10,371 matches
-
văzut cu ochii mei că fratele Pacifico, un om de o atât de mare sfințenie, încât Fericitul Francisc îl numea «mamă pioasă», purta cu sine o bucată de scândură, pe care o tăiase dintr-un copac de nuc crescut lângă altarul unei biserici ce se dărăpănase. Chiar de unde o tăiase el, apăruse imediat imaginea Răstignitului, nu în relief, ci în mod plan ca și cum ar fi fost pictată nu de o mână slabă, ca cea a unui artist, ci ca și cum ar fi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ci una spirituală pentru devoțiunea voastră, din moment ce ați profesat și ați îmbrățișat sărăcia, noi, favorabili rugăciunilor voastre, prin autoritatea prezentei scrieri, vă acordăm privilegiul ca în locuințele și oratoriile voastre să puteți celebra jertfa liturghiei și celelalte oficii divine cu altare mobile, cu excepția mereu a oricărui drept parohial rezervat bisericilor parohiale. Nimănui așadar nu-i este permis să încalce această pagină a concesiunii și indultului nostru sau să îndrăznească să se opună cu îndrăzneală la acesta. Dacă vreunul... Dată la Rieti
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Duhului în cele șapte forme, fiind asistat de cele opt fericiri evanghelice, a urcat cele cincisprezece trepte ale virtuților, indicate în mod mistic în Psalmi, spre Betel, casa Domnului, pe care o pregătise pentru el. Și acolo, după ce a construit altarul inimii sale pentru Domnul, a oferit pe acesta aromele pioaselor sale rugăciuni, pe care îngerii aveau să le ducă în fața Domnului cu mâinile lor, fiind de-acum aproape un concetățean al îngerilor. 5. Dar, pentru ca să nu se bucure doar pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sinucis în 26 î.H.) și a multor altora care vor urma134: dacă pentru acești contemporani libertatea ar fi devenit un cuvânt lipsit de sens, nu s-ar putea explica sacrificiul lor până la moarte sau până la condamnarea cu exilul pe altarul acestei Zeițe în care nu credea nimeni. Libertatea este legată de pasionalitatea oamenilor din toate timpurile și, mai ales, de nobilul Roman al Republicii, crescut în cultul libertății, care a fost supt încă din copilărie împreună cu laptele matern, și nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
maius) a erorii lui Ovidiu (adevărata "eroare" pe care Ovidiu o identifică cu nevinovăția, adică cu lipsa oricărei vini). Ar fi mai degrabă un fel de restitutio ad integrum anticipată de ceea ce i se cuvenise poetului pentru suferințele sale pe altarul libertății republicane, decât un ajutor generos din partea lui Sextus Pompeius. Sulmonezul nu se îndoiește de faptul că Sextus va continua să-l ajute și cu alte favoruri, dar, deocamdată, nu știe să-și manifeste nicio altă dorință, în afara aceleia de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de altfel, Augustus, adesea s-a arătat indulgent cu dușmanii săi (hostes)! Ce să facă bietul poet dacă și apropiații îl abandonează? Nu mai există ancoră care să-i țină în loc nava. Se gândește atunci să se refugieze personal la altarul sacru al împăratului (poate un fel de amenințare cu scop de șantaj), căruia îi aduce elogii pentru moderație și clemență. Ar merge bucuros de la Tomis în oricare alt loc din lume, până și în Styx; mai mult, s-ar resemna
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu bătrânul Silenus, cu Bacchus, cu Naiadele și cu Priap, într-o atmosferă arcadică și pastorală; în Fasti, II, 193-194 (și nota 325) apar Faun-Lupercus; cunoscutul episod al bătăliei Fabiilor pe Crémera (asupra căreia vom reveni) începe cu trimiterea la altarele lui Faun (și aici, se prea poate, fantastica imaginație etimologică a lui Ovidiu, pe lângă o legătură mitologică Lupercus-Fabianus, încerca să stabilească una pseudo-fonetică: Faun-Fabianus-Fabius). Prin urmare, referirea la Lupercus, la Luperci, la Faun-Pan, care ar părea pur și simplu de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adevărată comuniune spirituală: jurămintele solemne ale lui Paulus sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
egiptenilor la Parsifal din seria de legende despre cavalerii Mesei Rotunde. „Telepinus s-a întors acasă în lăcașul său și din nou s-a îngrijit de țara sa. S-a împrăștiat pîcla de la ferestre și ceața a ieșit din casă. Altarele a fost din nou rînduite pentru zei, altarele au fost pregătite pentru bușteni. A trimis oile la stînă și vitele mari în țarcuri. Mama avu grijă de copilul său, mioara de mielul ei, vaca de vițelul ei. Tot așa, Telepinus
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cavalerii Mesei Rotunde. „Telepinus s-a întors acasă în lăcașul său și din nou s-a îngrijit de țara sa. S-a împrăștiat pîcla de la ferestre și ceața a ieșit din casă. Altarele a fost din nou rînduite pentru zei, altarele au fost pregătite pentru bușteni. A trimis oile la stînă și vitele mari în țarcuri. Mama avu grijă de copilul său, mioara de mielul ei, vaca de vițelul ei. Tot așa, Telepinus s-a îngrijit de rege și de regină
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine-i „Zambilica” și vă voi răspunde că dumneaei nu este alta decât „Dacia”, mașina noastră, cu care, de-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de braț și a condus-o la tronul rezervat doamnei țării. Ilinca a căutat din ochi privirile lui Dinu și ale lui Mihai, a urcat cele două trepte și s-a așezat. Utrenia se terminase și diaconii au ieșit din altar să ceară binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă ectenia mare. Marele spătar Mihai Cantacuzino era probabil singurul care nu se putea ruga, întorcea capul când spre vodă, când spre doamna Ilinca, și i se părea ciudat că până atunci nu observase cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fiu, răspunse marele logofăt, așteptând să fie rugat. Și rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi, sau nebuni să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii. Se așeză pe tron, în vreme ce preoții, cu spatele la altar, începeau să cânte axionul pentru el. „Vrednic este”, spuneau din când în când în românește preoții, iar boierii repetau solemn după ei. Când ultima notă se pierdu spre bolți, domnul se ridică și se întoarse spre boieri; nu-i văzu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
floarea boierimii Moldovei -, se îndrepta în pasul abia stăpânit al armăsarului spre casa logodnicii spre a o duce la mânăstirea Golia. Acolo îi aștepta patriarhul mazilit al Constantinopolului, Preafericitul Iacov, cu mitropoliții și arhimandriții Moldovei. Domnița Maria, pășea demnă spre altar prin culoarul lăsat de mulțimea din biserică. Pas cu pas, fără să i să pară grea coroana făcută din aurul rudarilor din susul Oltului, înainta domnița Maria, cu fruntea senină, cu ochii țintă. Cine ar fi îndrăznit să spună că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să-și imagineze că va putea ceva să-l clintească pe taica să nu se dăruiască sărbătorii? De asta îl iubea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-a adus aminte de spusele lui Iisus, o, Doamne, dar oare noi nu ne lepădăm în orice clipă fără să auzim cum cântă cocoșul?” și tânărul se lăsă într-un genunchi pentru a asculta următoarea pericopă. Theodosie, îngenuncheat în altar sprijinit cu capul și brațele de sfânta masă, asculta cu nesaț. Trupul uscat de bătrânețe și de post îl durea oricum ar fi stat, așa că, după ce a scos Sfânta Cruce din altar, a lăsat denia Joii Mari în seama arhimandritului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru a asculta următoarea pericopă. Theodosie, îngenuncheat în altar sprijinit cu capul și brațele de sfânta masă, asculta cu nesaț. Trupul uscat de bătrânețe și de post îl durea oricum ar fi stat, așa că, după ce a scos Sfânta Cruce din altar, a lăsat denia Joii Mari în seama arhimandritului și el și-a adus toată greutatea să apese oblic pe sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine ar fi fost incomodă, dar pentru el, prin metafizica ei, era odihnitoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să apese oblic pe sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine ar fi fost incomodă, dar pentru el, prin metafizica ei, era odihnitoare: era ca și cum jumătate din trupul lui s-ar fi sprijinit pe pământeștile dale care pardoseau altarul, cealaltă jumătate atârnând agățată prin brațe de cerescul mesei sfinte. Evanghelie după evanghelie, toată jalea din sufletul lui Iisus venea spre el, suferea ca și Învățătorul când toți oamenii aceia din mulțime, cu voința subjugată provocatorilor, strigaseră că vor eliberarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că am îmbătrânit și mă cam dor oasele la deșteptare, trecând prin fața caselor noastre oprește că vin și eu să te însoțesc la Târgoviște. Biserica Mitropoliei, așa cum au pus sfinția sa Theodosie, veșnică-i fie odihna, de au înfrumusețat o cu altar și cu tindă nouă și cu zugrăveală fără de pereche făcută de meșterii Nicolae și Radu, nu este un lucru de rând. Or, piatra Bălașei trebuie să fie astfel dăltuită ca să sară ca un mărgăritar într-o lucrătură de filigran, așa cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici o rudă de domn nu se bucurase vreodată de cinstirea pe care o primise fostul mare stolnic de la Brâncoveanu. Acum își amintea de nunta domniței Maria cu vodă Constantin Duca, unde cea mai domnească mireasă din lume fusese dusă la altar de bunica ei, doamna Stanca, și de neica Dinu. Apoi primirile la domn ale ambasadorilor străini de pe lângă Înalta Poartă otomană, lordul Paget din Anglia, contele Marsigli de la Viena și alții mulți cu ranguri mai mari sau mai mici, în care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și pe sfântul schimnic, a intrat în altar, și-a pus un patrafir și cu o cruce și o carte în mână a început să citească o dezlegare, ca la spovedanie, „pentru toate păcatele roabei lui Dumnezeu Ancuța, cele spuse și nespuse”, se auzea răspicat glasul sfinției sale, acoperit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o acoperiseră la porunca doamnei Marica. Înainte să dea binecuvântarea de început a ecteniei mari, arhimandritul îl întrebă scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său, a Cuviosului Gherasim, având alături leul căruia îi scosese din labă mărăcinele. Ștefan după ce se uită lung la icoană întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi făcu semn prințului să se roage cu capul plecat, acesta imediat își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]