5,493 matches
-
Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința în Chișinău”, în care declară următoarele: "„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr și dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință strămoșească și gândire românească”". PS Petru a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de mitropolit al Basarabiei și de membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 21 decembrie
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
de stil vechi, cu reședința în Chișinău”, în care declară următoarele: "„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr și dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință strămoșească și gândire românească”". PS Petru a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de mitropolit al Basarabiei și de membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 21 decembrie 1992 Sinodul Patriarhiei Moscovei l-a ridicat pe arhiepiscopul Vladimir la rangul de
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
care o spune filosofia este mereu cea a omului. Nu se gaseste, deci, loc de întâlnire mai potrivit cu teologia decât aceeași poveste a omului spusă de teologi ... Pentru a defini această antropologie trebuie să situam în centrul ei persoană și comuniunea. Dar pentru a-i înțelege esență trebuie sa-i explorăm calificativul de mistica și dimensiunea ei profundă care este iubirea. Cu o astfel de stare a minții este scrisă această carte care, dinspre filosofie spre teologie, nu este nici epigonica
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
realizarea respingerii și moartea iminentă, o imagine rigidă și vizionară în sunet și cuvinte care au fost prefigurate un mai înainte în "Der Leiermann" (D. 911, No. 24) la finalul ciclului "Winterreise" - deși compozitorul a reușit să atingă tihna și comuniunea cu infinitul într-un reflux aproape atemporal, iar fluxul cvintetului de coarte și ultimele sale sonate pentru pian trec prin bucurie, poezie vibrantă și instrospecție singuratică. Chiar și în lucrările sale de mari dimensiuni, folosea uneori texturi împrăștiate. În Simfonia
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
duhul) omului este erosul său îndreptat către mintea, către cuvîntul său, către propriul logos. Mesagerul erosului divin către om este Sfîntul Duh, iar cel al erosului uman către Dumnezeu este spiritul (duhul) uman. Erosul este cel care determină comunicarea și comuniunea. El creează atît în Dumnezeu cît și în om "ekstasis", ieșirea din sine. Ec-staza lui Dumnezeu duce la dialog și comuniune cu omul; ec-staza omului duce la dialog și comuniune cu Dumnezeu. Desigur, cele două mișcări sunt diferite pentru că a
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
Duh, iar cel al erosului uman către Dumnezeu este spiritul (duhul) uman. Erosul este cel care determină comunicarea și comuniunea. El creează atît în Dumnezeu cît și în om "ekstasis", ieșirea din sine. Ec-staza lui Dumnezeu duce la dialog și comuniune cu omul; ec-staza omului duce la dialog și comuniune cu Dumnezeu. Desigur, cele două mișcări sunt diferite pentru că a lui Dumnezeu este descendentă iar a omului este ascendentă. După Grigore de Nissa, „erosul binecuvîntat” este un impuls adăugat naturii umane
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
spiritul (duhul) uman. Erosul este cel care determină comunicarea și comuniunea. El creează atît în Dumnezeu cît și în om "ekstasis", ieșirea din sine. Ec-staza lui Dumnezeu duce la dialog și comuniune cu omul; ec-staza omului duce la dialog și comuniune cu Dumnezeu. Desigur, cele două mișcări sunt diferite pentru că a lui Dumnezeu este descendentă iar a omului este ascendentă. După Grigore de Nissa, „erosul binecuvîntat” este un impuls adăugat naturii umane și prin care se ajunge la binecuvîntările iubirii și
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
preluat mai departe de filosofia bizantină. După cum ne spune Pavel Florenski, trăsăturile principale ale prieteniei (φιλία) sunt următoarele: Sfânta Scriptură preia acest termen și îi dă un conținut spiritual. El va semnifica iubirea creștină, bazată pe un sentiment și o comuniune personale. În accepția comună se vorbește de prietenii lui Corneliu Sutașul (Fapte 10, 24) și alte prietenii omenești (cf. Luca 11, 5, 6, 8, 16; 15, 6, 29; 23, 12). Se vorbește și de „prietenii lui Pavel” dintre care unii
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
cum ar fi bogățiile materiale, adunate în decursul veacurilor, ci este valoarea infinită și nesecată pe care o au la Dumnezeu ispășirile și meritele lui Christos, Domnul nostru, oferite pentru ca omenirea să fie eliberată de păcat și să ajungă la comuniunea cu Tatăl; este însuși Cristos, Răscumpărătorul, în care se află, vii, îndestulările și meritele răscumpărării. Acestui tezaur îi aparține deopotrivă prețul cu adevărat imens, incomensurabil și mereu nou pe care îl au la Dumnezeu rugăciunile și faptele bune ale Preafericitei
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
ale lui Müller privind evoluția culturilor umane sunt printre cele mai puțin influente ale sale. Müller a împărtășit multe dintre ideile asociate romantismului, care au influențat ideile sale privind religiile străvechi, în special concentrarea sa asupra influenței formative exercitată de comuniunea emoțională cu forțele naturale asupra religiilor timpurii. Studiile de sanscrită ale lui Müller au fost scrise într-o vreme în care cercetătorii începuseră să analizeze dezvoltarea limbajului în relație cu dezvoltarea culturii. Descoperirea recentă a grupului de limbi indo-europene începuse
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
odinioară. Pictorul elimina detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerata, în care meditația se instaurează că o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură și vitală. Cu aceleasi posibilități de esențializare, pictorul abordează și alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu; Tudor Arghezi) și compoziții de evocare istorică. Este, de asemenea, autorul unor lucrări de artă monumentala, realizate în frescă (Muzeul
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
planul lor de a subjuga triburile libere, prin construirea unei minuni a lumii. Dar cine reușește să ridice această minune a lumii în căminul lor, va împlini obiectivul principal de a uni Travianul într-o lume a păcii și a comuniunii. În final se va vedea dacă triburile libere ale Travianului sunt capabile de a îndeplini această misiune glorioasa. Poveștile viitorului vor fi ori despre alianțele curajoase, ori despre Natarii înspăimântători. Deja construit când începi să joci! Cerințe: Nimic La primărie
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
după secol s-au reprodus aceleași forme artistice, s-au utilizat aceleași tehnici și aceleași materiale. Statuile faraonilor sau ale marilor demnitari nu reprezintă trupul real ci mai degrabă ele proiectează o imagine ideală a unui om aflat într-o comuniune permanentă cu zeii și deci aflat într.o stare de har divin. De aici rezultă caracterul solemn al statuilor egiptene, senzația de măreție pe care aceasta o produce privitorului. Deși artistul egiptean preferă să reprezinte profiluri umane, atunci când configurează chipul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
indivizii asimilează limba, valorile, obiceiurile, tradițiile, deprinderile, atitudinile, normele, regulile de comportament specifice grupului social din care ei fac parte. Dezvoltarea normală a ființei umane reclamă contacte interindividuale, ocazii de a vedea, a auzi și învăța de la semeni, apropierea și comuniunea cu alte ființe umane. Influențele formative, educative, modelatoare provin din partea unor agenți formali și informali, se produc în mod voit sau în mod spontan, generând pentru personalitatea în curs de dezvoltare mecanisme de asimilare, alegere, învățare, de adaptare, integrare, de
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
prin Uniunea de la Brest din anul 1596. Din 2011 întâistătător al acestei biserici este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc, unul din cei patru arhiepiscopi majori ai Bisericii Catolice. În 1596, ierarhia bisericească ucraineană hotărăște "Unirea cu Roma", proclamând în "sinodul de la Brest" "comuniunea oficială" între Kiev și Roma. În 1946, la ordinul lui Stalin, a fost suprimată, episcopii greco-catolici ucraineni fuseseră arestați simultan, la 11 aprilie 1945 și condamnați la muncă silnică, sub pretextul că ar fi colaborat cu forțele militare germane, în timpul
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin "Filioque" nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire a poziției "homoousiene" și o lovitură dată ereziei ariene. Retroversiuena corectă a latinescului "processio" în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi "το προιεναι
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
numea întrunirile primelor comunități creștine (reprezentate de păstorii lor), întruniri în care se dezbăteau și se decidea asupra problemelor ce interesau viața bisericească. În aceste întruniri - manifestări și actualizări ale existenței Bisericii - erau trasate legile fundamentale ale unanimității, fraternității și comuniunii. De-a lungul secolelor astfel de întruniri au luat forme diferite, nu ușor de clasificat. Totuși, pragmatismul și analiza juriștilor canoniști au sfârșit prin a identifica unele categorii de concilii și de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile și reprezentarea
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
întâlnesc în case fac astfel de regulă din dorința de a se întoarce la simplitatea întâlnirilor caracteristice Bisericii din Noul Testament. Din punctul lor de vedere, în loc să aibă întruniri și doctrine formalizate, Biserica primară a dat dovadă de o simplitate a comuniunii și a practicii, simplitate descrisă în Noul Testament. În loc să considere credința și practicile creștine drept o serie de întruniri într-o clădire de biserică, întoarcerea la Biserica Biblică pune accentul pe un mod de viață trăită în comuniune cu ceilalți. Această
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
o simplitate a comuniunii și a practicii, simplitate descrisă în Noul Testament. În loc să considere credința și practicile creștine drept o serie de întruniri într-o clădire de biserică, întoarcerea la Biserica Biblică pune accentul pe un mod de viață trăită în comuniune cu ceilalți. Această idee e foarte bine exprimată de cele peste 50 de instanțe ale frazei "unii de alții" regăsită în Noul Testament începând de la cuvintele lui Isus, "Să vă fie drag unii de alții." (Ioan 13:34). Iată câteva pasaje
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
sau Arborele cosmic este un simbol religios universal și creștin. Cultele orientale păgâne, dar și creștinismul, se folosesc de simboluri și mituri pentru a anima atât trăirile sentimentului religios, cât și credința adoratorilor într-o posibilă comuniune cu Divinitatea. Vom vedea că atât păgânismul, cât și creștinismul vor folosi aceleași simboluri, dar cu funcții și semnificatii specifice fiecărui cult în parte. Pentu apologeții creștini, mari apărători ai creștinismului, (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Simbol al vieții în contiună evoluție, în ascensiune spre cer, arborele evocă întreg simbolismul, iar în cazul de față, al moralității iudeo-creștine. Pe de altă parte, el slujește drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluției cosmice: moarte și regenerare, înlesnește comuniunea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcini; suprafața pământului, prin trunchi și crengile de jos ; înaltul, prin ramurile dinspre vârf. Avându-și rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este socotit ca un simbol
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Așadar, cultul cavalerului, prin conținutul lui teologic și iconografic, a vehiculat idei și valori inclusiv privitoare la valorile vieții apropiate sau compatibile cu doctrina creștină, făcând posibilă înțelegerea și însușirea mai rapidă a acesteia de către populația locală. În ultimă instanță, comuniunea ideilor și simbolurilor a reprezintă, după cum am văzut, un aspect esențial al așa-numitei "praeparatio evangelica". Punerea în discuție a acestor imagini-simbol evidențiază moștenirea spiritualității păgâne și contribuția culturii antice la formarea intelectuală și spirituală a creștinismului.
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
punctele florentine”. Unul dintre membrii delegației Bisericii Grecești la conciliu a fost Mitropolitul Damian al Moldovei (1437-1447), care s-a numărat printre semnatarii punctelor florentine, întorcându-se în Moldova și activând până la moarte ca unit cu Biserica Romei. Tot în comuniune cu scaunul apostolic al Romei a fost și succesorul său, mitropolitul Ioachim, care însă în anul 1455 a fost nevoit să se refugieze în Polonia ca urmare a faptului că patriarhul antiunionist sârb Nicodim de Pec l-a hirotonit ca
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a fost întreprinsă către sfârșitul secolului al XVI-lea de mitropolitul Gheorghe Movilă, în înțelegere cu domnitorul Petru Șchiopul. Planul inițial prevăzuse ca o delegație moldoveană avându-l în frunte pe mitropolit să se deplaseze la Roma, pentru a cere comuniunea cu Sfântul Scaun. Pericolul tătar a zădărnicit plănuita călătorie, ceea ce a făcut ca cererea de unire să fie adresată papei Sixtus al V-lea printr-o scrisoare datată la 15 octombrie 1588. Epistola a fost înmânată arhiepiscopului latin de Lemberg
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a Moldovei în cadrul Bisericii Catolice. Răspunsul Romei a fost că uniunea este posibilă doar după înlăturarea unor neajunsuri care erau prezente în Mitropolia Moldovei, ceea ce a făcut ca lucrurile să stagneze. Mitropolia Moldovei și-ar fi dorit ca relațiile de comuniune cu Roma să fie stabilite fără îndeplinirea altor cerințe, ceea ce a făcut ca proiectul de unire din 1588-1589 să rămână fără rezultatul dorit. Există indicii cu privire la faptul că Mihai Viteazul a fost adeptul unirii ecleziastice cu Biserica Romei. Cel mai
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]