6,798 matches
-
așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde în încăpere în valuri de răcoare, prin ferestrele joase și înguste ce dau în pridvor, lumina palidă a becului de afară ridică, între mine și părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo se vede cerul întunecat, pe cer trei luni uriașe, rotitoare, se deplasează una după alta, sar după ele să le prind, reușesc s-o agăț pe ultima și cum o țin în mână îmi dau seama că e moale ca o foaie de tort, miroase frumos, rup din ea și mănânc, are un gust delicios, mă uit și după celelalte luni rămase pe cer, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seara târziu în Montmartre, și ea era Anne de atunci și eu eram Andrzej-Theo de atunci și acum și-n sufletul meu picura încet o irealitate amară care mă înconjură ca o aureolă neagră, singurul punct fix de care mă agăț cu neomenească sforțare este gândul obscur că nu trebuie să mă prindă toamna la Paris, dar până la toamnă, 19 aprilie, portretul e aproape gata, eu ar trebui să mă bucur pur și simplu de clipele când ești cu mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vorbească, de fapt îl aștept pe părintele Dumitru să se întoarcă din sat, N-ar fi trebuit s-o las la mare în starea ei, dar ieri se simțea parcă mai bine și eu, în acest timp, la mănăstire, agățându-mă de mâinea și poimâinea decretate de ea, neîndrăznind de fapt să dau ochii cu viața, Doamne, lasă-ți inima să vorbească, dacă i-aș spune totul preotesei?! Nu! Fără acordul Dianei taina noastră nu poate fi mărturisită, nu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuprinse între optsprezece și treizeci de ani. Ar trebui să nu aibă prejudecăți, să fie deschisă către sexualitate și să fie distractivă. Toată lumea trebuia să se gândească bine la elaborarea articolelor. Ce spuneți de o rubrică permanentă despre cum să agăți bărbați în Irlanda, interveni Ashling, timidă. Poate luna asta despre o fată care merge la o agenție matrimonială, luna viitoare o facem să caute pe Internet, după aceea o punem să ia lecții de călărie... Nu e o idee rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sâmbătă seara în Dublin nu aveai cum să faci rost de un taxi nici dacă aveai toți banii din lume. Cei care locuiesc în suburbii încearcă să scape de cozile de patru ore ieșind din oraș și chinuindu-se să agațe un taxi care se întoarce. Ceea ce însemna că în drumul spre casă Ashling și Ted vor da peste o armată de zombi beți care se vor împletici pe lângă ei. Cum merge slujba? întrebă Ted, trecând pe lângă unul care mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Fericirea lui Craig s-a diminuat. Nu le mai voia acum. Fusese prea ușor să le obțină, nu tocmai cum își dorise. În timp ce Clodagh încerca să se pregătească să iasă în oraș, copiii au simțit că încerca să evadeze. Se agățau de ea și cereau mai multe decât de obicei, iar când a intrat la duș au insistat amândoi să o însoțească. — Îți amintești zilele în care eu eram cel care intra cu tine la duș? observă Dylan când ea ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai tare lucru la modele era că, din câte observase ea, erau proști ca noaptea. Pentru că slujba lor presupunea călătorii non-stop, toți aveau o atitudine de vacanță în ceea ce privea sexul. Și, deși asta însemna că va fi ușor de agățat, dezavantajul era că nu putea fi altceva decât o aventură de o noapte. Și asta era în regulă, se decise Lisa, uitându-se la fundul lui ferm și musculos. Sex și atât era de ajuns. Trecuse destul de multă vreme de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Prada, Lisa aștepta în dreptul ușii sale. Se întâlnea cu Jack și încerca o senzație ciudată de căldură. O mașină a parcat în fața casei, un bărbat dinăuntru a deschis ușa pentru ea și, simțindu-se puțin ca o prostituată care era agățată de un client, Lisa a urcat. Încercând să ignore urletele și remarcile de „Oaaaaauuuu!“ și „Seeeexyyy!“ și „Liiiisaaaa areee prieteeen!“ de la Francine și de la ceilalți copii de pe stradă, ea și Jack s-au îndepărtat cu mașina. Hei, chiar ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ochii mari, ascultau cum Dylan urcă scările. Avusese toate șansele să sară din pat, să pună un halat pe ea și să-l bage pe Marcus în șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i schimbe viața. Pe parcursul ultimelor cinci săptămâni îndurase nopți de nesomn, întrebându-se cum se va termina aventura ei cu Marcus. Oscila între a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cred că e vina mea. L-am lăsat să testeze numerele noi pe mine de fiecare dată. Am fost la toate spectacolele. Mă rog, aproape. Căci iată ce se întâmplase la singurul spectacol la care nu se dusese. El a agățat-o pe cea mai bună prietenă a ei. Îi confirmam de zece ori pe zi că este cel mai bun și că toți ceilalți comici sunt de rahat. — Chiar și eu? întrebă Ted nesigur. Mă considera de căcat? — Nu, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Fugim de arșița soarelui la umbra copacilor de pe aleile răcoroase din Parcul Copou. Acolo, împreună cu alți copii ne dăm cu rolele, cu skateboard-ul, iar cei mai mici aleargă după noi. La un moment dat, roțile rolelor s-au oprit agățate de niște foi. Atunci am căzut, ratând toată întrecerea din cauza lor. Erau două file rupte dintr-o carte. M-am așezat pe bancă și din curiozitate am început să le citesc. În ele era vorba despre un submarin, despre monștri
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
clinci sănătos și l-am strâns în brațe cât am putut de tare, simțindu-mă tot mai puternic cu fiecare clipă în timp ce-l împingeam spre mijlocul ringului. În cele din urmă arbitrul a intervenit și a strigat „Break!“ Am rămas agățat de Blanchard, așa că arbitrul a trebuit să intervină și să ne despartă. Am bătut în retragere, cu mintea iarăși limpede. Încetase și țiuitul urechilor. Blanchard s-a năpustit la mine cu pași apăsați și garda coborâtă. Am fentat cu stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai plictisit încă? M-am uitat în jos. La piciorul scării nu era nimeni altul decât Lee Blanchard. Avea sprâncenele împânzite de copci și nasul teșit și învinețit. Am râs și i-am răspuns: — Cam așa stau lucrurile. Blanchard își agăță degetele mari de curea. — Vrei să lucrezi la Arestări cu mine? — Ce face? — Ai auzit bine. Căpitanul Harwell te-a tot sunat să te anunțe, dar tu hibernai în draci. M-a luat cu furnicături. — Dar am pierdut. Ellis Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al Primăriei, între Biroul Omucideri al Departamentului de Poliție din L.A. și Divizia Penală Procuraturii Districtuale - un spațiu divizat de pereți despărțitori, cu două birouri față în față, două fișete doldora de dosare și o hartă a districtului Los Angeles agățată peste fereastră. O ușă din sticlă zgrunțuroasă, pe care scria PROCUROR ADJUNCT ELLIS LOEW, separa cămăruța de șeful de la Arestări și de procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și nu era nimic care s-o despartă de biroul polițiștilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ELLIS LOEW, separa cămăruța de șeful de la Arestări și de procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și nu era nimic care s-o despartă de biroul polițiștilor de la Omucideri, o cameră imensă, cu șiruri de birouri și planșe din plută, agățate pe pereți, de care erau prinse rapoarte despre infracțiuni, afișe cu infractori dați în urmărire generală și diverse notițe. Pe cel mai uzat dintre cele două birouri de la Arestări era o plăcuță pe care scria SERGENT L.C. BLANCHARD. Biroul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat de piciorul meu, zbierând și lovindu-mă cu toată puterea. Se adunase lumea ca la urs. Le-am strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-a deschis ușa și i-a scăpat: — Hei! Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cap și am pătruns în camera de zi, ce părea desprinsă dintr-un decor de film. Era lambrisată cu mahon lustruit, iar mobila modernă reflecta lumina ce cădea pe lemnul deschis la culoare în vreo cinci-șase nuanțe. Pe pereți erau agățate reproduceri după tablourile unor artiști contemporani în vogă și covoare cu design modernist: zgârie-nori care se pierdeau în pâclă, copaci înalți într-o pădure sau acoperișurile ascuțite ale unei fabrici nemțești expresioniste. Alături de camera de zi se afla sufrageria, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două lăzi de bere. Se lăuda că a apărut într-un film și ne-a arătat un caleidoscop pe care, cică, i-l dăduse regizorul. Mai toate fetele primesc de la regizori flecuștețe ieftine, dar al lui Betty era scump. Era agățat de un lănțișor și avea o cutiuță de catifea. Îmi amintesc că în seara aia Betty era în al nouălea cer, și sporovăia fără încetare. — Ți-a spus cumva titlul filmului? Sheryl clătină din cap. — Nu. — A pomenit vreun nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-ului. În cele din urmă Kay mă salută: — Bună, Dwight. Lee împunse cu un deget tremurător un prim-plan al trunchiului mutilat. — Nu-i o chestie făcută la întâmplare. Sunt sigur de asta. Vern Smith zice că unu’ oarecare a agățat-o pe stradă, a dus-o undeva și a torturat-o, după care a abandonat-o pe terenul viran. Tâmpenii! Tipul care i-a făcut asta o ura pentru un motiv anume și voia să fie clar pentru toată nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Agentul de pariuri era sergentul Shiner, iar până în momentul acela se paria la greu pe „Iubit(ți)“. Se înscriseseră vreo doisprezece polițiști și toți puseseră la bătaie câte zece verzișori ca să câștige douăzeci și cinci. Biroul detectivilor era și mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
secția propriu-zisă, am înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am împuns cu cotul pe un polițist din apropiere. — A mărturisit? Omul clătină din cap. — Nu. Millard și partenerul lui aplică tactica aia cu polițistul bun și polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau majoritatea obișnuiți ai barurilor, sugative diurne gata să se gudure pe lângă autorități sau să flecărească și cu altcineva în afară de obișnuiții convivi din crâșme. Când le-am cerut detalii, am obținut doar pure fantezii: practic Betty Short încercase să-i agațe pe toți, exact ca-n textele din presă sau de la radio, în perioada când ea era de fapt în Dago, cu Roșcatul Manley, sau undeva aiurea, torturată cu sălbăticie. Cu cât îi ascultam mai mult, cu atât povesteau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar fi să încheiem farsa asta? — Ajungem și acolo. Ți-a povestit vreodată Betty că ar fi jucat într-un film? — Nu, dar era leșinată după lumea filmului. Ți-a arătat vreodată un caleidoscop în miniatură? O jucărioară cu lentile, agățată de un lănțișor? — Nu. — Dar Linda? Ea s-a lăudat că a apărut în vreun film? — Nu, vorbea doar despre iubitul ei din Cucuieți. — Ai idee unde s-ar duce dacă ar da de necaz? — Da. La Cucuieții din Deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răspuns. Am lăsat-o pe Madeleine să mă ia de braț și să mă conducă înăuntru. Holul de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]