KorAP: Find »[drukola/base=alunga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...368 >

9,188 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în pântecele nevestelor. Știa și ceva medicină, dar nu foarte mult. Doar despre unele ierburi pentru îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era propriu-zis un preot păgân, așa cum fuseseră tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII Vara anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
credeau că acel copac ar fi fost locuit de o ființă misterioasă, în timpul zilei atât de mică, de nu putea să fie văzută, și noaptea, atât de mare, că stătea cu un picior în curte și cu celălalt în cimitir, alungându-i pe fugari și pe dușmani. Nimeni n-avea voie să taie vreo creangă din stejar. Doar Rachti, atunci când era înălțată o casă nouă, rupea o rămurea și o punea pe acoperiș, astfel încât ființa să priceapă că trebuia s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
evreilor, acum îi omoară și-i prigonește. Religia lui se răspândește cu iuțeală în rândul celor nemulțumiți de dominația bizantinilor. Mai multe nu știu despre Mahomed. Când am tăcut, el a făcut un gest distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire înșelătoare, a bombănit. Și-așa dezbinările creștinilor îmi sunt de-ajuns. Inima îmi este pe deplin răstignită, chiar și fără noii profeți. S-a uitat la mine mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au discutat despre asta cu episcopul din Grado. Le-a dat toate asigurările, garantând că o să aibă grijă să-i alunge în Africa, de unde au venit. Crede-mă, Stiliano. Grasulf are dreptate: pacea este un lucru bun pentru toată lumea. La sfârșitul mesei, Saxo m-a luat deoparte. Se uita la mine ca și cum nu m-ar fi văzut în viața lui, ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-a apropiat de sol imediat după ce acesta i-a îmbrățișat pe duci, șoptindu-i ceva la ureche. Gregorio l-a alungat brusc, după care, adresându-li-se lui Taso și lui Kakko, a spus: - Am aranjat lucrurile astfel încât voi toți să vă bucurați de o găzduire demnă, dar vă informez că sunteți cu doi în plus față de cât am prevăzut. De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
șuturi și pumni. Atunci a apărut episcopul Magno. Mai întâi i-am văzut încălțările de postav alb, apoi vârful negru al patrafirului. Mi-am ridicat privirea spre el cu ură. Pe față i se întipărise moartea și încerca să-i alunge pe preoții care voiau să-l îndepărteze. - Opriți-vă, spunea cu glas tremurător. Opriți-vă. Ce-aveți de gând să faceți? Centurionul a făcut o plecăciune și a bâiguit ceva despre trădători longobarzi care voiau să-l omoare pe solul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Am roșit, dar n-am fost jignit de ofensa gratuită, căci niciun longobard n-a râs. S-a încruntat din nou. - Ai trimis înapoi la Oderzo testiculele romanului care te-a escortat. De ce nu le-ai adus la mine? A alungat din jurul feței câteva muște care-l supărau. - Ai spus să așteptăm, să nu reacționăm, căci face mai mult viața fiilor noștri decât răzbunarea. Ai zis bine, căci contează mai mult viața decât răzbunarea. Așa stând lucrurile, spune-mi ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
când și când, gânditor, ocheade sfredelitoare, ca și cum n-ar fi reușit să mă citească până la capăt. Pavia ni s-a arătat odată cu asfințitul, măreață, puternică, inexpugnabilă. Dar bucuria de a mă minuna de capitală așa cum aș fi dorit îmi era alungată de gânduri negre. Din care m-am trezit odată ajunși la destinație. Numai ce am descălecat în fața casei lui Gisulf, când un om în vârstă s-a apropiat de mine. Am crezut că era un slujbaș de la grajduri, și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lui Basilide. A rostit acest lucru în șoaptă, convins că n-o să înțelegem, drept care i-am dat apă la moară. - Ce vrea să însemne asta? l-am întrebat, prefăcându-mă uluit. A făcut un gest cu mâna ca și cum ar fi alungat o muscă. - Nu contează, chestii de teologie. Monedele de aur însă nu se cuvine să-i fie date lui! Simțeam că era la mâna mea, și-am stăruit. - Sigur că da, noi nu pricepem astfel de lucruri. Dar unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în timp ce-și oblojea mâna zdrelită cu cealaltă mână; în schimb, în câteva momente, respirația i-a redevenit normală. - Deseori durerea trupului o alungă pe cea a sufletului. Iartă-mă! Atunci m-a îmbrățișat, izbucnind în lacrimi și repetându-mi necontenit: - Stiliano, n-am fost în stare de nimic. Nu sunt laș, dar n-am putut să fac nimic. L-am încurajat, povestindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
crezând că pericolul putea să se extindă și la locuitorii din Grado, s-au dus cu trei oameni pe insulă ca să ceară sprijinul patriarhului catolic. Cipriano avea la dispoziție peste o sută de militari, dar i-a folosit ca să-l alunge pe Grasulf. În plus, în momentul debarcării, bizantinii care-l însoțeau l-au rănit grav la șold și i-a omorât oamenii considerându-i eretici, ridicându-l în slăvi pe împăratul Heraclie și blestemându-l pe regele Arioald. A scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nostru. Înainte de venirea lui Iisus printre noi, eram numiți esenieni. Acum suntem numiți taumaturgi deoarece ne supunem mai ales învățăturii pe care El ne-a dat-o: „Vindecați-i pe bolnavi, înviați-i pe cei morți, lecuiți-i pe leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, dați de la voi în dar. Nu strângeți aur, nici argint și nici monede de aramă la brâu, n-aveți nevoie de desagă la drum, nici de două tunici, și nici de sandale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
auzit obișnuitele aplauze, ci un murmur de dezaprobare în momentul în care mi-am primit porțiile pentru acasă. Furios, m-am dus la Rotari; el însă a râs cu poftă de cele relatate, ca la o comedie. Predicatorul a fost alungat, dar cuvintele sale s-au răspândit în oraș. Șarpele invidiei a început să iasă la suprafață și să muște, până ce zvonul a ajuns chiar și la Pavia. Arioald a trimis după mine și, în fața întregii curți, m-a mustrat, poftindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat printr-un gest pe novicele care-o slujeau și pe portăreasa care mă însoțise. A pus trei lingurițe de miere într-o cupă de argint, a turnat peste ea vin din belșug și puțină apă, a amestecat totul cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
la vorbe despre istorie și filozofie, teologie și etică, doar ca să uite de mâncare. Nu de puține ori a trimis după mine în toiul nopții și, în prezența novicelor somnoroase, m-a provocat la tot felul de sofisme, ca să-și alunge pofta de mâncare ce-o târcolea. Totul a durat cam două luni. Interesul pentru viață odată trezit, a pus pe fugă grăsimea din corp. După încă o lună, tot urcând și coborând orice scară aflată în mănăstire și făcând lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Incapabil ca de obicei să-mi țin gura, am răspuns: - Împărate, Maiestatea Ta este uneori știrbită de mediocritatea exarhilor tăi. Dar pot eu oare să-l refuz pe eroul care i-a învins pe perși? Dacă aceasta ar sluji să alunge tristețea pe care o citesc pe chipul celui care se străduie din răsputeri să aducă pacea în sânul bisericii lui Hristos, voi coborî în arenă. Heraclie s-a uitat la mine mai atent, fără să se supere, și mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fie alături și să-ți aducă liniștea sufletului.“ Aflând că spasmele regelui se întețiseră din cale afară, m-am repezit până la el împreună cu Rotari. În pofida stării sale, tocmai acorda audiențe. Un schelet pe tron. De îndată ce m-a văzut, i-a alungat pe toți din sală și, lăsându-și o mână tremurătoare între cele ale lui Rotari, m-a întrebat: - Ai vreun răspuns? Am dat din cap că da. - Regele meu, trebuie să-mi îngădui să mă uit în gura ta, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de bine. L-am privit drept în ochi, și a schițat un surâs care, nu pot să neg, avea oarecare blândețe și suferință, umanizându-i trăsăturile. O clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
iau alt vas, și voi veni totuși să cer audiență regelui. L-am primit cu bucurie. În zilele ce au urmat, Isacco Platone și Mauriciu și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638 și 639 am făcut planuri de război și am organizat convocarea armatei. Rotari era hotărât să-i alunge pe bizantini de pe pământul italian și - așa cum înaintașii lui cuceriseră întreaga regiune a Padului - să facă din peninsulă o singură Longobardie, începând cu coastele Liguriei și coborând până-n sud, dincolo de Benevento. Voia să-l întreacă pe marele Dagobert, care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pentru prizonieri? Refuzul meu însă ar fi stârnit cârteli, cu atât mai mult cu cât Rotari nu se arăta milos în astfel de cazuri. De aceea am hotărât să merg cu soldații la fața locului. Templul, din care Petru o alungase pe Venus, se afla pe o stâncă mare perpendiculară deasupra mării, alături de ruinele unui castel roman. Urcușul până acolo nu era deloc ușor. Porțile în vremea aceea erau căptușite cu plăcuțe de fier, și zăvoarele de pe dinăuntru rezistaseră până și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu cea meridională, în vreme ce o parte din Corsica se răscula în contra bizantinilor și se declara ca parte a regatului. Pretutindeni bizantinii erau puși pe fugă, și oasele lor albeau la soare pe câmpurile de bătaie. În sfârșit, armata dușmană fiind alungată dincolo de fluviul Panaro, ne-am oprit pentru atacul final la Ravenna. Ducii de Spoleto și Benevento, conducând o altă armată în sud, au trimis soli care să ne informeze că au făcut sigure drumurile de-a lungul Apeninilor și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lăsa gravidă. Acum am să vorbesc despre Adeodato. El își venera cu iubire părintească biserica și devenise pilda și reazemul episcopilor catolici, chiar dacă existau și câțiva care nu puteau să-i ierte faptul de a-i fi obligat să-și alunge concubinele și să nu folosească biserica drept sursă de câștig. Trăia cumpătat într-o modestă casă, unde primea, dădea sfaturi și, mai ales, medita și se ruga. Arienii, neauzind nicicând din partea lui cuvinte de ofensă sau îndemnuri de a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
încăperii în care ne aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu rușine, am auzit o femeie spunând în bezna drumului unde fugisem: - Benedict, slăvit fie numele său, ca să-i alunge de-aici pe longobarzii care nu pregetă să doboare casele noastre și să ne omoare. Din nou la drum și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma, am văzut că pagubele cutremurului erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]