6,220 matches
-
necazuri? Nu părea Îngrijorată. — Da, am avut. — Ai pățit ceva? Pari furios. — Cred și eu că sunt! Beth, de ce ai plecat când eram afară? — Harry a zis că-mi ține locul. — Ce-a zis? Norman se uită la Harry. Acesta clătină din cap a negație. — Harry a zis că-mi ține locul la consolă. Mi-a zis să mă duc pe navă. Și Întrucât calmarul nu se afla prin apropiere, m-am gîndit că ar fi nimerit să plec. Norman acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de hibernare. Fiecare tub este conectat separat la un sistem vital: electricitate, rezervor de aer, Încălzitoare, tot ce trebuie. Sunt În camera Învecinată. Harry numără și anunță: — Douăzeci de tuburi. — Douăzeci de paturi, adăugă Norman. Atunci, unde sunt ceilalți? Beth clătină din cap: — Nu știu. Femeia asta e singura care-a mai rămas? — Așa se pare. N-am mai găsit pe nimeni. — Mă Întreb cum au murit ceilalți, spuse Harry. — Ai fost În sferă? o Întrebă Norman pe Beth. — Nu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înapoi entitățile dorite? NU. NU MĂ BUCUR SĂ FAC ASTA. — De ce nu? Întrebă Harry. HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Nu te supăra, Jerry, spuse Norman alarmat. Pe ecran, nici un răspuns. — Jerry? Ecranul nu răspunse. — A dispărut din nou, spuse Harry, clătinând din cap Îngrijorat. Cine știe ce mai pune la cale micul ticălos. ANALIZE SUPLIMENTARE Norman urcă În laborator ca s-o vadă pe Beth, dar aceasta dormea chircită pe canapea. În somn arăta chiar frumoasă. După atâta timp petrecut În condițiile date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fioros și imediat la fereastră apare un calmar fioros? — Întocmai. Iar când Își pierde cunoștința, calmarul dispare. — Și puterea asta a obținut-o de la sferă? — Da. Beth se Încruntă și zise: — Dar de ce face asta? Vrea să ne omoare? Norman clătină din cap. — Cred că nu mai e stăpân pe mintea sa. — Ce vrei să spui? — Am luat În discuție o mulțime de ipoteze legate de ce anume ar putea să fie o sferă aparținând altei civilizații. Ted se gândea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
displăcea să-l omor, spuse Beth. — Și mie. De fapt, nici n-aș ști de unde să Încep. Poate că nici nu trebuie să-l omorâm, spuse Norman. — Poate că nu trebuie să-l omorâm până când nu Începe ceva, replică Beth, clătinând din cap. La naiba, Norman, pe cine păcălim? Habitatul ăsta nu mai rezistă la un alt atac. Trebuie să-l ucidem. Numai că nu vreau ca eu să fiu făptașul. — Nici eu, zise Norman. Am putea să folosim una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
complexe. Dar nu spune În cât timp se instalează. — Fir-ar să fie! — Probabil că are un efect rapid, zise Beth. — Și dacă nu-i așa? Dacă lucrează douăzeci de minute? Și poate fi contracarată? Poți lupta Împotriva ei? Beth clătină din cap. — Nu spune nimic aici. În final, hotărâră să folosească un amestec de parasolutrină, paracină, dulcinea și sintag, Înlocuitorul de opiu. Norman umplu o seringă mare, ca pentru un cal, cu lichidele limpezi. Crezi că l-ar putea ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știu! — Ba da, știi, Harry. Despre tine e vorba, Harry, spuse Norman. Tu faci asta. — Nu, greșești. Nu eu! Îți jur că nu sunt eu! — Ba da, Harry, spuse Norman. Și, dacă nu te oprești, vom muri cu toții. Habitatul se clătină din nou. Unul din Încălzitoarele din tavan explodă, Împrăștiind fragmente de sticlă fierbinte și sârmă Încinsă. — Haide, Harry... — Nu, nu! N-avem mult timp la dispoziție. Știi că tu ești de vină. Nu se poate să fiu eu. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Camera se umplu de o ceață sărată. Norman Îl Împinse pe Harry În perete. — Harry! Recunoaște și oprește-te! — Nu se poate să fiu eu, nu se poate să fiu eu! gemu Harry. O nouă zdruncinătură Îl făcu să se clatine pe picioare. — Nu se poate să fiu eu! strigă din nou Harry. Asta nu are nici o legătură cu mine! Apoi Harry țipă, corpul i se răsuci și Norman o văzu pe Beth trăgându-i seringa din umăr, cu o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o glumă, Beth. Aha. — Doar o glumă. Știi, o reflecție ironică asupra situației noastre. — Înțeleg, spuse Beth, concentrată asupra ecranului. Apropo, ce-ai aflat despre balon? — Ce balon? — Balonul de suprafață! Ce, ai uitat? Am vorbit despre chestia asta! Norman clătină din cap: nu-și amintea. — Înainte de a merge la submarin, te-am Întrebat despre codurile de trimitere la suprafață a unui balon meteo și-ai spus c-ai să cauți În memoria computerului. — Așa am spus? — Da, Norman. Așa ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tău a făcut-o. Mai ești calm, Norman? — Bineînțeles că sunt calm. — Bun. Rămâi așa, Norman. Hai să judecăm logic. Vrei să cooperezi cu mine? — Ce vrei să faci? Vreau să te fac inofensiv, Norman. Ca și pe Harry. Norman clătină cu hotărâre din cap. Doar pentru câteva ore, Norman, insistă ea, după care, păru că se decide. Se apropie iute de el și În mână Îi străluci acul seringii. Norman se răsuci Într-o parte. Acul se Înfipse În pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Te rog, ajută-ne. Te rog! Cuvintele ei Îl atinseră undeva, În fundul sufletului, deșteptându-i sentimentele de iubire, de competență profesională, de pură omenie. Pentru o clipă, se simți derutat, tăria și convingerea că procedează bine slăbindu-i. Apoi Însă clătină din cap și se ținu tare. Se simți din nou În putere. — Îmi pare rău, Beth. Acum e prea târziu. Apăsă pe butonul „Ascensiune“ și auzi zgomotul produs de golirea rezervoarelor cu balast. Deepstar III se legănă ușor. Habitatul trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să meargă! — Nu, spuse Harry. Pentru că ea nu este complet inconștientă. La picioarele lor, Beth gemea pe podea. Mișcă un picior. Încă mai e capabilă să controleze situația, constată Norman. Este foarte puternică. — N-am putea s-o injectăm? Norman clătină din cap. Nu mai era timp să se ducă după seringă. Iar dac-ar fi injectat-o degeaba, ar fi pierdut timp prețios... — S-o lovim mai tare? insistă Harry. S-o omorâm? — Nu, spuse Norman. — Numai dac-o omorâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ne mișcăm Îndeajuns de repede, spuse Harry. Acolo jos e al dracului de mult explozibil. „Ba ne mișcăm suficient de repede“, Își zise Norman, corectându-l. — Unda de șoc ne va zdrobi ca pe-o cutie de sardele, spuse Harry, clătinând din cap cu scepticism. „Unda de șoc nu ne va face nici un rău“. Două sute patruzeci de metri. — Patruzeci de secunde, anunță Harry. N-o să reușim. — Ba o să reușim. Ajunseseră la două sute zece metri, ridicându-se cu rapiditate. Lumina filtrată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă presupunem că sfera a fost construită de oameni. — Da, Întocmai. Și dacă n-a fost așa? Dacă totuși e produsul unei alte civilizații? Avem dreptul să distrugem tot ce am aflat despre această viață extraterestră? — Nu știu, murmură Harry, clătinând din cap. Dacă ne hotărâm să uităm sfera... Atunci aceasta va dispărea, spuse Norman. Beth privea țintă masa. — Era bine dacă puteam cere părerea altcuiva, spuse ea În cele din urmă. Nu avem cui cere părerea, replică Norman. — Dar putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
construit-o au avut cunoștință de călătoria ei În trecut. — Poate că e unul din acele paradoxuri temporale, spuse Beth. Cum ar fi faptul că nu poți să te Întorci În trecut și să te Întâlnești cu tine Însuți... Harry clătină din cap și spuse: — Eu nu cred că e un paradox. Cred că tot ceea ce se cunoaște despre această navă se va pierde. — Cu alte cuvinte, că vom uita totul. — Exact, spuse Harry. Și, cinstit vorbind, cred că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
purificare din Cilindrul B, eliberând un gaz toxic. — Se putea Întâmpla așa ceva? — Da, cu ușurință. — Și, din acest motiv, au murit mai mulți oameni. — OK. Dar noi am supraviețuit. — Da. — De ce? Întrebă Norman. — Pentru că ne găseam În celălalt habitat. Norman clătină din cap: — Celălalt habitat a fost și el distrus. — Poate că a fost distrus mai târziu, În timpul exploziilor. — Prea complicat, spuse Norman. Să găsim ceva mai simplu. A fost un accident care a avut loc brusc și ne-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
întorc totuși de acolo, din zona de cumpănă a întelegerii, păstrează un secret ca amnezia groazei capitale. Trăiesc de formă cu zîmbet dureros schimbîndu-le colțul sufletului, cu ochii mari, deschiși asupra secundelor rămase.“ Și are dreptate să i-o spună. Clătinat din temelii, cînd pe o creastă a ideii, cînd pe alta, ca între valuri, înțelegi că te afli în furtună. Dar amăgirea e săți cauți pămînt ferm sub tălpi căci, luptînd cu furtuna, ai șansa de a trece marea. Și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
valuri, înțelegi că te afli în furtună. Dar amăgirea e săți cauți pămînt ferm sub tălpi căci, luptînd cu furtuna, ai șansa de a trece marea. Și chiar dacă însuși Dumnezeu ți-ar ține barca fixă, ar începe atunci să se clatine apele și orizontul și tot așa, pînă te-ai apuca de marginea bărcii și te-ai vomita.” Undeva în trecut, fără a-mi vedea trupul bolnav peste ani, V. tînăr are o îndoială. Se oprește. Presimte că, studiind moartea, o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vorbele sale îmi pătrund pînă în adîncime trupul stîrnind acolo vibrații și dureri surde, eliberînd resorturi a căror destindere, însumată, m-ar putea rupe în bucăți. Știu ce sîntem: beduini ai marilor reîntoarceri, cutremurați de sîngele nostru precum un pod clătinat de un fluviu fierbinte; privind cu disperare cerul cu frica paralizantă că stelele se vor stinge și atunci vom umbla fără rost în chiar mijlocul rătăcirii noastre. Îi răspund Doctorului: „-E groaznic ce spui. Înseamnă că nu există om drept
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
urmăresc efectul distrugător al vaccinului. Ciudat cum timpul e același. Primesc o lovitură cruntă din partea Elenei. Purtarea ei mă sfărîmă, mă înjosește. E numai desconsiderare și mă simt unealtă. Primesc șocul acolo unde orice om, oricît de tare, s-ar clătina. În poligonul de sprijin pe care ne adăpostim pentru a ne odihni de lupta cu lumea și a ne încărca de nădejde; în căldura cuibului. Dispare orice posibilitate de a-mi împărtăși durerea sau bucuria. Și singurătatea care invadează totul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns patima anonimă dintre oameni. Pădurea îmi ascundea ruinele oarbe ale lunii unde numai trupul meu prăbușit se clătina ca o beznă de lumi pierdute. Îmi depănam amintirile luminate-n arderea Adevărului. Mă întrebam de unde vin? Cine sunt și ce caut în această libertate de timp apăsătoare, unde ideile mele țineau în mâini clipele transformate-n adâncuri? Și mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge trupul și arunca în străzile dușmănoase ale saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul. De aici îmi revăd orice mișcare. Am rămas în umbra milenară năucit de doruri lumești și poate de întâmplările din împreunarea cerului cu pământul. Doamne, și ce cărare de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui prin sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu de ce umbra se clatină din cer, De ce simt că-n mine e atât de târziu Ceva-mi pare schimbat și iubirea rămâne un mister, Oare când va fi soare prin TEMPLUL PUSTIU, Nu știu dacă boala de care zac ești tu, Iubire rece, iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vânturi întors înspre vreme Doar flăcări în doruri încet se aprind, Și candela albastră e-un décor de boeme. La ora în care destinul ucide, Frumoșii nebuni, din bonuri nocturne, Și-n carnea de chipuri ce vinde Doar somnul se clatină-n spume, Și-n gânduri se rupe o noapte Tăcerea se sfarmă-n cuvânt E ora târzie, prin infernul de șoapte E chipul de geruri prea sfânt. 13-03-1999, 200h NEMURIREA CEȚOASĂ DE SORI Domnului pictor Dabija Dab E un frig
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]