15,786 matches
-
apoi luaseră și bătaie pentru asta. După alte câteva povești, ne-a cuprins pe toți o toropeală plăcută. Ascultam murmurul turmelor și șoaptele fluviului Jabbok. Și atunci Esau a început să cânte. Tata a zâmbit larg și i s-a alăturat și au cântat tare și într-un fel foarte bărbătesc, un cântec păstoresc necunoscut, care spunea o poveste cu un berbec. Femeile își strângeau buzele în timp ce versurile înaintau, unul mai lubric și mai îndrăzneț ca celălalt. Spre mirarea mea, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bărbătesc, un cântec păstoresc necunoscut, care spunea o poveste cu un berbec. Femeile își strângeau buzele în timp ce versurile înaintau, unul mai lubric și mai îndrăzneț ca celălalt. Spre mirarea mea, frații și verii mei știau fiecare cuvânt și s-au alăturat și ei, iar zgomotul a devenit asurzitor până la sfârșit, când au strigat într-un glas și au izbucnit în râs. Când bărbații au terminat, Esau a dat din cap înspre prima lui soție care a făcut și ea un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu gura căscată de admirație, iar Rahela închisese ochii ca să ascultă cu toată atenția. Bărbații au aplaudat și au mai cerut, așa că Basemath a început din nou, de data asta un cântec despre recoltă și bogăția pământului. Tabea s-a alăturat și ea, iar mie nu-mi venea să cred că prietena mea putea să creeze o asemenea minune împreună cu mamele ei. Am închis ochii. Femeile cântau ca păsările cerului, doar că mai dulce decât ele. Suna ca freamătul vântului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dansau în cerc, după ritmul propriilor bătăi din palme. Se ridicau și se ghemuiau la pământ, săreau și se legănau de parcă ar fi fost un singur cap, un singur corp și am înțeles atunci de ce Tabea voia să li se alăture, să danseze cu ele. Ada s-a făcut nevăzută în acea noapte și mi-a luat și prietena, legată pe spinarea unui măgar, ca pe un sacrificiu încă nesacrificat, cu o cârpă în gură, să nu i se audă țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oară, deja toate femeile cântau „Nu te teme”, iar Hatnuf respira din nou adânc. Copilul s-a născut curând și într-adevăr era mort. Hatnuf și-a întors fața la perete și a închis ochii, dorindu-și să i se alăture. Dar când Meryt începuse să-i acopere cu pânză fiartă pântecul greu încercat, Hatnuf a țipat din nou cu o voce de mamă în travaliu. - Mai e un copil, a zis Meryt. Vino, Den-ne, a zis ea. Prinde geamănul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Meryt s-a relaxat și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu femeilor care au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena. Copiii au izbucnit în lacrimi auzindu-ne, iar bărbații și-au frecat ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în nenumărate puncte de lumină. Dimineața și la apus, când barca acosta pentru noapte, Menashe și Efraim săreau în apă. Servitorii păzeau să nu vină crocodili sau șerpi, iar bărbatul meu n-a putut rezista invitației de a li se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu un strigăt la care copiii au răspuns cu fluierături. Am râs când l-am văzut pe bărbatul meu scufundându-se și ieșind iar la suprafață, ca un bâtlan, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care e mișcat că a fost poftit să pătrundă Într-un cerc atît de Închis. Anne Încă se mai Întreba dacă ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că se află acolo, cînd Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel care avea norocul s-o scoată pe soră-sa din amorțeală, Îi strînse mîna. Strînsoarea mîinii era sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-am Învățat cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care o să plece În cursa Transat peste opt zile! - Cursa solitară și fără escale, cea mai primejdioasă din lume! - Ei, o simplă formalitate pentru cel care știe cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el construia traulere. CÎnd șantierul trecuse printr-un moment dificil, cu zece ani În urmă, Christian, pe atunci cu o situație financiară foarte bună, investise bani În afacere și devenise, cum era și firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe. Au descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai duri dintre insulari se bucuraseră că fata lui Milic fusese găsită teafără și nevătămată, iar acum serbau vestea bună la un pahar la cafeneaua din port, unde Pierre-Marie de Kersaint și soția sa le făcuseră surpriza să li se alăture. De două ori Într-o lună, chiar dacă Împrejurările dramatice favorizau solidaritatea, era ceva ce putea trezi Într-adevăr uimirea. Castelanii erau cumva pe cale să vireze pe nesimțite spre socialiști? Asimilînd lecția pe care soția lui i-o dăduse mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tavă era rumenită exact cît trebuie, menajera care o Înlocuia pe Jeanne era o adevărată comoară; În ciuda evenimentelor, Arthus coborîse la dejun, Juliette strălucea de bucurie, Ronan o sorbea din ochi, iar Armelle Îl convinsese pe Philippe să li se alăture. Această primă masă Împreună, menită să pecetluiască alianța Între cele două familii dușmane, Începuse totuși bine. Debutase printr-un toast rostit de Pierre-Marie, care era extrem de bine dispus. - Juliette... Ronan... Beau În sănătatea voastră, copii. Și În sănătatea dumitale, Philippe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trusă a Micului chimist. Chimia era cu mult mai captivantă decât mecanica sau electricitatea; mai misterioasă, mai diversă. Substanțele se odihneau În cutiile lor, de culori, forme și texturi diferite, ca niște esențe veșnic separate. Totuși, era suficient să fie alăturate ca să reacționeze violent, formând Într-o clipită compuși absolut noi. Într-o după-amiază de iulie, pe când citea În grădină, Michel deveni conștient că bazele chimice ale vieții ar fi putut să fie cu totul diferite. Rolul jucat În moleculele ființelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă gura. Pelé Îi plimbă pe față o mătură de closet. Bruno simte gustul de excremente. Urlă. Brasseur li se alătură celorlalți; are paisprezece ani, e cel mai mare dintre elevii de-a șasea. Își scoate mădularul, care lui Bruno i se pare gros, enorm. Se așază deasupra și urinează pe obrazul lui. Ieri, l-a silit pe Bruno să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plăcerile sexuale ocupă aici un loc important și acceptat. Ești tentat să te gândești la un soi de ambianță sexuală «social-democrată», cu atât mai mult cu cât clientela străină, foarte numeroasă, e formată În special din nemți, cărora li se alătură largi contingente de olandezi și de scandinavi.” Chiar a doua zi, Bruno și Christiane cunoscură pe plajă un cuplu, Rudi și Hannelore, care i-au ajutat să Înțeleagă mai bine funcționarea sociologică a locului. Rudi era tehnician la un centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost alegerea lui. Se pare că nu poți absolvi dacă n-ai trecut pe la chirurgie plastică. — Nașpa, surâd cu simpatie, după care îmi împing scaunul înapoi. Hai să mergem. Îl cunosc pe Guy de un an, de când s-a alăturat departamentului de drept corporatist, ca partener. E inteligent, amuzant și are un stil de lucru foarte asemănător cu al meu și, cumva... suntem cam pe aceeași lungime de undă. Și da. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul pune tava jos lângă mine, însă mâinile îmi sunt ocupate cu telefoane. — Ăsta poți să mi-l dai mie, spune Lorraine, scăpându-mă de telefonul lui Daniel. Îl ridică la ureche, apoi îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deodată, pe tabela electronică de la Sosiri încep să curgă informații de ultimă oră. Un grup de persoane care se uitau la ea își ia bagajele și ziarele și se îndreaptă spre peronul nouă. Fără să mai stau pe gânduri, mă alătur și eu. Merg ascunsă în mijlocul lor spre peronul nouă, prin barierele deschise. Mă sui în tren împreună cu ceilalți și înaintez grăbită pe culoar. Trenul pornește din stație și mă las să cad pe un scaun, în fața unei familii ai cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deja zece și cinci. Ar cam trebui să mergem, zic tresărind. Ne așteaptă mama ta. — Nu-i nici o grabă, strigă Nathaniel când mă vede iuțind pasul spre capătul podului. Avem toată ziua la dispoziție. Sare de pe pod și mi se alătură. E OK. Poți să mergi mai încet. Pornește pe stradă și eu mă iau după el, încercând să pășesc la fel de relaxată ca el. Dar nu sunt obișnuită cu un ritm atât de lejer. Sunt obișnuită să merg cu pași mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Da, sunt convins. Se uită confuz la contract, după care îl lasă jos. Și noi suntem la fel de preocupați de securitatea investiției, spune tipul cu cravată mov, cu un surâs. — Cine n-ar fi, când e vorba de bani ? i se alătură și primul individ. OK. Ce naiba se întâmplă aici exact ? Când ajung lângă celălalt individ și-i torn cafeaua, contractul se află chiar în fața mea și-mi trec rapid ochii peste el cu viteza experienței. E un parteneriat de dezvoltare imobiliară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
baloane. — Doamnă Geiger... domnule Geiger... Mi-ați luat pur și simplu maul... — Stai, că încă nu s-a terminat ! spune Trish, arătând peste umărul meu, — Mulți ani trăiască... În spatele meu începe să cânte cineva și, la scurt timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tortul jos și începe să-l taie în felii, Eddie bate ușor în pahar cu un stilou. Puțină atenție, vă rog... Se urcă pe prima treaptă a terasei și-și drege glasul. Samantha, suntem foarte fericiți cu toții că te-ai alăturat familiei noastre. Faci o treabă extraordinară, pe care o apreciem cu toții. Ridică paharul spre mine. Ăă... bravo. — Vă mulțumesc, domnule Geiger, îngaim. Mă uit în jur la toate chipurile prietenești pe fundal de cer albastru și cireși în floare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
închide ușile, se lasă tăcerea. Arunc o privire spre Guy, care îmi zâmbește încurajator, dar nu zice nimic. Oare se așteaptă să vorbesc eu ? Oare mi-a spus ce am de făcut și eu n-am auzit ? Ketterman s-a alăturat celorlalți. Acum se întoarce cu fața spre mine. — Samantha, așa cum știi, a fost demarată o anchetă referitoare la... evenimentele recente. Nu cunoaștem încă rezultatele finale. Se oprește încordat, și-i văd și pe ceilalți cum schimbă priviri grave între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
glasul meu nu se simte nici un pic de entuziasm. Cuvintele îmi sunt la fel de goale ca și tonul pe care le rostesc. — Am fost copleșită de căldura și generozitatea primirii făcute de Carter Spink, continui șovăitoare, și sunt onorată să mă alătur unui atât de prestigios parteneriat al... Privirea mea continuă să-l caute pe Nathaniel. Nu mă pot concentra la ce zic. — Talentului și excelenței ! sare Hilary de undeva dintr-o laterală. — Îhm... da. Găsesc pe foaie locul în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]