5,391 matches
-
și sete să-și caute În continuu prăzi de „devorat”, pare condus de un destin mai puternic decât el. Și Mot, și Yam trebuie să fi avut cu siguranță acoliți, entități minore și negative la care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și cult divinitățile care i se vor alătura lui Baalxe "Baal" și-i vor oferi un sprijin decisiv. În primul rând, trebuie amintită „Fecioara Anatxe "Anat"”, soră și iubită a lui Baal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl au ca personaj principal pe zeul poliad Baalxe "Baal", În centrul luptelor cosmogonice pentru ordinea și suveranitatea universală. După ce El, tată a oricărei creaturi, a creat și a dat o primă organizare universului (evenimente la care se face doar aluzie), se pune problema ordonării sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități. Forțele haotice și amenințătoare trebuie să fie dominate și constrânsă să accepte ordinea. Exponentul acestor forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai sus, la fel ca și familiaritatea lor cu cei morți. Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii găsim În 2 Regi 16, 10-15 (cf. 2 Cronici 28,23), unde este vorba despre practicile introduse În regatul lui Iuda, la Ierusalim de Ahaz, sub influența arameilor din Damasc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1, În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială că această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-un centru aramaic din perioada elenistico-romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atribuie Întemeierea Palmirei regelui Solomon. Aproximativ o mie de inscripții locale cu caracter funerar, onorific și votiv, constituie patrimoniul epigrafic al cetății Palmira. Acestea nu sunt foarte elocvente În ceea ce privește religia, dar furnizează informații despre nume și epitete divine, pe lângă vagi aluzii privitoare la cult. Aportul onomasticii personale se dovedește a fi deloc neglijabil, atât datorită indiciilor oferite de numele teofore, cât și pentru informațiile legate de originile etnice și culturale ale purtătorului. În sfârșit, multe informații pot fi obținute de pe monumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbesc și basoreliefurile templului său, care ni-l arată În luptă cu un monstru parțial serpentiform: paralela mitică se face cu tradițiile mesopotamiene și siro-palestiniene ale luptei zeului care ordonează universul cu entități haotice (cf. Marduk/Tiamat, Baal/Yamxe "Yam", aluziile biblice la conflicte dintre YHWHxe "YHWH" și diferiți monștri). Bel este În fruntea unei triade divine la care mai participă Yarhibolxe "Yarhibol" și Aglibolxe "Aglibol", teonime care arată că este vorba despre două „manifestări” ale zeului suprem. Cultul lui Bel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Shamsh), Edessa (cu Azizosxe "Azizos" și Monimosxe "Monimos"), având desigur influențe provenite din Mesopotamia nordică (Harran). Numele de Aglibol Înseamnă probabil „Tăurașul lui Bolxe "Bol"” (după alții, „Carul lui Bol”). Posibila prezență a termenului „tăuraș” În teonim ar putea face aluzie la funcția de zeu al fenomenelor atmosferice, cu implicații privind fertilitatea și fecunditatea, care ar fi putut favoriza conotația lunară ulterioară. Pe lângă apartenența la triada zeului suprem, Aglibolxe "Aglibol" este reprezentat adesea cu Malakbelxe "Malakbel", Împreună cu care formează o pereche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hermes" - cu trăsături solare, cu atribute care Îi subliniază legăturile cu vegetația și animalele. Un altar palmirez din Roma care datează din secolul al III-lea d.Hr., ne demonstrează acest lucru În mai multe etape care par să facă aluzie la itinerariul zilnic al soarelui, din zori până la apus. În ceea ce Îl privește pe Balshamin, căruia Îi era fidel mai ales tribul Bene-Maazin, acesta este un zeu bine-cunoscut În Orientul Mijlociu semit, care avea la Palmira un templu unde se bucura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elenistică și câteva informații adunate de arheologie și numismatică. Astfel de materiale, deși laconice, au revelat totuși un număr important de antroponime utile pentru verificarea tradițiilor religioase familiare. xe "Melqart"Zeul național al amoniților este Milkom, un teonim care face aluzie la regalitate și care este deja menționat În așa-numita „inscripție a cetății” (secolul al IX-lea Î.Hr.), În care se solicită binecuvântarea lui din partea unei persoane de origine asiriană. Cultul lui Milkom trebuie să se fi bucurat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ethnikà, sub voce „Philadelpheia”); În același timp aceeași zeiță, denumită Asteriaxe "Asteria", se regăsește ca efigie pe monedele din Amman. Un alt sigiliu Îi aparține unui personaj care se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o funcție cultuală precisă și nu la un simplu act devoțional. Nu avem informații despre identitatea acestui Baal, dar este posibil să fie vorba despre un epitet care să se refere tot la Milkom. Numele personale conțin diferite teofore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la persoana I și se referă explicit la anihilarea pericolul militar odată cu eliminarea definitivă a amenințării israelite. Omri și fiul său l-au asuprit pe Moab, situație explicabilă prin mânia lui Kemosh față de propria sa țară. Textul pare să facă aluzie nu numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descriere exactă a formelor celebrării nu este Încă posibilă, dar iconografia pare să conducă, În cea mai mare parte, la modelul minoic. Tăblițele vorbesc cu precădere despre ofrande vegetale, catalogate după luni, nu după cicluri festive. Termenul reketoterijo face, poate, aluzie la o ceremonie de „pregătire a paturilor” care putea avea ca scop o hierogamie, ca În antesteriile ateniene, sau pregătirea „paturilor” pentru un banchet comun cu zeii, ca În acel lectisternium latin. Poate că la Pilos existau „misterii”, dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Poseidonxe "Poseidon" pe plajă (Odiseea, III, 5-6). Odiseea (XII, 346) amintește și făgăduința unui templu În cinstea lui Heliosxe "Helios" Hyperionxe "Helios Hyperion" și grota din Amnisos, sediu al cultului Ilitiei (XIX, 188), În timp ce Iliada (IX, 404-405) face, poate, aluzie la un templu al lui Apolloxe "Apollo" de la Delfi, atunci când vorbește despre „pragul de piatră” trecut de Agamemnonxe "Agamemnon" ca să consulte oracolul zeului (Odiseea, VIII, 79-81). În afara acestora nu există multe alte indicații cu privire la locurile de cult specifice și tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este Înlocuită de Dionysosxe "Dionysos". Apoi, la Olimpia, Cronosxe "Cronos", Rheaxe "Rhea" și chiar râul Alfeusxe "Alfeus" Îi Înlocuiesc pe Hefaistos, Demetra și Hestia. Dacă admitem apoi că zeitățile sculptate de Fidias pe soclul tronului lui Zeus de la Olimpia fac aluzie la cei „doisprezece zei”, În acest caz Între ele se numără și Charisxe "Charis", Herakles și Amphitritexe "Amphitrite", având-o, În plus, pe Afrodita ca de a treisprezecea zeitate (Pausanias, V, 11, 8). În sfârșit, un comentator târziu 1, amintindu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2), a crezut că dezvăluie formula secretă, sșnthema misteriilor, considerând că era vorba despre ceva obscen: „Am postit, am băut kikeon, am luat din coș și după ce am făcut ceea ce trebuia făcut, am pus la loc În coș”. Dar o aluzie a lui Teofrast (În Porphyrios, Despre abstinență, II, 6) pare să orienteze către instrumentele pentru pregătirea acestui kikeon, o băutură vâscoasă pe bază de orz, apă și o mentă foarte aromatică introdusă ritual de Însăși Demetraxe "Demetra", conform imnului homeric
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică. O atare componentă este asumată de cultul isiac În epoca elenistică târzie, iar dacă, În textul citat, Plutarh face, probabil, aluzie la ea, Apuleius, În cartea a XI-a a Metamorfozelor, ne oferă cea mai completă și mai expresivă mărturie a ei. Fără să o putem analiza În amănunt, e suficient să observăm că ea prevede, după o serie de practici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe "Mame" și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dacă pentru epoca faraonică nu există mărturia sigură a unor opere atribuite lui Thotxe "Thot", În perioada ptolemeică Începe să Înflorească o bogată producție literară ermetistă de limbă greacă, În interiorul căreia se disting două compartimente care, deși sunt Înrudite prin aluzia la zeul revelator, se caracterizează prin conținuturi și finalități diferite. Primul, care se numește „popular” (Festugière, 19503, vol. I) sau „tehnico-practic” (Mahé, 1982), se exprimă În compoziții de astrologie, medicină și botanică astrologică, magie și alchimie, cu totul conforme În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmic indo-iranian) demonstrează destul de clar existența unei moșteniri ariene comune În concepțiile cosmologice și cosmografice. Faptul că acestea au existat În Iran Înaintea lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu se deduce doar dintr-un studiu comparativ cu concepțiile indiene, ci și din aluzia la o viziune a pământului Împărțit În șapte, idee conținută Într-un fragment din G³th³ (Yasna 32, 3). De asemenea, credințele legate de ceea ce se Întâmplă după moarte și practicile funerare prezintă unele asemănări certe (dar și caracteristici specifice evidente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expusă În mod organic o doctrină sistematică, cum ar fi dualismul sau soarta sufletului după moarte. În acestea se reflectă mai ales tradiția antică a poeziei mantice, având pe alocuri trăsături oarecum ezoterice, datorate, de fapt, diferitelor nivele de sens, aluziilor și metaforelor care le marchează limbajul și stilul retoric și a căror cheie interpretativă este uneori greu de găsit. Dificultățile de Înțelegere a textului sunt uneori enorme, inclusiv din cauza numărului mic de documente În avestico-gathică. Fără Îndoială, acestea sunt textele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va avea un loc de o importanță fundamentală În Weltaschauung-ul zoroastrismului, este greu de negat că fragmente asemenea celor din Yasna 51, 9, Yasna 32, 7, Yasna 30, 7, deși prezintă dificultăți textuale (Kellens-Pirart, 1988, pp. 111, 120, 183), conțin aluzii la doctrina care face din foc (³tar) tovarășul Adevărului, și din metalul topit (khșusta ayah) două instrumente ale unei judecăți finale concepute ca o mare ordalie, care Îi va despărți pe cei buni de cei răi. Teza a fost studiată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe deplin În focul Adevărului, eliberată de Rău, acum definitiv aneantizat. O asemenea concepție nu se găsește expusă printr-o formulare organică, Într-o manieră descriptivă - G³th³ nu sunt un tratat teologico-filozofic -, ci se descoperă prin indicii, referințe implicite sau aluzii care o presupun În diferite moduri. Se poate afirma că lui Zoroastruxe "Zoroastru" Îi aparține o viziune escatologică originală care Își are rădăcinile În dualismul său specific și În puternica inspirație etică. Chiar și ideea unei mari bătălii Între două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a Îngropa morții pe câmpuri și În păduri și de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști - așadar, În Boemia nu exista obiceiul rugului funebru În barcă. 7. Sacerdoțiultc "7. Sacerdoțiul" Izvoarele noastre fac de mai multe ori aluzie la existența unor preoți păgâni, care trebuie să fi dobândit mare putere și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o victimă sacrificială, indiferent că era vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai probabil, de pedepse aplicate celor care practicau evanghelizarea cu forța armelor. 2. RELIGIA BALTICILORTC "2. RELIGIA BALTICILOR" 1. Izvoareletc "1. Izvoarele" Dacă izvoarele pentru religia slavilor sunt puține, cele legate de religia balticilor sunt și mai puține. În afară de câteva aluzii scurte prezente la autorii clasici (Herodot, Ptolemeu, Tacitus etc.), avem de-a face esențialmente cu două tipuri de izvoare. Pe de o parte, există mărturii directe, Însă de fiecare dată externe culturii baltice, prezente În relatările primilor evanghelizatori, În cronicile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]