8,169 matches
-
Una-n cărți, una-n realitate.“ „Asta zici tu. Indivizii cu dereglări în paleocortex nu fac diferența între realitate și ficțiune. Ei trăiesc la interfață, pe muchiile minții. Ca noi, când traversăm Custura Sărății. Se mișcă pe-o lamă de cuțit. După unii, multe din dezechilibrele reale sau imaginare ale lumii ar fi generate chiar de ei: falii, cutremure, alunecări de teren. Fenomene extreme. Meteorologie mentală.“ „În profitul cui?“ „Asta nu mai știu. Nici nu vreau să mă gândesc. Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parte, eu cu bunicu’ Vitalian într-alta. Tramvaiul trecea pe lângă Parcul Tineretului și Crematoriu (nu-mi explicase niciodată cuvântul, încât mi se păruse întotdeauna că e-un uriaș chioșc cu răcoritoare al parcului), apoi se chinuia să urce dealul de pe Cuțitul de Argint. Zona căpătase o rezonanță misterioasă în mintea mea necoaptă, mi-o imaginam bântuită de hoți cu fulare de lână pe nas și cuțite prețioase în buzunarul hainei, pe care le puneau seara la gâtul trecătorilor imprudenți. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e-un uriaș chioșc cu răcoritoare al parcului), apoi se chinuia să urce dealul de pe Cuțitul de Argint. Zona căpătase o rezonanță misterioasă în mintea mea necoaptă, mi-o imaginam bântuită de hoți cu fulare de lână pe nas și cuțite prețioase în buzunarul hainei, pe care le puneau seara la gâtul trecătorilor imprudenți. Într-o altă variantă, strada se transforma într-un imens cuțit strălucitor, cu lama țâșnind de sub asfalt: tramvaiele de-abia își mai țineau echilibrul pe linia ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mintea mea necoaptă, mi-o imaginam bântuită de hoți cu fulare de lână pe nas și cuțite prețioase în buzunarul hainei, pe care le puneau seara la gâtul trecătorilor imprudenți. Într-o altă variantă, strada se transforma într-un imens cuțit strălucitor, cu lama țâșnind de sub asfalt: tramvaiele de-abia își mai țineau echilibrul pe linia ascuțită, iar oamenii cădeau de-o parte și de alta a ei, țipând de spaimă și neputință. 38-ul se mișca greoi și precis, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să mimeze deplasarea. Decorul înțepenise într-un anotimp de bucătărie, calm și fabricat: clădirile crem caramel, zăpada crocantă, cu glazura de țurțuri la streșini. Era o iarnă tăioasă, fractală, ca mintea unui schizofrenic prin care umbli cu-o lamă de cuțit: imaginile se multiplicau pe două orbite, două emisfere cerebrale, două suluri ale poveștii. Culorile și formele buclau spațiul exterior, se-apropiau de retină și treceau prin aceleași puncte ale minții, pentru a se îndepărta din nou. Simțeam toate detaliile, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite, laptop-ul lui Mihnea, bâzâind ușor, pe wireless. Ecranul atârna strâmb, cu fața la geam. Pornise singur, automat, probabil când intrasem eu în cameră. M-am apropiat pe vârfuri și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122). Totuși, toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122). Totuși, toate aceste caveat-uri metodologice nu i-a împiedicat pe aventurierii în realitatea consumată a trecutului să folosească periodizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea, Iulian Ghercă Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria evreilor din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pătrund în casă și ne fură lucrurile cele mai valoroase și mai dragi nouă. Acestea ard orice fărâmă de viață din om. Ele ne îngrădesc libertatea și dorința de a visa la o viață mai bună. Drogurile sunt asemenea unor cuțite care taie aripile sufletului omenesc, lăsându-l pe om să alunece în abisul întunericului etern. Mi-aș dori ca aceste substanțe să dispară complet de pe fața pământului, iar oamenii să înțeleagă cât rău provoacă consumul de droguri atât lor cât
Drogurile îți opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Narcis, Adina Brânzea () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1984]
-
Lyon9. M-a luat Schneider cu el. — Îi spânzură? — Nu, în Franța li se retează capul. — Și omul ce face, țipă? — Da’ de unde! Nu durează mai mult de-o clipă. Omul e pus cu gâtul pe butuc și cade un cuțit uite-așa de lat, care alunecă pe-o mașinărie, ghilotină îi spune, cade greu, cu putere... Capul sare atât de repede, încât nici n-apuci să clipești din ochi. Pregătirile sunt grele. Uite, când omului i se citește sentința, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
minut, și, în sfârșit, acum, chiar în clipa aceasta, sufletul îți va zbura din trup și om nu vei mai fi, iar toate acestea le știi precis; important e că știi sigur. Uite, în momentul când îți pui capul sub cuțit și îl auzi lunecând în jos, chiar acel sfert de secundă e cel mai înfiorător. Știi dumneata că nu-i fantezie de-a mea și că mulți alții au spus-o? Sunt atât de încredințat în privința aceasta, încât îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sufletul din bietul Platon; deh! ca soț, promisese că va face rost de un buchet și ce să crezi? În ajun, le sechestrase pe toate Mâtișceva, Katerina Alexandrovna, care era teribilă rivală în toate cu Anfisa Alexeevna; se aveau la cuțite. Firește, s-a lăsat cu isterie, cu leșin. Platon era distrus. Se înțelege că dacă Petea, în acest moment interesant, ar fi izbutit să procure un buchet, situația lui s-ar fi îmbunătățit considerabil; în asemenea cazuri, recunoștința femeilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și uite cum: după asemenea onoare, pe această suverană, fără vreo vină, a târât-o pe eșafod călăul Samson, spre distracția poissardes-lor*** pariziene, iar ea, de spaimă, nu pricepea ce se întâmplă cu ea. Vede că el o apleacă sub cuțit, că o împinge cu ghionturi - toți râd -, și a început să strige: „Encore un moment, monsieur le bourreau, encore un moment!“ Asta înseamnă „Mai lăsați-mă un moment, domnule bourreau****, doar un moment!“. Și, uite, pentru acest moment Dumnezeu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mor, zic, dar nu plec până când nu mă ierți și, dacă poruncești să fiu scos afară, mă înec; căci ce-o să mă fac fără tine?“. Toată ziua aceea a fost ca smintită, ba plângea, ba voia să mă omoare cu cuțitul, ba își bătea joc de mine. Pe Zaliojev, pe Keller și pe Zemtiujnikov, pe toți i-a chemat, mă arăta cu degetul și mă făcea de rușine. „Să mergem, domnilor, cu toții la teatru astă-seară, să-l lăsăm aici, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e rău. Fii sigur că ea nu are despre tine o părere chiar atât de proastă cum spui tu. Doar altfel ar însemna că, măritându-se cu tine, se-aruncă în mod conștient în apă sau se bagă singură sub cuțit. Crezi că e posibil așa ceva? Cine se-aruncă în apă cu bună știință sau se bagă sub cuțit? Parfion ascultă cu un zâmbet posac vorbele înflăcărate ale prințului. Convingerea lui părea de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tu. Doar altfel ar însemna că, măritându-se cu tine, se-aruncă în mod conștient în apă sau se bagă singură sub cuțit. Crezi că e posibil așa ceva? Cine se-aruncă în apă cu bună știință sau se bagă sub cuțit? Parfion ascultă cu un zâmbet posac vorbele înflăcărate ale prințului. Convingerea lui părea de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se bagă sub cuțit? Parfion ascultă cu un zâmbet posac vorbele înflăcărate ale prințului. Convingerea lui părea de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit, acesta. He! Se mărită cu mine tocmai pentru că se așteaptă să-mi înfig cuțitul în ea! Prințe, chiar nu ți-ai dat seama până acum despre ce-i vorba aici? Nu te înțeleg. — Bine, poate că chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit, acesta. He! Se mărită cu mine tocmai pentru că se așteaptă să-mi înfig cuțitul în ea! Prințe, chiar nu ți-ai dat seama până acum despre ce-i vorba aici? Nu te înțeleg. — Bine, poate că chiar nu înțelegi, he-he! Doar se zice despre tine că ești... sărit. Iubește pe altul, pricepe odată! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajuns la Petersburg, parcă presimțeam... continuă prințul. N-am vrut să vin aici. Voiam să uit toate cele întâmplate aici, să mi le smulg din inimă! Ei, rămâi cu bine... Dar ce faci? Vorbind distrat, prințul luase iarăși în mână cuțitul de pe masă, iar Rogojin i-l smulse iarăși și îl aruncă pe masă. Era un cuțitaș cu o formă destul de simplă, cu mâner din corn de cerb, cu lama fixă, lungă de vreo trei verșoci și jumătate și potrivit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe masă. Era un cuțitaș cu o formă destul de simplă, cu mâner din corn de cerb, cu lama fixă, lungă de vreo trei verșoci și jumătate și potrivit de lată. Văzând că prințul acordă o atenție specială faptului că acest cuțit i-a fost smuls a doua oară din mână, Rogojin, cu ciudă răutăcioasă, îl înșfăcă, îl puse în carte, iar cartea o trânti pe altă masă. — Ce faci cu el, tai foile? întrebă prințul, însă cumva distrat, parcă fiind încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ciudă răutăcioasă, îl înșfăcă, îl puse în carte, iar cartea o trânti pe altă masă. — Ce faci cu el, tai foile? întrebă prințul, însă cumva distrat, parcă fiind încă sub presiunea unei puternice îngândurări. — Da, foile... Păi nu-i un cuțit de grădinărie? — Da, de grădinărie. Și dacă-i de grădinărie, nu pot tăia foile cu el? — Păi e... nou-nouț. — Și ce dacă-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit nou? strigă, în sfârșit, Rogojin, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îngândurări. — Da, foile... Păi nu-i un cuțit de grădinărie? — Da, de grădinărie. Și dacă-i de grădinărie, nu pot tăia foile cu el? — Păi e... nou-nouț. — Și ce dacă-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit nou? strigă, în sfârșit, Rogojin, cu un fel de frenezie, enervându-se la fiecare cuvânt. Prințul se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de care probabil nu știuse până atunci că-l are. Însă acest ceas i-a plăcut atât de mult și într-atâta l-a ispitit, încât în cele din urmă n-a mai putut să rabde: a pus mâna pe cuțit și, când prietenul lui s-a întors cu spatele, s-a apropiat pe furiș de el, și-a cumpănit lovitura, și-a înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochi, deja pentru a treia oară în acea zi, voise deci să se apropie de Rogojin și să-i spună lui „ai cui erau ochii“! Dar coborâse în grabă din vagon și se dezmeticise de-abia în fața tarabei meșterului de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să-l lase în pace. Acest demon îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]