7,569 matches
-
și nevoi, s-a îmbolnăvit de inimă rea și a murit de cancer. Tata avea simțul gospodarului, care s-a dăruit binelui comunității. Astfel, cu ajutorul lui s-a construit o biserică și cu fratele lui mai mare, au cumpărat un clopot de la București. Clopotul și acum poartă inscripționat numele lui și al altor gospodari și pentru prima dată lui i-a fost tras clopotul, când a murit. În anul 1949 eram hotărâtă să părăsesc casa părintească și să mă realizez profesional
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
a îmbolnăvit de inimă rea și a murit de cancer. Tata avea simțul gospodarului, care s-a dăruit binelui comunității. Astfel, cu ajutorul lui s-a construit o biserică și cu fratele lui mai mare, au cumpărat un clopot de la București. Clopotul și acum poartă inscripționat numele lui și al altor gospodari și pentru prima dată lui i-a fost tras clopotul, când a murit. În anul 1949 eram hotărâtă să părăsesc casa părintească și să mă realizez profesional. Tata, în schimb
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
Astfel, cu ajutorul lui s-a construit o biserică și cu fratele lui mai mare, au cumpărat un clopot de la București. Clopotul și acum poartă inscripționat numele lui și al altor gospodari și pentru prima dată lui i-a fost tras clopotul, când a murit. În anul 1949 eram hotărâtă să părăsesc casa părintească și să mă realizez profesional. Tata, în schimb, avea intenția să mă mărite. Așa că a trebuit să “fug“ de acasă. Cu ajutorul unui unchi și al unei mătuși din
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
mea ca începutul maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în armată. Zi frumoasă de vară, cer senin, zumzet de albine în grădina cu flori, liniște deplină întreruptă din când în când de dangăt de clopot. Deodată un vuiet de explozie puternică dă vibrații gata să spargă geamurile. Ce să fie? Instalații industriale se aflau la mari distanțe spre Cernăuți sau Dorohoi. Explozia părea să se fi produs la câțiva kilometri. După câteva ore vine vecinul
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
scene neuitate de entuziasm; plecau surghiuniții, dar tot în seara aceea plecau și studenții universitari la Congresul studențesc din Brăila. S-au rostit cuvântări patriotice, tinerii s-au îmbrățișat. Ziarul Drepturile omului descrie astfel tot ce s-a petrecut: „Când clopotul sună pentru a treia oară, cei trei expulzați cari plecau: Secășanu, Ocășanu și Droc-Bănciulescu, erau trecuți din brațe în brațe, îmbrățișați, sărutați. Droc-Bănciulescu era atât de emoționat, încât, când să se urce în tren, se aruncă jos la pământ și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
etc. În acest moment, Mihail Kogălniceanu apare purtând sub amândouă brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și în tribune urmează să se audă un lung fâșâit de șoapte și mișcări nervoase. Mihail Kogălniceanu sosește la locul său, unde își depune voluminoasa încărcătură. Deputații opozanți din apropiere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pot apărea, iar aceasta poate fi severă și chiar brutală, așa cum s-a întâmplat în Chile și în Argentina în anii '70 și '80. Intensitatea intervenției armatei este legată prin urmare de dezvoltarea societăților sub forma unei curbe asemănătoare unui clopot, unde la ambele capete ale intervalului se află cele mai slabe forme de acțiune militară, iar înlăturarea și substituirea sunt caracteristice pozițiilor intermediare. Având în vedere faptul că în perioada postbelică multe țări s-au deplasat de la stadiul tradițional la
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și alții își făceau zilnic farse. De pildă: dacă un bolnav era adus la spital, internul de serviciu era obligat să iasă înainte, să-l primească și să-l instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul dejunului, răsuna clopotul care anunța aducerea unui bolnav. Atunci internul trebuia să se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi mijlocul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi mijlocul de apărare: era tocmai de serviciu când, deodată, răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială, trase un scuipat deasupra cărnii fripte și lăți scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniștit la datorie. Când s-a întors, friptura îi era neatinsă. Să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și aceea a A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla și un mare număr de doamne, oferind buchete de flori. Procesiunea se puse atunci în mișcare având în frunte înaltul cler și urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor, însoțite de A.S. principele de Hohenzollern și fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecând prin mijlocul șirurilor delegațiunilor județiane și comunale din toată țara cari acopereau pe amândouă părțile colina Mitropoliei și aclamau cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
România Mare, mulțumită lui Ion I.C. Brătianu, adevăratul ctitor al Daciei reînviate. 11 La 27 august 1916, România intră în război împotriva Austro-Ungariei, scopul mărturisit fiind eliberarea Transilvaniei. Mă aflam atunci în vilegiatură, la mănăstirea Agapia, din județul Neamț. Cînd clopotele de la biserică au început să sune îndelung și mai puternic ca de obicei, am înțeles că era anunțarea războiului nostru și chemarea oamenilor la mobilizarea generală. Momentul era mișcător. Tot satul din jurul mănăstirii era adunat în fața Primăriei. Simțeai cum țara
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care introducea votul universal, egal, direct, obligatoriu și secret, pe baza reprezentării proporționale. S-au prezentat la aceste alegeri peste 20 de formațiuni politice. La Chișinău, spre exemplu, N.D. Cocea a candidat pe o listă specială, avînd ca semn un clopot. Campania sa electorală a fost extrem de zgomotoasă. Mai multe camionete, cu cîte un mare clopot pe platformă, străbăteau străzile orașului, împărțind manifeste împotriva monarhiei și oligarhiei, în totală libertate. Parlamentul ales a fost convocat pentru 20 noiembrie. Era primul parlament
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
prezentat la aceste alegeri peste 20 de formațiuni politice. La Chișinău, spre exemplu, N.D. Cocea a candidat pe o listă specială, avînd ca semn un clopot. Campania sa electorală a fost extrem de zgomotoasă. Mai multe camionete, cu cîte un mare clopot pe platformă, străbăteau străzile orașului, împărțind manifeste împotriva monarhiei și oligarhiei, în totală libertate. Parlamentul ales a fost convocat pentru 20 noiembrie. Era primul parlament al României Mari. Palatul Adunării deputaților fiind în reparație, ședințele se țineau în sala Ateneului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
plin de bube, de răni, cu nervii praf, plîngînd de silă, năuc! Așa eram. E o zi în care mă simt mai bine! În care trupul meu începe să semene cu un trup normal. Și totuși silnicia continuă! Aud și clopotele bătînd. Tatăl unei fete pe care o iubesc mult a murit. O stupizenie cumplită. Tînăr. Ea e-n anul IV la un liceu în P. Neamț. Pe mine mă fac de nimic chestiile astea. Constat că pe masă am un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o spovedanie, o eliberare sufletească. Cea dintâi dezamăgire Eram doar de-o șchioapă și vroiam musai să fiu școlăriță. Mi-am pregătit trăistuța cu abecedar, caiete și chiar un penar (de la Oltea, sora mea mai mare). Când la 15 septembrie clopotul școlii și-a lansat ecoul în tot satul, n-am stat mult pe gânduri și am pornit țanțoșă spre școală. Aveam și prieteni, ce-i drept mai mari, care m-au încurajat: Hai cu noi că n-o să pățești nimic
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca moroi. Mi-era frică să mă urc și în clopotniță, ca să nu stingheresc "strigoii" în clipele lor de odihnă. Nu pot spune că n-am urcat cu băieții din vecini, dar numai când era cineva mort. Ajutam la tras clopotele cele mici, îmi țineam urechile să nu-mi spargă timpanul și-alergam treptele-n sus și-n jos, de câteva ori, până nu mai puteam. Mihai, băiatul lui Iftemie Bordei, fiind pocăit, căuta să mă convingă cum stau lucrurile cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru serbare. Doamnele învățătoare dădeau sarcini unor elevi mai mari, să se ocupe de program și de repetiții. Aceștia mergeau din clasa-n clasă și înscriau copiii care recită frumos, care cântă din muzicuță sau acordeon, care are buhai, harapnic, clopot. Fixau ora pentru repetiții și anunțau doamnele învățătoare. Domnii învățători Năstasă Gh. și Bârligă Vasile ne acompaniau cu vioară. Rareori se întâmpla să mai învățăm cântece noi sau alte urături. Eu recitam la fiecare serbare câte o poezie (lungă) de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în casă, în ajun, cu sfințitul. Când eram mică, preotul venea mai întâi la noi (fiind foarte aproape de biserică) și mama lega de cruce un fuior de cânepă. Unii săteni ziceau că din fuioarele de la Iordan se făceau funii pentru clopotele de la biserică, pentru legat pomii din cimitir și alte trebuințe. Agheasma mare de la Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oile purtau diferite însemne. Ale noastre aveau canafi roșii în urechi. Altele aveau tălăngi sau cordeluțe la gât. Stâna avea numaidecât 2-3 berbeci, cu coarnele răsucite, care serveau drept cârmă oilor din stână; având la gât tălăngi mari, ca niște clopote. Într-o vară fiind cu niște musafiri, veniți de la Constanța, tata ne-a dus la stână. Erau două eleve de școală primară și mama lor. Au rămas tare încântate de stâna din Horaiț. Baciul, ca totdeauna, s-a arătat foarte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cățăram prin copacii mai bătrâni (cu crengile lăsate), făceam pe "mortul", imitam preotul și câte și mai câte. Punctul de atracție era însă clopotnița. Ne-am rugat de pălimar să ne lase și pe noi să ne urcăm sus, la clopote. Aurel era mai sprinten, Gheorghe bun de gură și toți trei am reușit să-l lămurim. Doamne, când a început să tragă clopotele cele mari, am crezut că ne-asurzește! Ne-am dus mâinile la urechi și ne holbam nedumeriți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
clopotnița. Ne-am rugat de pălimar să ne lase și pe noi să ne urcăm sus, la clopote. Aurel era mai sprinten, Gheorghe bun de gură și toți trei am reușit să-l lămurim. Doamne, când a început să tragă clopotele cele mari, am crezut că ne-asurzește! Ne-am dus mâinile la urechi și ne holbam nedumeriți unul la altul. Abia așteptam să înceteze, Gheorghe, fiind mai mare, a încercat și el să le tragă, prinzând destul de repede secretul lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un bănuț într-o ladă cu grătar, bat de 2 ori din palme(pentru a atenționa zeii), apoi se roagă în gând. La sfârșitul rugăciunii se înclină și pleacă... La unele temple există obiceiul să se tragă și de funia clopotului ce se află în pridvorul lui. După rugăciune am plecat către hotel, dar n-am putut dormi toată noaptea pentru că... prin fața ochilor minții mi-au defilat toate amintirile legate de creșterea lui Dimi. E grea despărțirea! Narita 2002 Suntem în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Cei mici primesc jucării și dulciuri, uneori chiar bani în pliculețe frumos ornamentate. Seara de Anul Nou nu-i pentru petrecere, ci pentru rugăciune („hatsumoude”). Oamenii se duc la altare („jinjya”), unde se roagă. În templele budiste, la miezul nopții, clopotele bat de 108 ori. Există credința că sunetul clopotului poate alunga dorințele Ego-ului care îl înglodează pe om în nefericire. În prima zi a anului 2006, m-a impresionat obiceiul japonezilor de a merge într un loc special pentru a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în pliculețe frumos ornamentate. Seara de Anul Nou nu-i pentru petrecere, ci pentru rugăciune („hatsumoude”). Oamenii se duc la altare („jinjya”), unde se roagă. În templele budiste, la miezul nopții, clopotele bat de 108 ori. Există credința că sunetul clopotului poate alunga dorințele Ego-ului care îl înglodează pe om în nefericire. În prima zi a anului 2006, m-a impresionat obiceiul japonezilor de a merge într un loc special pentru a întâmpina răsăritul soarelui, „hatsuhinode”, sinonim cu o renaștere. Akemashite
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Un castron de „Soba” rece cu crevete și legume și o cupă de sake servit fierbinte, sunt binevenite în noaptea de Anul Nou... Stropite cu sake „ginjo-shu” rece și sake „junmai shu” încălzit, se finalizează un revelion tradițional japonez, așa cum clopotele bat la templele budiste, conform ritualului de la miezul nopții, de 108 ori. Cel mai des folosite sortimente de sake sunt: „Junmai Daigingo” (iute); „Junmai Ginjo” (dulce și cu 17 %, alcool) și „Junmai-shu” (dulce). Cupele de sake - „sakazuki”, sunt cupe din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]