8,108 matches
-
de medic-șef al Capitalei și a participat la Războiul de Independență al României conducând spitalele militare din Turnu Măgurele. Iacob Demeter Felix s-a născut la 6 ianuarie 1832 în localitatea Horschitz (azi Hořice v Podkrkonoší) din Boemia, Imperiul Austriac (azi în Republica Cehă). Tatăl său, Samson Felix, era învățător, familia lui fiind o familie austriacă de origine evreiască. a urmat liceul în orașul Gitschin (azi Jičín) și apoi la Praga, trecându-și bacalaureatul în 1852 . În același an s-
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
militare din Turnu Măgurele. Iacob Demeter Felix s-a născut la 6 ianuarie 1832 în localitatea Horschitz (azi Hořice v Podkrkonoší) din Boemia, Imperiul Austriac (azi în Republica Cehă). Tatăl său, Samson Felix, era învățător, familia lui fiind o familie austriacă de origine evreiască. a urmat liceul în orașul Gitschin (azi Jičín) și apoi la Praga, trecându-și bacalaureatul în 1852 . În același an s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității Caroline din Praga. În 1855 s-a transferat
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
din Viena (Alma mater Rudolphina). La 22 ianuarie 1858 obține titlul de doctor în medicină, la 15 aprilie 1858 pe cel de magistru în obstetrică, iar la 20 aprilie pe cel de doctor în chirurgie. În perioada respectivă, regulamentul universitar austriac prevedea obligația de obținere a unei diplome în fiecare din cele trei ramuri principale ale medicinei. După absolvirea facultății, doctorul Iacob Felix a decis să încerce să-și exercite meseria într-o țară în care nu se lovea de concurența
Iacob Felix () [Corola-website/Science/307139_a_308468]
-
Elenei, născută Pavelu. La data nașterii, tatăl său era funcționar la căile ferate maghiare, în Budapesta. Liceul la Năsăud. Bacalaureatul în anul 1917. Facultatea de medicină din Budapesta (1917-1918). Întrerupe studiile după două semestre, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. A urmat școala de ofițeri la Alba Iulia. A prestat serviciul militar până la sfârșitul războiului, fără să fie pe front. Continuă studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj (1918-1922). Doctoratul în medicină în 1922. În anul 1924 a urmat
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
mandatul poștal și cartea poștală. Tot el a organizat distribuirea corespondenței de la emitent la destinatar în timp foarte scurt. Serviciile poștale pe Dunăre se făceau de o societate franceză care avea sedii la Galați și Brăila, utilizând pentru transport vapoare austriece. Lahovari a inițiat și a preluat aceste servicii de la societățile străine pentru a le efectua prin Poșta Română. Sub îndrumarea lui s-a întocmit și publicat prima statistică a Poștei Române. A inițiat împreună cu Alexandru Cantacuzino înființarea Societății Geografice Române
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki ("germană: Constantin N. Freiherr von Hormuzaki"; n. 3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 23 februarie 1937, Cernăuți, România), a fost doctor în drept, Dr. h. c. în științe, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți (din 1931) și din 1919 membru de onoare al Academiei Române. Contribuții științifice în
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
Academiei Române. Contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie. Constantin a fost descendent unei vechi familii fanariote în Principatul Moldovei, nepotul lui Doxaki Hurmuzachi (1782-1857). Fiii lui Doxaki, Nicolae și Gheorghe, au primit titlul de baroni austrieci pe 20 iulie 1881 (Diploma la Viena, 2 octombrie 1881), în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial ("Reichsrat"). Viitorul politician a fost fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea). Fratele lui Alexandru a
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
1881), în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial ("Reichsrat"). Viitorul politician a fost fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea). Fratele lui Alexandru a fost politician româno-austriac, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și ultimul căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. Fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea), fratele lui Alexandru, ultimul mareșal al Bucovinei, a crescut la moșia tatălui său din Cernăuca. A urmat cursurile liceului din
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
potrivit dispozițiilor ministrului afacerilor externe, pe actele internaționale încheiate de România. În Țara Românească și Moldova stemele districtuale au apărut începând cu secolul al XVIII-lea. Anumiți cercetători, precum Ioan C. Filitti, consideră că acestea au apărut sub influența stăpânirilor austriece (1718 - 1739 în Oltenia) și rusești (1769 - 1774). Totuși, potrivit Mariei Dogaru, "„specialiștii români au demonstrat faptul că simbolurile județene sunt de sorginte autohtonă”". Mănăstirea Antim din București, pictată în 1715, prezintă pe frontispiciu șase medalioane destinate a simboliza numele
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
este neclară încă din timpurile antice. În timpul epocii elenistice, majoritatea erudiților considerau Koine ca fiind rezultatul amestecării celor patru mari dialecte grecești antice, "" (compunerea celor patru). Acest punct de vedere era susținut, în prima parte a secolului XIX, de lingvistul austriac P. Kretschmer, în cartea sa, "Die Entstehung der Koine" (1901), în timp ce eruditul german Wilamowitz și lingvistul francez Antoine Meillet, bazându-se pe elementele atice ale dialectului comun — cum ar fi în loc de () — considerau Koine ca fiind o formă simplificată a dialectului
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
român din Bucovina, care a deținut funcția de căpitan districtual (guvernator) al Bucovinei în perioada 1792-1808. s-a născut în anul 1756 în orașul Iași, fiind descendent al unei vechi familii boierești, care se bucura de încrederea autorităților moldovene și austriece deopotrivă. S-a stabilit în Bucovina, efectuând apoi studii juridice la Viena. În anul 1771 a fost numit director al Căpitănatului Cernăuți și a făcut parte din comisia de delimitare a teritoriului ce urma să intre în stăpânire asutriacă, în calitate de
Vasile Balș () [Corola-website/Science/307353_a_308682]
-
împărțirii Bucovinei între Galiția și Transilvania. El s-a manifestat ca un reformator iluminist pentru Bucovina, așa cum se poate observa din memorandumul către contele Andrei Hadik intitulat ""Descrierea Bucovinei și a situației ei interne"". Printre propunerile înaintate de către el guvernului austriac menționăm următoarele: Multe dintre aceste propuneri vor fi realizate mai târziu. Vasile Balș a primit titlul de baron în anul 1781, fiind apoi ales ca membru în Consiliul Aulic de Război de la Viena (în 1783). Colaborează la reformarea învățământului cu
Vasile Balș () [Corola-website/Science/307353_a_308682]
-
Ulterior, în anul 1818, este numit în funcția de șambelan al Curții de la Viena. A trecut în neființă la data de 4 februarie 1832 în Viena. De numele său sunt legate toare reformele din primii 40 de ani de ocupație austriacă în Bucovina, inclusiv menținerea Bucovinei ca ducat autonom în cadrul Imperiului Habsburgic.
Vasile Balș () [Corola-website/Science/307353_a_308682]
-
fost coama "dealului Văcărești", cum era cunoscut de bucureșteni, de fapt un promontoriu al cornișei terasei inferioare a Dâmboviței, care domina capitala în partea de SE. Construcția începută în 1716 a fost curând întreruptă din cauza răpirii domnitorului de către un detașament austriac, și reluată după eliberarea lui Mavrocordat din detenția executată în Ardeal, și ungerea ca domn a doua oară. Lucrările au fost terminate în 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfințită biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiță” - clădire grandioasă
Mănăstirea Văcărești () [Corola-website/Science/307362_a_308691]
-
a fost folosit pentru transportul buștenilor către Cernăuți. Abuzurile administrației Bucovinei în planul exploatării forestiere au provocat nemulțumiri în rândul localnicilor în secolul al XIX-lea. O parte a populației s-a retras în munți pentru a lupta împotriva stăpânirii austriece. În perioada 1817-1830 a acționat în apropierea Vijniței grupul de haiduci condus de Miron Ștoliuk. În perioada 1848-1849 iobagii din Vijnița s-au răsculat sub conducerea lui Luchian Cobiliță. În anul 1855, Vijnița devine centru administrativ. Orașul a suferit ca
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
Elisabeta Petrovna () (29 decembrie 1709 — 5 ianuarie 1762 ), cunoscută și ca Elisabeta, a fost o împărăteasă a Rusiei (1741 - 1762) care a implicat țara în Războiul austriac de succesiune (1740 - 1748) și în Războiul de 7 ani (1756 - 1763). Este cunoscută pentru dorința de expansiune teritorială a Rusiei. Politica sa internă a permis nobilimii să obțină o poziție dominantă în cadrul guvernului local, dar cu puteri limitate. Ea
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
Murray Newton Rothbard (n. 2 martie 1926 - d. 7 ianuarie 1995) a fost un anarhist individualist american, autor și economist al Școlii Austriece, care a contribuit la definirea libert arianismului modern și a popularizat o formă de piață liberă numită anarho-capitalism. Rothbard a scris peste zeci de cărți pe subiecte de economie, filozofie și istorie și este considerat una dintre cele mai importante
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
popularizat o formă de piață liberă numită anarho-capitalism. Rothbard a scris peste zeci de cărți pe subiecte de economie, filozofie și istorie și este considerat una dintre cele mai importante figuri din mișcarea libertariană americană. Bazându-se pe conceptele Școlii Austriece de ordine spontană, sprijin pentru o piață liberă în producția de bani și condamnarea planificării centrale, Rothbard a pledat pentru eliminarea controlului guvernamental coercitiv asupra economiei. El a considerat monopolul de forță al guvernului ca fiind cel mai mare pericol
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
Studii libertariene în 1976 și Jurnalul de Studii libertariene în 1977. El a fost asociat cu crearea din 1982 a Institutului Ludwig von Mises și mai târziu a fost vicepreședinte academic al institutului. În 1987 a inițiat Revista de economie austriacă, numită acum Jurnalul trimestrial de economie austriacă. În 1953 în New York s-a căsătorit cu JoAnn Schumacher, pe care el a numit-o cadru indispensabil pentru viața și opera sa. A murit în 1995 în Manhattan în urma unui atac de
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
Studii libertariene în 1977. El a fost asociat cu crearea din 1982 a Institutului Ludwig von Mises și mai târziu a fost vicepreședinte academic al institutului. În 1987 a inițiat Revista de economie austriacă, numită acum Jurnalul trimestrial de economie austriacă. În 1953 în New York s-a căsătorit cu JoAnn Schumacher, pe care el a numit-o cadru indispensabil pentru viața și opera sa. A murit în 1995 în Manhattan în urma unui atac de cord. Necrologul din The New York Times l-a numite
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
pentru viața și opera sa. A murit în 1995 în Manhattan în urma unui atac de cord. Necrologul din The New York Times l-a numite pe Rothbard un economist și filosof social care a apărat cu înverșunare libertatea individuală împotriva intervenției guvernului. Școala austriacă încearcă să descopere axiome ale acțiunii umane (numite praxeologie, în tradiția austriacă). Aceasta susține economia de piață liberă și critică economiile comandate. Susținători influenți ai acestor idei au fost Eugen von Böhm-Bawerk, Friedrich Hayek, și Ludwig von Mises. Rothbard a
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
unui atac de cord. Necrologul din The New York Times l-a numite pe Rothbard un economist și filosof social care a apărat cu înverșunare libertatea individuală împotriva intervenției guvernului. Școala austriacă încearcă să descopere axiome ale acțiunii umane (numite praxeologie, în tradiția austriacă). Aceasta susține economia de piață liberă și critică economiile comandate. Susținători influenți ai acestor idei au fost Eugen von Böhm-Bawerk, Friedrich Hayek, și Ludwig von Mises. Rothbard a susținut că întreaga teoria economică austriacă rezultă din implicațiile logice ale faptului
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
acțiunii umane (numite praxeologie, în tradiția austriacă). Aceasta susține economia de piață liberă și critică economiile comandate. Susținători influenți ai acestor idei au fost Eugen von Böhm-Bawerk, Friedrich Hayek, și Ludwig von Mises. Rothbard a susținut că întreaga teoria economică austriacă rezultă din implicațiile logice ale faptului că oamenii se angajează în acțiuni care au un scop. În timp ce elabora aceste axiome, a ajuns la concluzia că pe o piață liberă nu ar putea exista un preț de monopol. De asemenea, el
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
cunoștințe vaste din istoria gândirii economice, pe care le-a dobândit prin studiul școlilor de economie a pieței libere din perioada pre-Adam Smith, cum ar fi scolasticii și fiziocrații și le-a discutat în lucrarea sa, multi-volumul neterminat, O perspectivă austriacă asupra Istoriei Gândirii Economice. Rothbard scrie în Putere și Piață că rolul economistului într-o piață liberă este limitat, dar rolul și puterea economistului într-un guvern care intervine continuu pe piață se extinde, deoarece intervențiile declanșează problemele care necesită
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
statului, pe care le-a dobândit studiind anarhiștii individualiști americani ai secolului al nouăsprezecelea, cum ar fi Lysander Spooner și Benjamin Tucker. El a conectat aceste opinii la unele mai moderne, scriind: Există, în corpul de gândire cunoscut drept economia austriacă, o explicație științifică a funcționării pieței libere (și a consecințelor intervenției guvernului în această piață), pe care anarhiștii individualiști ar putea-o integra cu ușurință în Weltanschauung lor politic și social." Rothbard s-a opus ceea ce el a considerat supraspecializarea
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]