5,499 matches
-
declinul hegemoniei." (Snidal 1985: 581) Teoria economică definește bunurile publice sau colective ca fiind acelea care, deși benefice pentru interesele actorilor care acționează pe piață, nu sînt furnizate pe baza analizelor individuale cost-beneficiu. Aceasta pentru că bunurile publice se caracterizează prin "comuniune" și ne-excluziune: cînd actori diferiți consumă simultan același bun, vorbim de comuniune; ne-excluziunea este definită de incapacitatea actorilor de a-i opri pe cei care nu contribuie la bunul public să profite de acesta (așa-numiții pasageri clandestini
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fiind acelea care, deși benefice pentru interesele actorilor care acționează pe piață, nu sînt furnizate pe baza analizelor individuale cost-beneficiu. Aceasta pentru că bunurile publice se caracterizează prin "comuniune" și ne-excluziune: cînd actori diferiți consumă simultan același bun, vorbim de comuniune; ne-excluziunea este definită de incapacitatea actorilor de a-i opri pe cei care nu contribuie la bunul public să profite de acesta (așa-numiții pasageri clandestini). Un exemplu obișnuit de bun public sînt trotuarele. Dacă construcția lor ar urma
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realizează între om și lume, între om și semenul său, între om și sine însuși. În raporturile sale cu lumea, ființa umană recurge la semne, la simboluri, pentru a-și dezvălui gândirea, pentru a cunoaște și pentru a intra în comuniune cu celălalt. Fără a urmări o prezentare exhaustivă a accepțiunilor limbajului, ne propunem delimitarea conceptuală a sintagmei limbaj verbal, care interesează în cadrul analizei noastre. Identitatea limbajului verbal, între celelalte "limbaje" la care recurge ființa umană, este dată de relația cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lor, nici să poarte poverile altora sau să facă pocăințe grele. Totuși, nu trebuie să se îndoiască de îndurarea divină: cu cât au mai puțin, cu atât pot beneficia mai mult de muncile altora. Căci acesta este într-adevăr scopul comuniunii sfinților și îndeosebi a acelora care îi slujesc Domnului în comunitate, pentru că meritele personale sunt comune tuturor; la fel ca soldații care au toți parte egală, atât cei care merg la bătălie în prima linie, cât și cei care, îngreunați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
jurăminte (vota) pentru binele pe care i l-a făcut Paulus. Mai mult, el se gândește să se asocieze pur și simplu la jurămintele lui Paulus însuși (si sola mihi dentur tua vota: v. 97). Este vorba de o adevărată comuniune spirituală: jurămintele solemne ale lui Paulus sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Îi va da o dimensiune cosmică. Lucrurile neînsemnate au În poemele lui o „țandară de lumină” care le leagă de marele univers. Mai săracă, mai convențională, imaginația lui Alecsandri nu descoperă asemenea legături secrete. Ea se mulțumește cu sentimentul unei comuniuni bonome În natură. Lunca este o natură fericită. Nu cunoaște contestația pentru că nu cunoaște contradicția. N-are forțe rebele, În teritoriul ei nu există goluri, rupturi care să primejduiască sensul acestei comuniuni și plenitudini. Lunca este și un spațiu erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legături secrete. Ea se mulțumește cu sentimentul unei comuniuni bonome În natură. Lunca este o natură fericită. Nu cunoaște contestația pentru că nu cunoaște contradicția. N-are forțe rebele, În teritoriul ei nu există goluri, rupturi care să primejduiască sensul acestei comuniuni și plenitudini. Lunca este și un spațiu erotic. Eminescu cheamă femeia În mijlocul codrului, Alecsandri o invită (vom arăta mai tirziu) În luncă la o partidă de șoapte, de cîntece Îngînate și de bocete line. În interiorul luncii se află și balta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frumoasă, trebuie să fie accesibilă, să poarte semnele legăturii afective cu omul. Fără casă, fără pădure, fără umbră, fără rîu răcoritor (toate imagini ale refugiului, ale ocrotirii), cîmpia nu „Înveselește” pe călător. Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În ierarhia afectivă, iubirea trece pe primul loc. De la Eliza la Veronica aflăm toate nuanțele unei feminități care exprimă În grad maxim răul veacului. În locul Seducătorului apare Logodnicul, acela ce aspiră spre o nuntă mistică. Heliade dă, cel dinții, acestei comuniuni o valoare cosmică. De la ibovnică, Îngerul iatacului corupt de voluptăți leneșe, la Îngerul-demon În care se concentrează sublimitățile și răul universului este o cale lungă. Poezia erotică românească o străbate În timpul a două generații. 21. Cu Anton Pann apare și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
năpraznice, de unde sufletele sunt cărate la cer pe o "targă curcubeu" (p. 121). Cu totul altfel este Dealul Sihastru. El adună, ca martor, suferința tăcută a tatălui "într-un disconfort septuagenar" (p. 122). Urcarea Dealului Sihastru face cu putință miracolul comuniunii. Cei doi - tatăl și țiganca - "vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaia ..." (p. 122). Sub semnul aceleiași comuniuni cu taina geografiei mitice a casei natale stau alte
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
p. 122). Urcarea Dealului Sihastru face cu putință miracolul comuniunii. Cei doi - tatăl și țiganca - "vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaia ..." (p. 122). Sub semnul aceleiași comuniuni cu taina geografiei mitice a casei natale stau alte dealuri, văi din mitologia personală a lui Aurel Brumă. Deși, călcătură de șarpe, timpul ne mușcă la fiecare trecere de an, deși rugina se încuibă tot mai adânc sub ostrețele timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și frate al maicii Angelica, stareța de la Port-Royal, opune moralei relaxate a iezuiților o morală austeră și exigentă fondată pe ideile lui Jansenius. În 1653, papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul al XIV-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ai timpului, s-a creat un cult local al Sfinților Epictect și Astion, în cadrul căruia se citea Actul martiric, al cărui autor putea fi chiar fostul judecător Vigilantius. Edictul imperial din februarie 303 urmărea distrugerea locașurilor de cult creștine, interzicerea comuniunii creștine, arderea cărților sfinte, iar creștinii erau forțați să apostazieze. Urmărindu-se arderea cărților sfinte creștine, s-au distrus și arhive bisericești de mare valoare. În cursul lunii aprilie din anul 303 s-a dat al doilea edict de persecuție
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ei, departe de liniștea scaunului său eparhial. În activitatea sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care și alți misionari precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a tuturor mădularelor la Trupul tainic al Domnului: Biserica. Este comunitatea tainică și reală a tuturor prin Hristos, în Hristos și cu Hristos”. Ecumenicitatea - continuă același teolog - „se împlinește și se trăiește în împărtășirea comună a Sfintelor Taine, culminând cu comuniunea euharistică”. Aceasta presupune, pe de o parte, unitatea dogmatică - așa cum au învățat întotdeauna Sfinții Părinți -, iar pe de altă parte, „un efort comun, în deplină iubire și solidaritate frățească, pentru dobândirea mântuirii și fericirii veșnice, ca participare activă și tainică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
imnelor, împlinită cu credință - spune Sfântul Niceta - suntem legați de sfinți, adică de profeți și de mucenici, care cântă neîncetat minunile Dumnezeului celui veșnic. Extinderea hotarelor Bisericii într-o oikumenie văzută și nevăzută este exprimată prin expresia „communio sanctorum”. Prin „comuniunea sfinților”, Sfântul Niceta înțelege legătura harică supranaturală, care unește pe toți credincioșii din împărăția lui Dumnezeu, pe cei din viața aceasta și pe cei din Biserica triumfătoare, într-o mare și unică familie spirituală. Învățătura despre comuniunea sfinților va fi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
communio sanctorum”. Prin „comuniunea sfinților”, Sfântul Niceta înțelege legătura harică supranaturală, care unește pe toți credincioșii din împărăția lui Dumnezeu, pe cei din viața aceasta și pe cei din Biserica triumfătoare, într-o mare și unică familie spirituală. Învățătura despre comuniunea sfinților va fi reluată de Sfântul Niceta și în imnul Te Deum laudamus și astfel se va răspândi odată cu acest imn în Apusul creștin. Episcopul misionar din Remesiana este primul care a dat creștinătății ideea despre unirea strânsă a Bisericii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Bisericii de pe pământ cu Biserica cerească, din veac și până în veac, expusă clar și concis în expresia „communio sanctorum”. Această învățătură dezvăluie perspectiva cu adevărat ecumenică a Bisericii. Creștinul nu este singur, nu se simte izolat, ci el trăiește în comuniune cu ceilalți creștini, fiind cu toții sfințiți de Duhul Sfânt și formând o singură Biserică. El trăiește cu Hristos „în care au fost împăcate toate câte sunt în cer și pe pământ” (Coloseni 1,20), împărtășindu-se din darurile Sfântului Duh
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cea adevărată în mărturisirea căreia a fost sfințit; trăind încă de pe pământ fericirea de care se va împărtăși după moarte cu îngerii și puterile de sus, cu care formează o singură Biserică. Biserica Ortodoxă a păstrat această învățătură despre comuniunea sfinților cu sensul ei patristic. Această învățătură introdusă în dialogul ecumenist contemporan, poate deschide noi căi de înfăptuire a unității creștine, unitate ce trebuie realizată în duhul credinței celei adevărate, așa cum ne-a încredințat-o Domnul Hristos, cum au predat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deschide noi căi de înfăptuire a unității creștine, unitate ce trebuie realizată în duhul credinței celei adevărate, așa cum ne-a încredințat-o Domnul Hristos, cum au predat-o Apostolii și cum au trăit-o Sfinții Părinți. Din expunerea învățăturii despre comuniunea sfinților se desprind câteva însușiri ale Bisericii și anume: Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. În viziunea nicetană, toți credincioșii formează o singură Biserică „fiindcă au fost sfințiți într-o singură credință, au fost chemați într-un singur Duh
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bătrâni le dă sfatul să îndemne pe cei tineri și sănătoși să participe la privegheri, iar celor infirmi le spune să nu-i invidieze pe cei ce pot să privegheze, ci să-i felicite și, rămânănd acasă, să intre în comuniune cu aceștia prin rugăciune, ca să se bucure împreună de bunătatea dumnezeiască; întrucât, pe unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a lui Dumnezeu. Tradiția muzicală în Biserică este atestată de Vechiul și Noul Testament precum și de Sfinții Părinți. Cântarea comună în biserică a fost cultivată de Biserică primară pentru consolidarea unității creștine, muzica fiind un excepțional mijloc de a intra în comuniune cu Dumnezeu. În secolul al IV-lea, cântarea bisericească în comun s-a dezvoltat datorită marilor ierarhi și părinți ai bisericii, între care se numără și Sfântul Niceta de Remesiana, care au iubit și prețuit muzica și au depus eforturi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să tulbure pe toți cu voce țipătoare. În felul acesta își îndeplinește datoria slujirii și nu tulbură comunitatea care cântă. Căci nu toți au o voce melodioasă sau cantabilă. Comunitatea celor ce cântă împreună într-un deplin acord, reprezintă expresia comuniunii cu Dumnezeu. Unitatea creștinilor prin cântare este participarea la corul sfinților, profeților, mucenicilor, împreună cu care participăm la o singură laudă adusă lui Dumnezeu. Psalmii, cântați în comun cu toată luarea aminte, aduc tuturor credincioșilor mângâiere și tărie sufletească, fiind ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]