6,287 matches
-
-l începînd de la coadă, adică răstoarnă-l, însă nu pe litere ci pe silabe. Astfel cuvîntul Radovici îl vei scrie Cividora etc. Se înțelege că vei întrebuința aceasta numai pentru frazele compromițătoare, iar nu toată scrisoarea ceea ce ar fi un chin”.2) Tot Slăniceanu îi trimitea, la 9 mai 1877, lui Cantilli - precizează generalul Radu R. Rosetti, autorul unui studiu pe marginea corespondenței acestuia din urmă - „un dicționar cifrat și cheia lui”,3) lucrare ce s-a folosit de armată în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam pe la 1820
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mare, nostalgia de a fi util, la modul simplu, comun, o au numeroși poeți. O resimte, ca să încep cu un exemplu din epoca modernă, Baudelaire: „O, biet sihastru al lenei, cînd voi putea să știu/ Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,/ Să fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Paul Sartre care în amintirile sale despre rezistența franceză remarca: "Nu am fost niciodată mai liberi ca pe vremea ocupației germane". Barrett continuă: "Libertatea este în esența ei negativă, deși această negativitate este de asemenea creativă. Amețită sau sub influența chinurilor la care o supunea călăul, s-ar putea ca victima să-și piardă controlul asupra propriei conștiințe și să mărturisească. Dar atâta vreme cât își păstrează luciditatea conștiinței, oricât de îngustă ar fi aria în care ea poate acționa, va putea spune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
l'heure du second rendez-vous" [Zola, Une page d'amour, p.318]. Așteptarea creează în intrigă un puternic efect de suspans. În așteptarea iubitei sale, care nici nu are de gând să vină, în gară, credulul Frantz trece prin toate chinurile 326. Scenă răpirii De remarcat că pentru femeia pariziana, răpirea este un clișeu 327 romantic care nu o mai tentează. Excepțiile sunt rare, cum ar fi răpirea neexperimentatei Suzanne Walter de către Georges Duroy. Suzanne Walter este foarte nerăbdătoare de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
creștini care aveau totul în comun: viața, sufletul, inima, masa; era o fraternitate indivizibilă, o caritate sinceră care din mai multe trupuri nu făcea decât un singur tot, care grupa suflete diferite într-o unitate de perfectă armonie. "Doamne! Groaznic chin mai este și suferința celui flămând; nu este pe pământ altă moarte mai crudă decât moartea de foame. Și sabia și focul și chiar sfâșierea de fiare sălbatice aduc repede sfârșitul și viața se stinge repede, fără dureri și chinuri
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
chin mai este și suferința celui flămând; nu este pe pământ altă moarte mai crudă decât moartea de foame. Și sabia și focul și chiar sfâșierea de fiare sălbatice aduc repede sfârșitul și viața se stinge repede, fără dureri și chinuri prelungi. Moartea de foame, însă, este un chin de lungă durată, o durere prelungită, o moarte care sfâșie măruntaiele omului, o moarte nemiloasă pe care o ai mereu înaintea ochilor... Foamea usucă măruntaiele și seacă sângele din trup, nimicește căldura
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
este pe pământ altă moarte mai crudă decât moartea de foame. Și sabia și focul și chiar sfâșierea de fiare sălbatice aduc repede sfârșitul și viața se stinge repede, fără dureri și chinuri prelungi. Moartea de foame, însă, este un chin de lungă durată, o durere prelungită, o moarte care sfâșie măruntaiele omului, o moarte nemiloasă pe care o ai mereu înaintea ochilor... Foamea usucă măruntaiele și seacă sângele din trup, nimicește căldura corpului, micșorează greutatea și sleiește puțin câte puțin
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
spinare, măruntaiele se topesc încetul cu încetul îndesându-se unele în altele... Ce pedeapsă merită acel monstru care trece cu vederea, fără pic de milă, un astfel de corp? Acela pe care nu-l mișcă atâta mizerie, de ce fel de chinuri nu este vrednic? Există oare o altă cruzime mai mare? Oare poate fi socotit un astfel de om altfel decât în rândul fiarelor sălbatice, dacă nu chiar ca un blestemat ucigaș de oameni? Căci, oricine poate face bine și din
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
un moment de reculegere și penitență, de curățire a trupului și a sufletului, dar și de meditație la sensul suferinței mundane care, după modelul christic, va fi răscumpărată în veac, de-a dreapta Tatălui, alături de cei buni și drepți. Suferința și chinul, disperarea și deznădejdea (am ales intenționat acest efect redundant al termenilor vestici și estici pentru a pune în lumină integralitatea lumii creștine la care ne referim) sunt preambulul necesar al mântuirii și renașterii, și de aceea Învierea Domnului este punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ea doară... o fi vreun zburător! Or aide l-alde baba Comana or Sorica, Or du-te la moș popa, ori mergi la vrăjitor...” punând În mișcare un Întreg arsenal de vrăji, descântece și farmece pentru eliberarea tinerei copile de chinurile la care este supusă de o făptură, desigur, malefică. Există o percepție a acestor practici care nu ajung la oamenii Încă tineri, cum e mama. Bunica este păstrătoarea acestor practici, „o ști vrun leac ea doară”, pe când „mă-sa sta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
artificialitate studiată. Punctul central este cromatica atipică (violet), disipată În atmosferă (amurg) și În tot spațiul: „Orașul tot e violet”. Cadrul natural este trist și dezolant În lirica bacoviană. Ploaia și ninsoarea au rezonanță În sufletul omului, aducând monotonie, nevroză, chin și frig lăuntric. Toamna, anotimpul ploilor interminabile, pustiește sufletul și amorțește simțurile ca În poezia „Nervi de toamnă”. Iarna este infernală, domină Întreaga lume și aduce cu sine pierderea oricărei speranțe, a oricărei iluzii din sufletul poetului, precum În poezia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de aur, dar a intervenit și a modificat finalul. Poetul renunță la răzbunarea din basmul lui Kunisch și Îl pune pe Zmeu să spună cu amărăciune: 107 „Fiți fericiți - cu glasu-i stins a spusAtât de fericiți, cât viața toată Un chin s-aveți de-a nu muri deodată.” Între anii 1880 și 1883, Mihai Eminescu a reluat lucrul la poem și a realizat patru variante, având aceeași succesiune epică, În care dezvoltă un pretext alegoric, cel al meditației romantice. Alături de sursele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aruncat În „ocna părăsită”. Averea lui Păturică este vândută de logofăt ca să despăgubească pe țărani. Prin Neagu RupePiele, Păturică Încearcă să scape din ocna părăsită, dar nimeni nu-l mai poate salva. Acolo șia găsit sfârșitul, după șapte luni de chinuri. Înainte de moarte a primit scrisori care Îl vesteau că a fost ruinat total. După șapte luni, ticălosul ciocoi și-a dat duhul, iar 133 trupul, pus Într-un coșciug sărac și tras de o căruță, va fi purtat pe ulițele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dorită de Ghiță la Moara cu noroc.. Aflând că Pintea vrea să facă o percheziție la Moara cu Noroc, Ghiță se tulbură din nou, gândindu-se că nici unul dintre oamenii cunoscuți de la venirea lui la han, nu merita să știe chinurile sale; Îi da dreptate soacrei sale când vorbise „de liniștea colibei”, de aceea se hotărăște să plece „În trei zile” de la Moara cu noroc. În apropierea hanului, ei au văzut o trăsură boierească fără cai, iar pe iarbă un copil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pornit În urmărirea lui. Ghiță s-a dus spre Moara cu noroc, ca să-și Încheie socotelile cu Ana. Și pentru că Îi era dragă, Își propune s-o omoare „cum mi-aș omori copilul meu, când ar trebui să-1 scap de chinurile călăului”. Cuprins de remușcări și chinuit de sentimentul vinovăției, Ghiță Îi destăinuie Anei că plecase la Ineu, să-1 aducă pe Pintea, ca să-l prindă pe Sămădău cu șerparul plin cu bani Însemnați, luați de la arendaș. Plângând, Ana Îi reproșează ca
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ca voluntar, la Piatra Craiului În munte, Întrerupe relația directă cu Ela. Partea a doua a romanului, se raportează la aceeași concepție prustiană, privitoare la roman, problema autenticității. Eroul integrează În gândirea filosofică Înțelesurile profunde ale vieții și caută soluțiile chinurilor din conștiință, stăpânită o vreme, În cel mai dramatic chip, de gelozie. Cele două cărți reprezintă Însă o unitate compozițională de larga viziune structurala, doua părti ale unui subiect complex, alăturate cronologic. Legătura dintre ele nu este o simplă juxtapunere
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
singură dată în vuietul necruțător al orașului, la Elisa Nieri (galantissima spioană!), la dansatoarea Lola Montès, la damnatele femei încolăcite desfătător și desfrânat, la o anumită modistă, erudită și pioasă, la a doua Berthe, ultima lui amantă, abia deslușită în chinurile bolii tot mai devastatoare... undeva... în Belgia... Brusc, reintri în clipa ta, în cotidian: țiuiturile sfredelitoare din urechi, urletul permanent al hidroforului dezlănțuit, zgomotul sacadat al tramvaielor, surprizele acustice iscate de toboganul de tablă al gunoierului, răbufnirile industriale, apocaliptice, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
după ce ai stins țigara - și la un sfert - după o oră de la terminarea țigării. Așa se explică faptul că majoritatea fumătorilor fumează 20 de țigări pe zi. De îndată ce fumătorul stinge țigara, nicotină părăsește repede corpul și fumătorul începe să sufere chinul lipsei de drog. Ajunși aici, trebuie să spulber o iluzie foarte răspândită printre fumători. Fumătorii cred că suferințele lipsei de drog, atunci când încearcă sau sunt obligați să se lase de fumat, reprezintă o traumă teribilă. în realitate, aceste chinuri sunt
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
sufere chinul lipsei de drog. Ajunși aici, trebuie să spulber o iluzie foarte răspândită printre fumători. Fumătorii cred că suferințele lipsei de drog, atunci când încearcă sau sunt obligați să se lase de fumat, reprezintă o traumă teribilă. în realitate, aceste chinuri sunt mai ales mentale: fumătorul se simte privat de plăcerea sau de sprijinul său. Voi da mai multe explicații mai târziu. Chinul lipsei de nicotină este în realitate atât de subtil, încât majoritatea fumătorilor trăiesc și mor fără măcar să-și
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
drog, atunci când încearcă sau sunt obligați să se lase de fumat, reprezintă o traumă teribilă. în realitate, aceste chinuri sunt mai ales mentale: fumătorul se simte privat de plăcerea sau de sprijinul său. Voi da mai multe explicații mai târziu. Chinul lipsei de nicotină este în realitate atât de subtil, încât majoritatea fumătorilor trăiesc și mor fără măcar să-și dea seama că sunt dependenți de drog. Când folosim termenul „dependent de nicotină", credem că pur și simplu „avem un obicei". Cei mai mulți
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de la aprinderea unei țigări, primești o nouă doză de nicotină și dorința se potolește, transformându-se în acea senzație de relaxare și încredere în sine pe care țigara o dă fumătorului. La început, când abia ne-am apucat de fumat, chinul lipsei de nicotină și liniștirea lui sunt atât de puțin intense încât nici măcar nu suntem conștienți de ele. Când începem să fumăm regulat, credem fie că ne plac țigările, fie că „ne-am obișnuit". Adevărul este că am devenit dependenți
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de fapt de pace, ci de sfârșitul unei neplăceri! înainte de a intra în ciclul nicotinei, corpul nostru era desăvârșit. După care am băgat cu de-a sila nicotină în el, iar când stingem țigara și nicotina începe să dispară suferim chinul lipsei - nu o durere fizică, doar o senzație de gol. Nici măcar nu suntem conștienți de existența lui, dar parcă avem în corp un robinet care picură. Mintea noastră rațională nu înțelege. Și nici n-are nevoie să înțeleagă. Tot ce
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
asta? La fel ca în cazul oricărui drog, organismul are tendința să se „imunizeze" la efectele nicotinei, iar cantitatea de drog necesară are tendința să crească. După un timp relativ scurt de când am devenit fumători, țigara nu mai potolește complet chinul lipsei pe care ea însăși o creează. Când aprinzi o țigară, te simți mai bine ca înainte, dar ești de fapt mai nervos și mai puțin relaxat decât un nefumător, chiar și în timp ce fumezi. Ceea ce se întâmplă e încă și
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
fizic sau lipsiți de voință devin fumători. Norocoșii sunt cei cărora prima țigară le provoacă repulsie, plămânii lor nu pot să reziste fizic - și acești oameni sunt vindecați pentru toată viața. Sau e posibil să nu fie pregătiți psihic pentru chinul de a învăța să inhaleze fumul fără să tușească. Pentru mine, aceasta e partea cea mai tragică a întregii povești: cât ne străduim să devenim dependenți - și cât este de greu, tocmai de aceea, să-l oprim pe adolescenți să
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]