12,606 matches
-
luat în palme doi pioni de culori diferite.Ce alegi? Dreapta! Deschise palma. -Soarta a hotărât! Joc cu negrele...cu toate că nu-mi place culoarea asta. -Dacă dorești, facem schimb! -Nu! Acesta e norocul! După ce aranjară piesele pe tabla de joc, albul a mutat primul. Ceilalți șase clienți și-au luat scaunele așezându-se în jurul celor doi jucători. După un timp când negru ataca inteligent, Sorin abordă tactica apărării.Însă, abil, a împins tura în față, dând mat cu un cal și
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
în locuință. Să bată covoarele, să șteargă praful, să mai aranjeze cărțile în bibliotecă.A avut mare grije să schimbe cearceafurile de pe pat. Obosit, seara adormi devreme.Se visa într-o sală mare de bal valsâns cu Maria îmbrăcată în alb. Alunecau, aci se făcea că pe un parchet lustruit, altă dată parcă valsau într-un nor alb-azuriu fără să atingă podeaua. Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruetă, avea chipul soției, iar la a doua piruetă avea fața
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Referință Bibliografică: Capitulare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 414, Anul II, 18 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
tânără a familiei sale. Totuși, avea de străbătut câteva dealuri bune ca să ajungă acasă și iarna cu furia sa se pare că nu l-a împiedicat să-și amâne plecarea. Și... iată-i zburând prin zăpadă! Străbăteau o fantezie a albului îmaculat în zborul nebun al saniei, iar fulgii de zăpadă erau asemeni unor flori celeste care îmbrățișau pământul cu sărutul lor nesfârșit. Din când în când bunica își dădea jos ochelarii de la ochi să-i șteargă pe motiv că se
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
se auzea din ce în ce mai îndepărtat. Abia apoi își puse întrebarea:,,Ce se întâmplă?” Realiză într-un târziu că a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric înfricoșător albul ce sclipea deasupra pământului o orbea parcă, o făcea să-i lăcrimeze ochii. Zgomotul fulgilor de nea răsuna în inima sa împletind un fir de teamă peste alaiul visului de mai înainte. Ea care era așa fericită, atunci când era alături de
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
alături de alesul ei în sanie, fu cuprinsă acum de o frică care-i făcea inima să tremure, dorințele să se năruie gândurile să sângereze... și dintr-o dată genele îngreunate de lacrimi lăsau să curgă printre ele lacrimi roșii, ce pătau albul zăpezii. Chiar și viscolul amuțise în fața durerii miresei pierdute și arunca în jur o tăcere lină. Lacrimile cădeau una după alta, ca niște mărgăritare albe ce-și scriau psalmul de dor, de dorul fericirii pierdute și topeau încet, încet, neaua
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
iar vântului să înceteze. Ochii miresei lăsau să curgă o ploaie de lacrimi sărate, ce dansa frenetic pe obrajii înroșiți de ger. Erau sclipiri de diamant ce izvorau din sufletul său și care îi scrijeleau visele de mai înainte. Un alb angelic, îi storcea încetul cu încetul toată suflarea și-i transforma liniștea în neliniște, fericirea în nefericire. Deja se întindea la picioarele ei un lac mare de apă și ea îi căută un nume cu care să-l boteze. Cuprinzându
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
gingaș al ghiocelului, speranța și curajul se intensifică în inimile noastre! Ca să fie cât mai specială trecerea aceasta dintre anotimpuri, întâia zi a lunii martie ne aduce Mărțișorul. Confecționat din diverse materiale, prins la reverul hainelor cu un șnur alb-roșu, (albul semnificând frigul iernii, iar roșu căldura pe care o aduce primavara), mărțișorul celebrează venirea primăverii și în sufletele noastre, nu doar în succesiunea temporală din calendar. De fapt, a treia lună a anului este numită chiar luna mărțișorului! Mărțișorul, luând
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
privește cu nostalgie, cred, la colții pe care ea i-a pierdut de mult. Tehnica acestor apropieri vizează totdeauna o contaminare a lucrurilor aparent fără legătură între ele. zăpada peste garduri și peste case viața... cîte-un fum Corneliu Traian Atanasiu Albul neiertător care a năpădit lumea pare să fi anulat tot ce era viu. Viscolul ne întoarce și ne situează în vremurile, lipsite de facilitățile civilizației (oricum, pe moment, anulate), cînd orice fir de fum era un semn de viață și
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
unei motivații clare de cunoaștere și nostalgie definitivă. Prin urmare "Exilul românesc la mijloc de secol XX" este un fel de Georges Rouault în ulei...față de care și Carppacio s-ar simți, cumva, tulburat. Într-un muzeu devenit el însuși alb. Luminița Cristina Petcu 18 februarie 2012 Referință Bibliografică: Grădinile suspendate ale exilului românesc / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 414, Anul II, 18 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > MONITOR Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Certitudine Până la urmă Culorile sfârșesc în alb - Semnu-mpăcării Constatare Fructe-n pădure În seciuri zmeura coaptă Ațâță urșii Nostalgie De la primul fior Cum a trecut iubirea- Pleoapa-mi tremură... Climă Miros de pospai Izvor de apă secat Vreme coclită Amprentă Prin codrii de fag Chimirul haiducului Chiot
MONITOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346820_a_348149]
-
de bogați și de săraci. Și fecioru-acela chipeș dădea iama peste fire, răspândind peste meleaguri cântec tainic de iubire. Printre păsări, printre oameni, el iubirea o împarte la sfârșitul lunii faur până la-nceput de marte Când cu fir împletite din alb și din roșu-dor cei iubiți se legau veșnic prin sărut de mărțișor. Dar feciorul ( iar spun bunii) Nebunatic,cum apare, zice-se c-a vrut să-ncurce calea Sfintei Maici Fecioare, Care, plină de mânie pe feciorul cel pârdalnic, i-
POVESTE DE DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346834_a_348163]
-
cu întrebări și răspunsuri subtile, din care reiese ceea ce de fapt poeta dorește, definirea menirii poetului ca trecere lămurită în lumea difuză, ce cu greu este auzit: - Cine ești, totuși, tu, Poetule, de-mi vorbești mereu / de poezia divină ?! / - Sunt albul primei ninsori dintr-un vers, / sub care-ți adun autograf cu lumină!, se întreabă la final poeta pregătind un răspuns răsunător în poemul Timpul regăsirii Poetului. Aici, Elisabeta Iosif divulgă neînțelegerea stihurilor de către semenii contemporani, goniți de banul prădalnic al
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
crini oriunde privesc, în frunte, buze deschise ahotnic spre prea mult alb ... În pământul scurs spre nicăieri, se prind rădăcini adânci, îmi strânge pieptul, șoaptele-ntre noi respiră sacadat, crinii cresc, mai mult, mai mult, se lipesc de cer, iubire, alb ... Zbor între luceferi cu liniștea sub braț, caut cu privirea o margine de crin, nu mai știu să găsesc resturi printre raze, aud doar cum se scriu cuvintele, renegând visul sub care se întorc în somn fiori ... Numai eu și
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
o zi cu mult soare și de renaștere a primăverii. Șnurul roșu-alb, considerat și o „funie a anului”, împletind cele două anotimpuri, iarna-vara, simbolizează și tradițiile Dochiei, belșugul și frumusețea, oferirea lui fiind un dar pentru sănătate: „Te leg prin alb, mereu, cu inocența mea,/ Dezleg prin roșu, de deochi, mereu o stea,/ Pe fruntea ta. În Martie îți strâng din jur,/ Dorința și ardoarea mea. Și-a zilelor din șnur...” (Elisabeta Iosif). „Primăvară - ger și ghiocei/ zâmbet pe frunză verde
DIMINEAŢA POEŢILOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346849_a_348178]
-
subiect. Au citit din creațiile lor, poeții: Elisabeta Iosif, Constantin Stroe, Viorel Gongu, Maria Niculescu, Ana Maria Bălaș, Elis Rapeanu, Vasilica Ilie. Poeta Elisabeta Iosif a citit o frumoasă poezie despre mărțisor, o poezie plină de simboluri: Te leg prin alb, mereu, cu inocența mea. Dezleg prin roșu, de deochi și-o stea, Pe fruntea ta. În Martie îți strâng din jur, Dorința și ardoarea. Și-a zilelor din Șnur. Și vine iarăși clipa, ce leagă egal noaptea În echinocțiul slobod
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ȘI ALBUL DOARE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 968 din 25 august 2013 Toate Articolele Autorului De-un timp tot mai des visez lebede, albe semne de-ntrebare peste-albastru despletite stau la rând cuminți, tăcute și... așteaptă. O zbatere de
ŞI ALBUL DOARE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346867_a_348196]
-
sfârșit de lebădă - debut de simfonie și-n mine-i pace și mi-e bine. Să fie vremea ultimului cântec, sfârșit de alb-destin final ? Ori poate-i doar un vis cu lebede ce mor cântând sub despletirea peste-albastru. Și, parcă, albul a-nceput să-mi doară, parcă... Gabriela Blănariu Referință Bibliografică: Și albul doare / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 968, Anul III, 25 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ŞI ALBUL DOARE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346867_a_348196]
-
mi-e bine. Să fie vremea ultimului cântec, sfârșit de alb-destin final ? Ori poate-i doar un vis cu lebede ce mor cântând sub despletirea peste-albastru. Și, parcă, albul a-nceput să-mi doară, parcă... Gabriela Blănariu Referință Bibliografică: Și albul doare / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 968, Anul III, 25 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ŞI ALBUL DOARE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346867_a_348196]
-
patimi, Al Legii chip cu-o umbră tumultoasă Cerea osânda cea mai dureroasă, Și-n Ochi, potop sfâșietor de lacrimi. Dădu -Se tot. Veșmântul de fecioară Prin mii de zori încununat se-așterne; E cerul nost’ Iisuse-o Primăvară Iar albul meu, cea mai de preț comoară, Și-i nunta mea îmbrățișări eterne. Ne-am cununat în lacrimi și-n Iubire, Purtând pe frunți podoaba argintie Coroană de Mireasă și de Mire. Ne-am cununat cu Tine-n nemurire Oficiind eternă
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
și să spună bancuri tâmpite. Cu alte cuvinte, se aflau în plină ședință de brainstorming. Oricât ar părea de ciudat peste aproximativ alte trei milenii nava era gata de decolare. Arăta ca o locomotivă pusă pe verticală era vopsită în alb și acoperită cu mii de sigle ale partidelor care sprijiniseră de-a lungul timpului acest măreț proiect și stătea proptită cu niște popi de salcâm în curtea din spatele șopronului devenit acum clădirea principală a Grupului. Între timp, clubul Mehaș devenise
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
iată, cu pregnanță inutilitatea aici. Pentru unii o problemă de moralitate a discursului publicitar, pentru alții semnul unei inovații de geniu, corpul omenesc prezent în imaginile lui Toscani nu este nicidecum corpul erotic din gândirea lui Baudrillard. Este portretul în alb și negru al problemelor Omului, indiferent în ce loc al planetei s-ar afla acesta, ale omenirii în genere. Putem spune că ne aflăm în fața unui adevărat studiu antropologic (toți suntem una și aceeași persoană, putem traduce viziunea lui Toscani
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
puteri și rănit, tânărul a eliberat soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind și bucurând lumea, a reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar tânărul nu a mai ajuns să vadă primăvara. De atunci tinerii împletesc doi ciucurași: unul alb și unul roșu - roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. - Frumoasă povestea mărțișorului! - Erau mai multe texte postate cu referire la mărțișor, însă aceasta
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
a reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar tânărul nu a mai ajuns să vadă primăvara. De atunci tinerii împletesc doi ciucurași: unul alb și unul roșu - roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. - Frumoasă povestea mărțișorului! - Erau mai multe texte postate cu referire la mărțișor, însă aceasta mi-a plăcut mai mult fiind ca un basm al copilăriei noastre. Această tradiție există și-n
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul roșu, iar celălalt, galben. Seară de seară, până adormeam, număram stelele căzătoare, luându-ne la întrecere, cine numără mai multe? Într-o zi, curioasă, l-am întrebat pe bunicul meu ce e cu aceste stele căzătoare?! Mi-a spus
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]