7,971 matches
-
și că acum era mai aproape de mine cu jumătate de metru, am urlat. Am urlat atât de mult că parcă nici nu mai aveam nevoie de aer. Am luat-o la goană pe scări, m-am împiedicat, piciorul mi-a alunecat și m-am lovit la tibie, am urcat cât am putut în patru labe în timp ce mă ridicam progresiv în picioare, apoi am căzut iar și urletul mi s-a întrerupt; cineva mă striga pe nume. Eram acum la jumătatea scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cauza stării de nemulțumire interioară era tot avionul. E adevărat că era prezent și zbura, dar nu mai avea panglica legată de coadă. Zbura pur și simplu, făcând ture obișnuite și egale. Marea se spărgea mai departe de dig, norii alunecau grav până se prăbușeau în mare. Kristine căscă. Se întoarse tot căscând, cu ochii închiși. Făcu trei pași. În clipa deschiderii pleoapelor, văzu cum o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aceasta îl indică pe unul mai tânăr, ia-ți alt om și explorați celălalt culoar. Ceilalți rămâneți aici și așteptați-ne. — O clipă, spuse tânărul. De ce trebuie să fim însoțiți? - Pentru că peștera e foarte alunecoasă și, dacă unul din noi alunecă și nu mai poate merge, celălalt să-i vină în ajutor. Eu atunci mai vreau un om, zise tânărul. Ce vor face ceilalți aici, la intrare? Mai bine să vină cu mine. Bărbatul mai vârstnic se încruntă în lumina lanternei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcea parte din cicloramă, o bară curbată, care ajungea până în spatele decorului, susținând pânza de fond, de care era atârnată iedera falsă, de o mie de lire. Din când în când, barele vibrau ușor, lăsând să pătrundă lumina, care apoi aluneca de o parte și de alta, fără a găsi un mediu prea propice pe metalul lipsit de luciu. Totul era hipnotizant, în mod ciudat. Alea sunt din plumb, spuse Bez în mod prozaic, arătând către barele mai groase. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni buni, zise MM, bătând din palme. Zumzăitul conversației se stinse treptat. Toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce vreau să zic. — Gata cu vorba, nu crezi? zise Hugo. Zis și făcut. — E și o vorbă. Mi-o aduc eu aminte mai târziu. În momentul ăsta nu prea mă mai pot concentra la altceva în afară de tine. Mâinile îi alunecară de-a lungul șoldurilor mele. Am închis ochii și m-am lăsat pe spate, pe canapea, practic neputând să fac altceva decât să adopt tactica rezistenței minime. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" — „Peace, I will stop thy mouth 1“. — Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am crezut că o să aibă grijă, pe cuvânt. Philip era atât de... stăpân pe el, atât de rațional. Asta nu înțeleg eu. Ce s-a întâmplat? Nu se poate să fi fost un accident! Adică - Își lăsă mâinile să-i alunece pe piept. Se uita la mine și la Sophie cu ochii ei cei albastrupanseluță absolut îngroziți. Credeți... zise ea. Putem să ne întoarcem un pic? sugerai eu, adoptând tonul cel mai înțelegător, de om căruia îi poți spune orice, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
kimono, am luat-o în jos pe scări și am traversat camera, încă năucă de somn, uitându-mă pe vizor cu privirea împăienjenită. După care, am început laboriosul proces de descuiere și de deblocare a ușii, cu mâinile care-mi alunecau stângaci pe încuietori. În sfârșit! zise Sally, care intră și mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A, bravo. Dacă aș fi trează, ar fi un lucru extraordinar. Am intrat în bucătărie împleticindu-mă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar fata care o juca pe Moth, aruncându-se în genunchi, alunecă pe ultimii câțiva metri și se opri fix la câțiva centimetri de Titania, astfel că Helen, care ținea mâna întinsă, nu trebuia decât să se întindă puțin pentru a o mângâia pe cap. Urmă o pauză, în care-mi ținui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și bună cum că ei pot să-și dea seama, imediat ce încep să tragă de un cablu, dacă acesta este sau nu bine echilibrat sau dacă s-a încurcat în ceva; așa erau de obișnuiți cu senzația cablului care le alunecă printre degete. Dacă se înțepenise una dintre bare, probabil că era pur și simplu pentru că fusese fixată greșit și se prinsese de șină sau de o altă bară, dar, în ambele cazuri, dezastrul ar fi fost la fel de mare pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
umble la cabluri. Nu, băieți? Băieții dădură din cap. Tipul care se urcase pe schelă, uitat, pe moment, din cauza șocului veștii, coborî pe scara din spatele meu ca un pompier, ajutându-se doar de mâinile, protejate de mănuși groase, pentru a aluneca pe barele verticale ale scării de fier. — Deci le-ai zis, Steve? zise acesta, privindu-i pe cei din grup. N-a fost o întâmplare. Presupun că s-a întâmplat imediat după pauză. Nimeni nu e prin preajmă atunci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă nu cumva ești geloasă, bineînțeles. —Geloasă? Asta o făcu pe Violet să sară în sus, lucru pe care Hugo îl știuse de dinainte. —De ce să fiu geloasă? — Din cauza Tabithei, zise Hugo, care trase o dușcă zdravănă de vin ca să alunece mai ușor bucata de friptură pe care o înghițise. Comandasem o sticlă, în ideea că eu aveam să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus, nu vrem să ne amețim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sfârșit. Acum scoate-ți rochia și vino încoace. Întotdeauna trebuie să fac dragoste în după-amiaza de dinainte de vizionarea pentru presă și nu mai e altă femeie prin preajmă. Fără îndoială, zisei eu, desfăcând fermoarul rochiei. Am lăsat rochia să-mi alunece la picioare. Mă schimbasem în spatele cuierului cu haine, iar Hugo, care, la urma urmelor era un bărbat, nu-și dăduse seama că nu purtam nimic pe dedesubt. Mi-a făcut plăcere să văd că pot să-l las fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintr-un pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit de ea. Se sprijinea cu o mână de balustrada de lângă ea, prinzând-o la mijloc. Vorbea repede și cu înflăcărare, aplecându-se, astfel că ochelarii îi alunecau pe nas și trebuia să-i împingă la loc cu degetul din când în când. Mi-am amintit că Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând pe lângă ei, am ciulit urechea la conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
război. Violet încă o ținea pe a ei să nu chemăm poliția și, deși nu eram de acord, ar fi fost inutil să-i chemăm doar pentru ca Violet, cu ochii larg deschiși, să recite poezia cum că pur si simplu alunecase pe pantofii ei Manolo și că-i părea extrem de rău că toți ceilalți făceau atâta vâlvă pentru nimic. —E clar că n-ai cum s-o convingi că greșește, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și uitându-se în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreo concluzie. În lipsa unor certitudini de la care să plecăm, nu puteam face mai mult. Instinctul îmi spunea că vreo două elemente ferme și certe ar fi suficiente ca să începem să descâlcim ițele. Dar până le obțineam, nu făceam decât să alunecăm de colo-colo, incapabili să găsim un punct solid de sprijin în cele ce se petreceau. Într-un fel, înțelegeam ezitările lui Violet în privința mersului la poliție, dacă motivul pe care-l invocase era real. Mă lua durerea de cap numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de el în plină criză de isterie. Mi se învârtea capul. Mi-am venit în fire și am văzut că Ben, cu nasul sângerând, se îndrepta către baie, șchiopătând ușor. M-am aruncat după el, să-l opresc și am alunecat imediat, pentru că din cauza blacheurilor de pe ghete nu aveam prea multă stabilitate pe podeaua de lemn. Ben încerca să mă lovească cu piciorul sănătos, schimonosindu-se de durere, pentru că trebuia să-l folosească pe celălalt pentru a-și menține echilibrul. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi fi instalat o bară ca acelea pe care le folosesc pompierii pentru a coborî în caz de urgență în camera principală a studioului. Dacă aș fi avut o scară verticală, ca scara lui Iacob, de la teatru, aș fi putut aluneca pe ea după metoda consacrată a mașiniștilor, cu mâinile prinse de barele laterale; dar nu aveam mănușile de lucru, deci... E extraordinar cât de multe lucruri pot să-ți treacă prin cap în timp ce aproape că-ți rupi gâtul încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul acela era acolo, cu începutul lui de chelie, cu ochelarii alunecându-i de pe nas și cu aspectul lui de intelectual distrat, supraviețuind, fericit, miilor de capcane ale junglei, de parcă s-ar fi bucurat de un liniștit sfârșit de săptămână în Parcul Național. Părintele Carlos recunoștea că bărbatul îl uimea, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului rănit. Odată ajuns acolo, ținu ușor frânghia, fără să o întindă, încercând să ghicească, trăgând lin, când va înceta orice rezistență, semn că saurianul era mort. Trecu un timp îndelungat. Nu risca să ridice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimic. Nu se mănâncă. Și dacă nu se mănâncă, nu te interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]