are
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel articulat. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Pronumele interogative-relative meglenoromâne sunt "cari" „care” și "țe/ți" „ce”. Ca interogativ, primul are și sensul „cine”, iar al doilea, ca relativ, se poate folosi și referitor la persoane
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
țe/ți" „ce”. Ca interogativ, primul are și sensul „cine”, iar al doilea, ca relativ, se poate folosi și referitor la persoane. Exemple: "Cari" are formă de genitiv-dativ analitic ("la cari"), iar la genitiv și formă sintetică ("curui̯"). Exemple: Adjective și/sau pronume nehotărâte meglenoromâne sunt: În meglenoromână verbul poate fi la diatezele activă și reflexivă. La diateza reflexivă, pronumele reflexiv de persoana a III-a ("si") fiind omonim cu varianta "si" a conjuncției "să", poate să fie omis: "si
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de substantiv nearticulat: "țista drac". Complementul direct exprimat prin nume de persoană nu primește prepoziție: "Să dărǫ́
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]