KorAP: Find »[drukola/base=curier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...212 213 214 ...251 >

6,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

și mai tari din lumea asta, câtă o știu eu! Imperiul Otoman, Ungaria, Hoarda de Aur... unde mai pui și Țara Românească, de când e Vlad Dracula În temniță... Ce le cășună, frate? - Iaca poruncile voievodului! se auzi o voce apropiată. Curierii terminaseră de repetat cuvintele domnitorului și acum se răspândeau prin mulțime, În vreme ce o parte a călărimilor pornea la galop pe urmele turcilor fugari. Pedestrimea rămâne În tabăra de la Vaslui vreme de trei zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Doar două mii de răzeși din Țara de Jos sunt Îngăduiți a pleca spre Dunăre, unde vor ridica palisade pe mal, pentru organizarea ambuscadelor! Împăratul Mahomed Cuceritorul nu trebuie să mai aibă puterea de a lovi Moldova În anul care Începe! Curierul dădu pinteni și porni mai departe, spre podul surpat. În rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
această „meserie” o excludea mereu din viața lui. Din viața lui aflată mereu pe muchia morții. Un tropot se auzi dincolo de podul de lemn, iar Erina tresări și fugi la fereastra care dădea spre curtea interioară. Nu era decât un curier. Străjile anunțată miezul nopții. Abia miezul nopții... era imposibil, trecuseră parcă opt sau nouă ceasuri de când se Înserase. Și totuși, nu, cerul iernii era plin de stele și afară se făcea tot mai frig. După zile călduțe și noroioase, venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era de la Veneția. Nu era semnată de mama lui, ci de bunicul Matteo. Poșta Moldovei adusese În acea zi primele scrisori după declanșarea conflictului militar cu Imperiul Otoman. Încă de la sfârșitul lui noiembrie, nici o scrisoare nu mai ajunsese În Moldova. Curierii europeni nu mai putuseră intra În țară, iar majoritatea nici nu Încercaseră, căci deplasarea armatei lui Soliman din Albania spre Moldova blocase toate drumurile din sudul continentului și pusese sub semnul pericolului și căile din zona centrală. Poșta și negoțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spadă ale prietenului meu Cosmin m-au ajutat În toate bătăliile. E un secret... - Am să-l păstrez cu sfințenie, măria ta, spuse Alexandru. Mulțumesc pentru invitație. Vom veni negreșit. Voievodul se Îndreptă spre spătăria mică, unde era așteptat de curieri sosiți din Imperiul Otoman. Tânărul deschise ușa sălii și Îl văzu pe tatăl său așezând În panoplia din stânga ferestrei două săbii cu mânere de argint, primite de măria sa de la craiul Poloniei. - Alexandru! Ce cauți aici? Aș fi venit eu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aer cald. Iar acea boare anunța primăvara. 1 martie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Sala Sfatului Domnesc era arhiplină. Se deschiseseră ferestrele, ca să intre mai mult aer, dar zăpușeala dinăuntru parcă creștea. Sosiseră toți marii boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe Doamna Maria, iar conducătorii armatei, cu săbiile la centură, se Înșirau În stânga și În dreapta tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat la Istanbul, dar nu se Întâmplase așa. O mulțime de lucruri se Întâmplaseră În Imperiul Otoman de la plecarea lui, din octombrie 1474, dar, cu toate acestea, nici un curier nu fusese trimis În valea râului Kerulen. Amir Baian și oamenii săi, care duseseră ani de bătălii sub semnul șarpelui și săgeții, se bucuraseră de revenirea printre ai lor și Își reluaseră existența de secole, În respectul Yassei, legea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Istanbul. Vei primi o misiune. Nu știu nimic despre ea. Pot să-ți spun doar că e nevoie de tine și de o sută de războinici Bordjighin, Între care cel puțin treizeci de arcași. Veți veni pregătiți de drum lung. Curierul rămăsese peste noapte În satul lui Amir. Astfel, acesta aflase câteva lucruri care nu erau neapărat secrete, dar care explicau o parte din mister. După bătălia de la Vaslui, Mahomed căzuse bolnav. Apoi se hotărâse brusc să răzbune umilința, adunând trei sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Petru Aron. Dar Oană Îl convinsese să aibă răbdare până când se ivea prilejul de a anihila Întreaga rețea. Căci nu era vorba doar de vornicul Isaia, care avea moșii În Țara de Jos, ci și de slujitori ai palatului, de curieri care duceau mesajele la Dunăre, de oameni care le transmiteau până la Istanbul. Apoi, Împrejurările făcuseră ca voievodul să accepte invitația pârcălabului Cetății Albe de a petrece sărbătorile de Crăciun În locurile care cu un an În urmă fuseseră distruse din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Poruncile mele sunt următoarele: căpitane Petru! Știu că ai sufletul cutremurat de vestea aceasta! Ia-ți luptătorii și pornește spre conacul Brăneștilor! Fă ce crezi de cuviință, dacă se mai poate face ceva, pentru salvarea căpitanului Oană! Spătare Mihail! Ai curierii la scară? - Pregătiți de drum, măria ta! -Trei curieri cu escortă, spre Cetatea Neamțului, Cetatea Hotinului și Cetatea Sucevei! Corpul doi vânători domnești coboară spre Cetatea Albă În marș forțat! Să ajungă aici până În zori! Corpul Întâi al călăreților de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sufletul cutremurat de vestea aceasta! Ia-ți luptătorii și pornește spre conacul Brăneștilor! Fă ce crezi de cuviință, dacă se mai poate face ceva, pentru salvarea căpitanului Oană! Spătare Mihail! Ai curierii la scară? - Pregătiți de drum, măria ta! -Trei curieri cu escortă, spre Cetatea Neamțului, Cetatea Hotinului și Cetatea Sucevei! Corpul doi vânători domnești coboară spre Cetatea Albă În marș forțat! Să ajungă aici până În zori! Corpul Întâi al călăreților de Neamț sosește și el, cât mai repede, dar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ce ne privesc din ceruri. Să se bucure și mama ta, care a plecat dincolo când erai prea mică... Tropotul câtorva cai se auzi apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se bucure și mama ta, care a plecat dincolo când erai prea mică... Tropotul câtorva cai se auzi apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e petrecere pe cinste la Cetatea Albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Murgești. Și de cai. Și mai ales de tine... Alte tropote se apropiară dinspre câmpia Galaților, gonind În galop nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu escortă la vreme de noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am stare să gătesc acum... spuse Erina. Poate sunt prea obosită. Fac altul mâine. - Foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum știa. Așteptase ca goana curierilor să aibă un efect. Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși din cameră, fugi pe coridor și deschise ușa care dădea spre curte. O izbi În față un vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu știu, domniță! Cu măria sa nu, că doară chiar măria sa trimise după noi! Dar avem poruncă să ajungem În marș forțat la Cetatea Albă, cel târziu până În zori. - De ce? - Cum spusei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu știu, domniță! Cu măria sa nu, că doară chiar măria sa trimise după noi! Dar avem poruncă să ajungem În marș forțat la Cetatea Albă, cel târziu până În zori. - De ce? - Cum spusei, nu știu! Atâta ziseră curierii! - Câți sunteți? - Cinci mii! Corpul doi de vânători domnești! - Dumnezeule! Cinci mii de vânători chemați noaptea! Alte porunci? - Pe unde trecem lăsăm oșteni care blochează drumurile. Nu intră și nu iese nimeni. - Drumurile? Care drumuri? - Toate! - Nu se mai călătorește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
las! - O să-l iau pe Ionuț, slujitorul de la herghelie. Iartă-mă tată, dar nu mai pot rămâne! Dacă totul e bine, mâine seară mă Întorc cu Cosmin! Logofătul rămase tăcut. Nu era totul bine. Dacă ar fi fost, unul din curieri ar fi fost al Apărătorilor, iar Erina ar fi fost chemată la Cetatea Albă, alături de viitorul ei soț. Căci peste trei zile trebuia sărbătorit Anul Nou, iar misiunea căpitanului Oană va fi fost terminată până la orele amiezii. Nici un semn nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate, alcătuite din turci și tătari. Nimeni nu dormise la Cetatea Albă În noaptea Sfântului Ștefan. Fuseseră pregătite planuri de salvare, fuseseră primiți curieri care aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cei din afară? - Între două zile și o săptămână, măria ta, spuse Cânde. - Mai exact? - Două zile pentru Istanbul și Balcani, o săptămână pentru agenții din Asia centrală. - Anularea! Cei doi se ridicară și ieșiră din sală. La nici un minut, curierii ieșiră În galop pe porțile cetății. - Și acum, boieri și căpitani, voi, care sunteți cei mai informați și mai luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]