6,500 matches
-
îți asculți inima, nu mulți fac asta, ba unii chiar nici n-o aud. Dar inima nu e de-ajuns, iubitul meu, ce bine ar fi dacă doar sufletul nostru ar fi de ajuns. — Mamă... Mamă, nu pot să te contrazic niciodată, poate tu știi unele lucruri mai bine, mai bine chiar decât mine, pentru că tu ai văzut întotdeauna în sufletul meu, când nici mie nu îmi era clar ce am de făcut. Și întotdeauna mi-ai respectat fiecare alegere și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de ce i-am refuzat propunerea de a merge alături de el, cum au făcut unii dintre colegii mei, creatori și literați de primă mână. El, Însă, nu mi-a pardonat refuzul și, probabil, nici faptul că, Într-o seară, l-am contrazis, la sediul partidului P.D.S.R. (actualul P.S.D.Ă, al cărui șef era, În ’97, deci după „căderea” lui de la putere și când nimeni nu-i mai dădea o șansă de revenire, m-am Întâlnit cu D-Sa aproape În tête-à-tête (m-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum e „făcută”, găsind mereu argumente În favoarea „ei”, acum, În senectute, acest „reflex” de a gîndi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doar prin „luciditatea morții”. O luciditate, o conștiință pe care filosoful clujean D.D. Roșca - dar și alții! - o numește tragică; și ea este astfel, dacă definim tragicul ca o condiție a unei reacții ce se abate de la normalitate și care contrazice instinctele care ne poartă și ne apără. În sensul În care Îl imagina Hegel, diferențiindu-l de dramaticul ce apare la tot pasul și care e bazat mai ales pe Întâmplare sau neînțelegere. Tragicul, spune filosoful, se naște din acea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de care nu mă’doiesc că voi fi asaltat, prea puțini sunt și vor fi cei care vor discuta cu calm și seriozitatate extrapolările mele teoretice, Încercările de a recrea o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să verifice ei Înșiși sau să argumenteze. Excesul de subordonate, frazele „kilometrice”, arborescente, prea dense adeseori, Într-o literatură care, după modelul francez, apreciază stilul concis, limpede, transparent. Precum un Mérimée și Stendhal, dar și Balzac sau Proust, care au contrazis acest „principiu” stilistic ce, probabil, este și cel al unui temperament național. Vorbeam mai sus de „temperamentele” culturale și naționale - dacă e posibil, măcar din motive ale cazuisticii și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
român etern. Deși și-a desăvârșit formația la Viena și Berlin și a fost incontestabil Înrâurit de lirica și filozofia germane, Eminescu a rămas un „om al pământului“ și al esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german nu le contrazicea câtuși de puțin). El trăiește cufundat Într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se În cosmos, În natură și Într-o istorie imobilă, impermeabilă la modernitate. Este naționalist și „reacționar“ (În toate sensurile, inclusiv politic). Unele dintre versurile lui, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
datele la îndemână și trăgeau concluzia că ar trebui să fim extrem de îngrijorați. Nimeni nu mai știa ce înseamnă un comportament normal; unii erau de părere că această stare de lucruri constituia un soi de virtute și nimeni nu îi contrazicea. Nimeni nu contesta nimic. Anxietatea inunda zilele oamenilor. Eram cu toții preocupați de orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acestui episod și începuse deja să-mi șoptească tot felul de lucruri.) În timp ce Boyle se îndrepta spre casa vecinilor, n-am observat că Robby îmi luase celularul din mână. Ofițerul Boyle le spune că ești nebun, iar ei nu-l contrazic. Ofițerul Boyle le relatează scenariul ridicol privind un animal sălbatic. Uită-te la vecini - nu încuviințează ceea ce le spune Boyle. Le spune că o chestie mare, păroasă, s-a năpustit asupra casei. Și, bineînțeles, cei doi Alleni nu cred asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai fi putut să-i iei drept niște computeriști anonimi, cu tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea, în timp ce Sam cotrobăia într-o trusă cu CD-uri și în tot acest timp se contraziceau unul pe altul cu privire la un film recent difuzat - doar doi camarazi în drum spre o „investigație preliminară“ sau „DIS“ (descifrarea inițială a site-ului) și dezinvoltura firească a conversației lor trebuia să fie un semn liniștitor, că nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Stino, de care aveam o mare și urgentă trebuință. Eu urmează să depun la o editură un manuscris de amintiri, În care sunt și oameni de care s-a ocupat și Stino. Nu aș fi voit să repet, sau să contrazic ce a scris el. De aceea Îmi trebuia cartea. Cu mare bucurie am constatat că suntem pe planuri deosebite și deci ne complectăm. Îmi pare rău că nu ai putut afla urma plicului trimis de mine și folosești o copie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile au o înălțime de 15-20 de metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Galvez, care a tradus în spaniolă, pentru Trenul Literaturii, poemele mele și proza lui VITALIE CIOBANU. Este un ins de statură mijlocie, subțire, foarte jovial. Trăiește bucuria întâlnirii cu niște scriitori pe textele cărora a experimentat. Parcă pentru a mă contrazice, Javier „recită”, într-o română bună, câteva sintagme din versurile mele, ca dovadă că a muncit serios. Traduce din mai multe limbi, inclusiv din cele slave. Spune că româna are aceeași structură gramaticală cu bulgara, afirmație care îl enervează cumplit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nouă sensibilitate față de fenomenul estetic, de o nouă percepție a lumii, de o deschidere mult mai mare față de literatura universală, de recuperarea unei tradiții și de explorarea altor tendințe, interzise nouă înainte de 1989, într-o simultaneitate care le potențează reciproc, contrazicând cumva vechiul canon al evoluției liniare. Este aspirația de sincronizare cu literatura română și de integrare în cultura europeană de azi. Orice persoană din această sală, cu siguranță, ar putea oferi o interpretare proprie a noțiunii de „postmodernism”, care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Probabil că neocomuniștii au venit la putere prin alegeri libere, poporul i-a votat?” „Așa e“, am zis. „Atunci e clar. În cazul acesta, mă tem că veți fi înghițiți din nou de o Rusie revanșardă.” Nu l-am putut contrazice. Dar și detașarea cu care vorbeau, ca niște ditamai vesticii, cu un soi de aroganță a celor care au depășit de mult faza orbecăielilor și nu mai au nici o problemă, își permit să nu înțeleagă, să nu fie empatici, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
filozoafă. Doi moderatori: Marianne Alphant și Roger Rotmann. În sală - surprinzător de puțină lume. Sunt mai agreate, probabil, subiectele strict culturale. Tema discuției este de o actualitate ardentă: prezența în guvernul de la Viena a unui curent extremist și xenofob, care contrazice principiile democratice fondatoare ale Uniunii Europene. Sylvia Treudl declară că există mulți intelectuali, muzicieni, artiști în țara sa care se opun oficialităților de la Viena. Dubravka Ugrešic observă că, de fiecare dată când vorbește cu cineva dintr-o țară estică, „naționalistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și liste cu meniuri pictate voit-neglijent. Bătând străzile pe acolo, discutăm o idee îndrăzneață: să construim la Chișinău un centru istorico-literar-turistic după modelul „clasic” al arhitecturii medievale din Occident, cu imitații gotice și baroc, chiar dacă pentru asta ar însemna să contrazicem propria noastră tradiție și reprezentare istorică - sau tocmai de aceea! -, bagaj cu care nu ne putem mândri deloc în fața străinilor. Nu ar fi chiar imposibil. E nevoie de bani, de mulți bani, și poate încă de și mai multă voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
hrană. Se observă ușor că sunt figuri străine, oameni pe care un accident biografic i-a plasat în peisajul belgian. Și se lasă greu sau deloc asimilați. Clădirea Parlamentului European - înaltă, beton și sticlă, cu o cupolă rotundă, ușor alungită, contrazicând flagrant vechea arhitectură a locului -, un enorm abces fluorescent, apărut în preajma Parcului Leopold. Conciergeria parcului, o clădire cu două caturi, probabil un edificiu remarcabil pe vremuri, acum pare o construcție mică și tot mai anonimă. Reușim să prindem câteva secvențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spunându-i că am fost în Finlanda în 1990 și că mi-a plăcut mult țara ei: largă, verde, cu oameni foarte calmi etc. Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată, „îl contrazice” în acest moment chiar ea. Spune asta și râde. Tot am reușit s-o opresc din revărsarea ei mânioasă împotriva chelneriței teutone de la vagonul-restaurant... VITALIE CIOBANU: Ajungem la Dortmund după-amiază, pe la două. E un oraș - am auzit - lipsit de istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comuniști...” Asta îmi amintește mult de Chișinău. Sunt chiar curios să văd cum arată „confruntarea generațiilor” la Sankt-Petersburg... Am trecut de mult frontiera la ruși, după un control minuțios al actelor. Detalii specifice ale spațiului slav (mai ales în rău), contrazicând ordinea discretă a țărilor baltice, sunt vizibile din mersul trenului. Nimic surprinzător însă, de aproape o lună, expediția noastră completează cu tenacitate un registru al diferențelor... În barul trenului, esticii vorbesc tare și, se pare, s-au pus pe băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâlnire dirijată cu strictețe de directoarea... stabilimentului (termen cât se poate de potrivit pentru o asemenea instituție de cultură la ruși), d-na Svetlana Prosenkova, a cărei voce protectoare căpăta subit inflexiuni metalice, de activistă ce nu admite să fie contrazisă. Pe lista invitaților speciali, uitată, am impresia, dintr-o neglijență calculată pe biroul său, remarc un reprezentant de la FSB, fostul KGB, a cărui „apartenență” nu mai este camuflată. Omul lucrează „la vedere”, nu are de ce să-și oculteze identitatea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și apăram cartea sa Epistolar, viu atacată de unii condeieri ai regimului. Am înțeles că „dioscurii”, cei doi prieteni, Gabriel și Andrei, ucenici ai lui Noica, m-au acceptat ca prieten și m-am bucurat atunci, înainte de ’89, că puteam contrazice maxima sceptică ce ne învață că „marile prietenii nu se fac decât la tinerețe!”. Dar la Liiceanu vom reveni ceva mai încolo... Nu, cu Matei nu s-a întâmplat atât de „dramatic” ca și cu G.L., prietenia noastră era prea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
văzut „din unghiul meu”, purtând doar „adevărul meu și al gustului sau prejudecăților mele literare!”. Voi fi cu atât mai mulțumit dacă alți colegi, creatori sau critici care au trăit acei ani, vor veni să mă completeze sau să mă contrazică, aducând ceva mai multă „ordine” și date în plus la cele doar punctate mai sus. Eu, în aceste rânduri, nu vreau să „informez” în primul rând, asta „e o treabă”, cum se spunea pe vremuri în lumea pictorilor, „e o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la „2 Mai”, în casa unui țăran lipovean -, prin soliditatea construcției și radicalitatea „mesajului artistic” („Un salt între două morți!” este ultima propoziție a romanului care rezumă, într-o totală lapidaritate, zbaterea și autodistrugerea eroului trăitor în România „socialistă”!Ă, contrazicea această primă intoxicare, a fost lansat, cu un succes, cred eu, cu mult peste așteptările acelor ofițeri care se ocupau cu „zvonuri”, varianta „colonelului de securitate” care... aș fi fost eu! 5 După primul succes, cu Francisca, am început să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în nici un fel prin contribuția lor literară valorică. Cu cei care uneori erau mai catolici decât papa și în unele ședințe ale Biroului sau Consiliului Uniunii am asistat la momente când unul sau altul dintre „vechii și onorabilii scriitori” îi contraziceau chiar pe unii delegați ai partidului, de la municipiu sau de la c.c., când aceștia propuneau, uneori, în acei ani de cvasiliberalizare, măsuri pozitive, în sensul valorii, al tradiției literare de vârf dintre războaie etc. E cunoscută, de altfel, „revolta” unui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]