12,537 matches
-
arunca Matei, care-și făcuse socoteala să tragă în Moscu, când o încerca să fuga. Știa că bietul Moscu nici nu fugea și nici nu se apăra. Ba, când trebuia să bată mingea, de frică să nu i-o prindă adversarul și să treacă la mijloc, o bătea în pămînt! Jocul începuse, jumătate din băieți bătuseră mingea și unii fugiseră. Foarte abătut, veni și Ionaș Moscu la rând, bătu mingea în pământ și trecu lângă băieții care așteptau momentul prielnic să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mâini, bloca loviturile mai iute decât privirea putea Înregistra mișcările, nu rămânea mai mult de trei secunde În același loc și, mai ales, nu se afla În defensivă. Ataca prin deplasări rapide, răsuciri, Întoarceri, surprindea mereu pozițiile nesigure sau ezitările adversarilor, ocupa, parcă, locul pe care l-ar fi putut ocupa zece oameni. Părea că e un miracol sau o pură Întâmplare care nu ar putea dura mai mult decât o clipire de ochi. Dar iată că dura. Undeva, În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta era rănit, cei opt arcași aveau misiunea de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim... spuse căpetenia, rotind sulița cu o singură mână. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mână. Avem multă treabă În noaptea asta. Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang făcuse un salt spre adversar, intrând În interiorul mișcării sale, și se rostogoli, secerându-i picioarele. Jian Shi se prăbuși, dar se ridică repede. Nu suficient de repede, Însă, ca să poată evita năucitoarea lovitură de picior care Îl plesni după ureche. Călugărul nu se ridicase, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pierde simțul echilibrului. Privi În jur și văzu sulița pe care o scăpase, dar se răzgândi și scoase sabia lungă și Încovoiată. Așteptă câteva clipe, Încordat. Amețeala se accentua, iar experiența de luptă Îi spunea că trebuie să-și ucidă adversarul repede. Făcu trei pași rapizi mânuind sabia pe ambele laturi, cu mișcări largi care nu lăsau nici un spațiu de contraatac. Călugărul făcu câteva mișcări de rotație a brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că trebuie să-și ucidă adversarul repede. Făcu trei pași rapizi mânuind sabia pe ambele laturi, cu mișcări largi care nu lăsau nici un spațiu de contraatac. Călugărul făcu câteva mișcări de rotație a brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura mâinii cu care Jian Shi rotea sabia, o trase În direcția pe care pornise lovitura, se rostogoli pe spate trăgându-și adversarul după el, Îi propti piciorul În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brațelor, eschivând sabia și intrând În ritmul adversarului. Odată ce simți ritmul, găsi soluția de rupere. Sări În dreapta, prinse Încheietura mâinii cu care Jian Shi rotea sabia, o trase În direcția pe care pornise lovitura, se rostogoli pe spate trăgându-și adversarul după el, Îi propti piciorul În piept și Îl aruncă la peste cinci pași. Toate acestea se petrecură În intervalul unei secunde și numai Oan-san Înțelese tehnica folosită. Ambii luptători se ridicară din nou. Jian Shi luă de jos sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se ia la ora șapte, iar apoi programul fiecărei grupe de călugări se diversifică. Dacă vei vrea, vei participa la antrenamentele celor mai avansați luptători, vei executa kata-urile noastre sau vei arbitra luptele de antrenament Între doi sau mai mulți adversari. - Am observat câteva tehnici interesante În lupta cu Jian Shi. Deși mi s-a părut cam lungă. -Cam lungă? se miră Liu Huang. A fost doar o acordare a ritmului meu la cel al adversarului, În scopul ruperii. Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Între doi sau mai mulți adversari. - Am observat câteva tehnici interesante În lupta cu Jian Shi. Deși mi s-a părut cam lungă. -Cam lungă? se miră Liu Huang. A fost doar o acordare a ritmului meu la cel al adversarului, În scopul ruperii. Cum poți simți ritmul unei lupte, dacă n-o prelungești? Cum poți găsi punctele slabe ale dușmanului? - Simplu. Nu le cauți. Îl ucizi. Călugărul rămase tăcut, dar eternul zâmbet nu i se șterse de pe chip. - Iar lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui Fabio Foscolo... Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
creadă. -Galioanele cu semnul șarpelui și săgeții au ridicat ancora și se Îndreapta spre flota sultanului! Pe punte se pregătește artileria! - Ce naiba se Întâmplă pe marea asta?! Întrebă Gabriel, neștiind ce ordine să mai dea și cine este acum adevăratul adversar. Pricepe cineva? Poate eu m-am prostit de tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afle acolo. Era capitala lui. Păzită de oștile lui. În imperiul pe care el Îl lărgise și Îl consolidase. El, Mahomed. Cuceritorul Constantinopolului. Omul neînvins până la catastrofa de la Vaslui. Omul care pregătea, chiar atunci, Îngenuncherea Moldovei. -Vom fi prieteni, sau adversari? Întrebă sultanul, cu privirea ațintită asupra Marelui Maestru. - Nu putem fi prieteni, Mahomed. Totul ne desparte. Sunt cine sunt, ești cine ești. Două lumi diferite. Dacă acțiunea ta de cucerire continuă cu Moldova, vom fi adversari. Și ne vom respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-Vom fi prieteni, sau adversari? Întrebă sultanul, cu privirea ațintită asupra Marelui Maestru. - Nu putem fi prieteni, Mahomed. Totul ne desparte. Sunt cine sunt, ești cine ești. Două lumi diferite. Dacă acțiunea ta de cucerire continuă cu Moldova, vom fi adversari. Și ne vom respecta ca doi adversari. - Cuceritorii? De partea cui vor lupta Cuceritorii? - De partea nimănui. Cuceritorii se vor Întoarce În țările lor. La familiile lor. Sau vor deveni oșteni ai cui vor vrea. Toate misiunile de asasinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu privirea ațintită asupra Marelui Maestru. - Nu putem fi prieteni, Mahomed. Totul ne desparte. Sunt cine sunt, ești cine ești. Două lumi diferite. Dacă acțiunea ta de cucerire continuă cu Moldova, vom fi adversari. Și ne vom respecta ca doi adversari. - Cuceritorii? De partea cui vor lupta Cuceritorii? - De partea nimănui. Cuceritorii se vor Întoarce În țările lor. La familiile lor. Sau vor deveni oșteni ai cui vor vrea. Toate misiunile de asasinat și tortură vor Înceta Începând de acum. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doilea val, până la semnalul meu. La semnal, părăsiți poziția și vă regrupați la o mie de pași În spate, În formație de cavalerie, pe două aripi În rânduri de patru. Vom stabili tactica de atac după primul contact vizual cu adversarul. Înțeles? - Capito, commandate! răspunseră ceilalți doi căpitani, pornind spre locurile indicate. Alexandru avea senzația că participă la o lucrare metodică, imaginată de un arhitect sau inginer, fără nici o legătură cu noțiuni ca viața sau moartea. Erau cifre, minute, distanțe, mecanisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cascada”. Să intre În luptă lăncierii. Giuliano nu-și putu stăpâni un zîmbet. În sfârșit, „cascada”. Una din deschiderile preferate ale lui Angelo. Din acel moment, totul avea să fie o creștere gradată a puterii de atac până la limita rezistenței adversarului. Încă o sută de Apărători porniră la galop, cu lăncile În cumpănire pe mîna dreaptă. Primii trei sute de luptători auziră tropotele celor de pe celălalt versant și părură a ceda câteva zeci de metri din poziția câștigată. Inevitabil, ienicerii făcură pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Gingis han o numea, În legile lui, „Săgeata Destinului”! Războinicii Bordjighin lărgiră cercul, de la douăzeci la cincizeci de pași. Apărătorii se apropiară, fără un murmur, deși nu Înțelegeau sfidarea ultimă pe care Amir i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o Încordare. Angelo, care privea atent fiecare detaliu al luptei, Înțelese că mongolul se lasă În voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săgeți la una. Angelo simți tensiunea crescând. La fel o simți și căpitanul Oană, căruia Erina Îi ridicase ușor capul, ca să poată privi. Era o luptă a spiritului, mai mult decât a Îndemânării. Amir călărea calm, fără a-și privi adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ar putea fi soluția de salvare a Marelui Maestru. Ceilalți așteptau ordinul, Încordați, fiindcă imediat după acel ordin nu Îi aștepta decât moartea. Puteau doar să câștige timp, atacând prin surprindere. Dar ar fi fost repede covârșiți de numărul adversarilor. Pentru ei, totul se juca de la o secundă la alta. - Nu ai dreptul să desființezi Ordinul! strigă unul din cei patru războinici În echipament complet de luptă, cu platoșă de oțel Încrustată cu semnul șarpelui și săgeții. Nu ne supunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care abia se pregăteau de luptă. Războinicul din stânga și cel din dreapta celui care vorbise trăseseră și ei iataganele, dar armele nici nu apucară să iasă din teacă. Amândoi căzură fulgerați de o lovitură simultană, aplicată din aer, În punctul vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajuns la perfecțiunea luptei, la puterea de a ști dinainte tot ce se va Întâmpla și de a găsi soluția ca acel lucru să nu se Întâmple. El nu lupta cu viitorul și nici cu destinul, ci doar cu gândurile adversarilor săi. Era un plan de atac contra unui plan de apărare. Sau, mai degrabă, un plan de atac contra altui plan de atac, fiindcă Marele Maestru nu se apărase nici o clipă, ci deținea supremația În Întreaga confruntare. El ataca primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelege. Această descoperire Îl uimi mai mult chiar decât desfășurarea luptei, care nu era deloc o luptă, fiindcă nimeni nu reușise să-l atingă. Era un adevărat masacru. Un singur om atacase și ucisese peste treizeci sau, poate, patruzeci de adversari fără a fi rănit. Cercul din jurul lui se lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci, această lărgire a cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rupsese ambii genunchi, iar zgomotul oaselor sparte Îi Înfiorase pe cei aflați În apropiere, iar a doua venise aproape În aceeași clipă, căci uriașul nici nu apucase să se prăbușească. Oan-san se răsucise scurt și proiectase călcâiul piciorului În tâmpla adversarului său. Ismail murise Înainte ca genunchii săi zdrobiți să atingă pământul. Murise cu un fel de mirare, ca și cum nu s-ar fi așteptat la așa ceva, sau poate nici nu mai crezuse că lupta ar avea vreun rost. Căzuse aproape zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără a se opri asupra strategiei oștilor muntene. - La ordinele sultanului, cu trupele În așteptare. Aproape patruzeci de mii de războinici, toți călăreți. Ștefan se ridică și porni Încet prin mijlocul adunării. Boierii se dădură Încet la o parte, așteptând. Adversarii erau mai mulți și mai puternici decât fuseseră vreodată. Imperiul otoman scotea În luptă Întreaga armată, renunțând la orice acțiune militară spre Răsărit și În Balcani. Alianțele acestuia erau puternice și eficiente, tocmai fiindcă erau gândite pe termen scurt. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]