5,358 matches
-
română, mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat de o condamnare a "rasismului și a teoriilor rasiste". Iorga conchidea lăudînd influența mediului natural și literatura populară (Sămănătorism) și spunînd că, dacă intelectualii sași acceptă aceste promisiuni, "putem ajunge la o înțelegere pe această bază"81. Iorga rămînea îngrozitor de consecvent. În perioada aceasta, mai curînd evreii decît ungurii au provocat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, apărătorul jidanilor", explicînd că "Iorga nu are nimic mai bun de făcut decît să investigheze presupusul transfer ilegal al unui profesor evreu titular de matematică", citînd afirmația lui Iorga că "toate elementele valoroase ale corpului didactic sînt alungate". Articolul conchidea: După cum vedeți, ceea ce îl preocupă pe Iorga este să-i mențină pe jidani în facultățile românești"93. Autorul cărții de față ar putea oferi zeci de astfel de exemple. Iorga era în corespondență și cu un "intelectual evreu de cultură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drept prea importante. A încercat zadarnic iar și iar să-i convingă pe studenți să judece rațional, așa cum s-a întîmplat în 1922 la Timișoara. "Ei sînt împotriva viitorului lor, a părinților lor, a țării lor și a interesului național", conchidea Iorga. Un evreu ungur din Timișoara îi scria: "Domnule profesor, ați salvat onoarea României"119. Acești studenți erau purtătorii unui alt mesaj: un atac indirect și eficient împotriva întregului sistem liberal, evreii fiind țapii ispășitori. Existau foarte multe dovezi că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anuale, a fost nevoie să fie mobilizate forțe militare și polițienești pentru protejarea sinagogilor și a proprietăților și vieților evreilor. Arheologul român Vasile Pârvan i-a spus lui Iorga: "Studenții susțin că ești agent plătit al evreilor". După care Pârvan conchidea: "Generația noastră nu ne mai înțelege"125. În decembrie 1924, în timpul "Celei de a Doua Vacanțe Naționale Studențești", profesorii au ieșit din sălile de curs în strigăte puternice de Jos jidanii!. Iorga s-a simțit rușinat. Scenele acestea se desfășuraseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al ei, Franța, și să mențină legături strînse cu Italia. Schimburile comerciale trebuie să servească întăririi relațiilor "naturale" (latine) cu aceste țări. Pe baza acestor relații, România trebuie să-și orienteze politica spre Balcani și spre prelungirea acestora, Orientul Mijlociu. Iorga conchidea că "România trebuie să facă tot posibilul ca să devină influentă în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ne disprețuiesc". Țăranii erau mai săraci ca oricînd și mulți dintre ei nu primiseră nici o palmă de pămînt. Iorga nu a putut niciodată tolera o critică prea aspră la adresa României (cu excepția cazurilor cînd o facea el însuși). Astfel că a conchis: "Ce influență dezastruoasă a hamletianismului rusesc!"166. Sovietele cunoșteau situația și provocau tot timpul incidente la frontieră. Au înființat dincolo de Nistru Regiunea Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească pe post de un fel de magnet. Au organizat în 1924 tulburările de la TatarBunar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un element abstract, dar a pus totuși întrebarea următoare: "Are colți?" Existau revanșarzi plini de ură și alții care erau puși pe jaf. Nu se ajunge la dreptate socială prin dezarmare, dar prin dreptate socială se poate ajunge la dezarmare", conchidea Iorga 171. Suspiciunile lui față de Germania îl obsedau. Atunci cînd, la Rapallo, sovietele au încheiat un acord cu Republica Germană de la Weimar Iorga a luat foc: " Două păsări de pradă cad la învoială; ele rămîn ceea ce au fost întotdeauna și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totul nou. Iorga și-a schimbat curînd părerea. Prin 1925, declara că "Mussolini își pregătea un tron de dictator a la Caesar". Începînd de atunci, Iorga se va referi la Mussolini cu termenii "dictatorul italian" care încălcase principiul parlamentarismului. "Parlamentarismul", conchidea el, "este o instituție datînd din secolul al XIX-lea care trebuie modernizată, nu distrusă". Lui Iorga nu-i plăcea faptul că Mussolini susținea revizionismul maghiar și nici politica lui. "Trupul Ungariei a fost amputat", îl cita el pe Mussolini
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Roehm)", continua el, "au fost găsiți în compania unor tineri de moravuri aparte"Iorga nu putea rezista să nu facă un calambur pe seama literaturii simboliste pe care o ura atît de mult "care nici măcar nu erau poeți simboliști". După care conchidea: "așa că nava de stat nazistă se îndreaptă spre cei o mie de ani pe care i-a proclamat Hitler chiar ieri"112. La moartea feldmareșalului Hindenburg, Hitler s-a proclamat "Führer und Reichkanzler". Iorga a scris un editorial exploziv, Führer
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să te supui cuceritorilor, dar nimeni nu-i ascultă pe profitori"134. Trezirea s-a produs atunci cînd un ziarist italian, Zingarelli, cunoscut pentru grosolănia lui, l-a atacat pe Iorga în paginile ziarului "La Stampa". Zingarelli nu punea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încheia declarînd că legionarul Codreanu nu era "deloc un nou Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei asasinate: a lui Manciu, a lui Duca și a lui Stelescu. Există mulți români care nu sînt de acord cu Iorga. Care conchidea din nou: "Trebuie uneori să te bucuri de plăcerile amare ale lipsei de popularitate"66. Procesul vieții lui Iorga ca politician început cu aproape patruzeci de ani în urmă, o dată cu articolul publicat de el în "L'Indépendance Roumaine", își împlinea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie date în schimbul armamentului cehoslovac (armata română era în mare măsură dotată cu armament ceh, dar fabricile se aflau acum sub control german). A avut o discuție cu Gafencu, ministrul Afacerilor Externe, dar fără nici un rezultat. Nu vorbim aceeași limbă!", conchidea Iorga. Paralel cu deschiderea spre Germania nazistă, România obținea (alături de Grecia) o garanție din partea Marii Britanii și a Franței privind integritatea ei teritorială. Iorga își dădea seama că România se afla între două blocuri imperialiste, Germania nazistă și URSS. România nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Op. cit., vol. II, p. 276 90 "Neamul românesc", 20 iunie 1917. Iorga nu a fost întotdeauna în favoarea emancipării femeilor. El a scris în 1907 o comunicare asupra sufragetelor din Anglia, față de care nu prea manifesta simpatie. După descrierea manifestației, Iorga conchidea: Cele mai respingătoare dintre ele au fost firește arestate de către poliție". "Neamul românesc", 8 februarie 1907. Astfel că, aidoma unui alt "om al secolului al XIX-lea", Woodrow Wilson, Iorga și-a schimbat părerea în privința dreptului la vot al femeilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evrei ca pe toți ceilalți, Îngrămădindu-i În taberele din Germania alături de foștii lor torționari. Dar În august 1945 președintele Truman a anunțat că persoanele strămutate de origine evreiască vor beneficia de așezări separate În zona americană a Germaniei: după cum conchidea o anchetă pe această temă comandată de președinte, taberele și centrele mixte de până atunci reprezentau o „abordare absolut nerealistă a problemei. Refuzul de a-i recunoaște pe evrei ca atare are ca efect... mușamalizarea persecuției lor anterioare, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
URSS va controla estul Europei (un fait accompli Înainte de sfârșitul anului 1944), ci că ar putea atrage pe orbita sa o Germanie frântă și plină de resentimente, punând stăpânire pe Întregul continent. Pentru ca acest lucru să nu se Întâmple, au conchis În toamna anului 1944 șefii de stat-major ai Regatului Unit, poate că Germania trebuie divizată În două, iar partea de vest ocupată. Situație În care, după cum afirma un document confidențial al Ministerului de Finanțe britanic din martie 1945, soluția ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Germania principala amenințare 9. și atunci, ce voia Stalin? Anticipând răcirea relațiilor cu Vestul, Încerca să-și valorizeze la maximum câștigurile și să profite de fragilitatea Occidentului. Dar nu e deloc sigur că avea o strategie mai amplă. După cum conchide Norman Naimark, istoricul ocupației sovietice În estul Germaniei, „sovieticii acționau sub impulsul evenimentelor concrete din zonă, nu conform unui plan prestabilit sau imperativelor ideologice”. Observație ce concordă cu abordarea generală a lui Stalin și rămâne valabilă dincolo de granițele Germaniei de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupante. Deja În 1948, Statele Unite, ca și Marea Britanie, nu protestau Împotriva conturării unei Germanii divizate, supusă În segmentul vestic, mai mare, influenței americane. Dar, deși George Kennan și alții ca el anticipaseră cu perspicacitate acest rezultat (Încă din 1945 el conchidea că SUA nu putea decât „să conducă bucata ei de Germanie... spre o formă de independență atât de prosperă, de sigură, de superioară, Încât să nu poată fi amenințată de Est”), ei reprezentau o minoritate. Americanii, ca și Stalin, improvizau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să nu aibă loc), profilul istoriei europene recente ar fi fost cu totul altul. Printre erorile lui Stalin, cea mai serioasă a fost sprijinul dat lui Kim Ir Sen pentru invazia Coreei de Sud la 25 iunie 1950. Americanii și europenii au conchis de Îndată (greșit) că aceasta era doar o diversiune sau un preludiu, ținta următoare fiind Germania - raționament alimentat și de afirmația imprudentă a lui Walter Ulbricht, potrivit căruia următoarea victimă avea să fie Republica Federală. Cu opt luni Înainte, URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1948 și a provocat discuții incoerente Între Franța, Italia și țările Beneluxului marginea unei posibile extinderi a cooperării Într-un cadru lărgit. Dar proiectul incert al unei „Mici Europe” a eșuat din cauza problemei germane. Toată lumea era de acord, așa cum au conchis negociatorii Planului Marshall În iulie 1947 la Paris, că „economia germană trebuie integrată În economia europeană În așa fel Încât să contribuie la creșterea nivelului general de trai”. Dar cum? Germania de Vest, chiar și după ce a devenit un stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În eventualitatea unui război. Dar armele care suscitau Îngrijorare aparțineau superputerilor, iar europenii au conchis, pe bună dreptate, că nu aveau mare influență asupra deciziilor luate la Moscova și Washington. Mai mult, caracterul pronunțat ideologic al retoricii americane din timpul Războiului Rece a permis multor vest-europeni, după ce pericolul nuclear iminent trecuse, să considere că făceau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era o veste bună, În sensul că această nemulțumire difuză nu viza direct o țintă politică, dar și una rea, fiindcă starea generală de insatisfacție era mai greu de soluționat. Franța era prosperă și stabilă, iar unii comentatori conservatori au conchis că valul de protest s-a născut nu din nemulțumire, ci din simplă plictiseală. Dar frustrarea era autentică - nu numai În uzinele Renault, unde condițiile de lucru erau de mult nesatisfăcătoare, ci peste tot. A Cincea Republică accentuase vechea tendință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Varșovia În martie 1965. În scrisoare, autorii Înfățișau un regim birocratic, absolutist, surd la interesele tuturor În afară de elita conducătoare pe care o servea, guvernând incompetent o populație muncitorească sărăcită și cenzurând orice critică sau comentariu. Singura speranță a Poloniei, conchideau Kuroñ și Modzelewski, era o revoluție autentică, bazată pe consilii muncitorești, libertatea presei și desființarea poliției politice. La o zi după prezentarea Scrisorii, cei doi au fost arestați și acuzați de subminarea statului. Pe 19 iulie 1965, ei au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea face pe britanici - și mai ales pe englezi - să se „simtă” europeni, iar o fracțiune importantă a electoratului, atât de stânga, cât și de dreapta, a continuat să se Îndoiască de beneficiile prezenței „În Europa”. Între timp, norvegienii au conchis că mai avantajos pentru ei ar fi să rămână În afară: Într-un referendum din septembrie 1972, 54% dintre participanți au respins apartenența la CE, optând În schimb pentru un acord limitat de comerț liber cu Comunitatea, decizie reconfirmată după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un raport al Băncii Mondiale din 1978 a conchis că RDG avea un nivel de trai superior celui din Marea Britanie. Dar comuniștii au Înțeles ceva care le scăpase bancherilor din Occident. Reforma economică În blocul sovietic nu fusese doar amânată. Ea era imposibilă. Cum a prezis Amalrik În Va
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atât de neverosimilă cu doar cinci săptămâni mai Înainte, Încât el a respins-o cu blândețe când a fost propusă pentru prima dată de mulțimile entuziaste de pe străzile Pragăi: Havel na Hrad! („Havel la Palat!”). Pe 7 decembrie, dramaturgul a conchis totuși că acceptarea postului ar putea facilita ieșirea țării din comunism. Pe 28-29 decembrie, același parlament comunist care aprobase automat legislația care Îi condamna la ani buni de Închisoare pe Havel și alți disidenți Îl alegea acum președinte al Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]