5,365 matches
-
2, 9, 22, cu comentariul 2, 19, 47-2, 50, 51): „Cultele private trebuie să rămână pentru totdeauna” (Sacra privata perpetua manento). Așadar, moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor aceste culte. Comunitatea juridică a celor vii pune În practică voința defunctului, exprimată În testament 1. Mormântul inviolabil al defunctului, care, prin riturile de Îngropare, este ridicat la condiția de di manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
50, 51): „Cultele private trebuie să rămână pentru totdeauna” (Sacra privata perpetua manento). Așadar, moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor aceste culte. Comunitatea juridică a celor vii pune În practică voința defunctului, exprimată În testament 1. Mormântul inviolabil al defunctului, care, prin riturile de Îngropare, este ridicat la condiția de di manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare hrana constituie garanția religioasă a faptului că defunctul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
defunctului, care, prin riturile de Îngropare, este ridicat la condiția de di manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare hrana constituie garanția religioasă a faptului că defunctul continuă să mențină o relație socială cu familia lui. Cei vii dobândesc În acest fel certitudinea persistenței lor dincolo de moarte, chiar În absența unei credințe religioase sau filozofice În nemurirea sufletului și/sau În Învierea trupului. 2. Articulațiile personale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană riturile osiriene cu caracter funerar Îi asigurau Într-adevăr defunctului o soartă bună „dincolo”, participarea credinciosului la cultul zeului nu implica specificul caracter inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios de a le dezvălui conținuturile, În măsura În care ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de suverani elenistici și Își găsește o continuitate precisă În cultul imperial. A fost Într-adevăr subliniată legătura cu tema tradițională a eroizării fondatorului cetății sau al statului, care, de altfel, Își menține Întregul caracter specific de cult adus unui defunct, adică unui individ ale cărui merite excepționale i-au adus, după moarte, trecerea la acel rang intermediar Între uman și divin pe care experiența religioasă a grecilor Îl atribuie eroului În diferitele lui accepțiuni. Una dintre acestea privește și noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Răsărit. Dio Cassius (LXXVII, 18, 4) relatează că Împăratul Caracala, ajuns la Tyana (217 d.Hr.) a pus să fie ridicat aici un heroon În cinstea lui, sancționând prin autoritatea imperială o tradiție locală. Vechiul obicei al eroizării ilustrului defunct, de acum răspândit și banalizat În extinderea lui la toți morții, fără deosebire (Cumont, 1949), capătă În această perioadă semnificații noi atunci când se referă la acele personaje excepționale nu prin virtuțile lor militare sau politice, ci prin Încărcătura lor carismatică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și mai nesemnificative decât cele la Mithra și Vayu, cărora le sunt Închinate două mari imnuri. Unica referire oarecum relevantă este cea din Wid¶wd³d 19, 29, În care sunt menționate „căile create ale timpului”, ca drumuri pe care sufletele defuncților Înaintează spre „puntea Celui care Desparte” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8): aceasta se referă, așadar, la funcția naturală a timpului (avesticul Zrvanxe "Zrvan") În escatologia individuală, ca final al vieții pe pământ. În ceea ce privește mărturia lui Eudemos, aceasta dovedește doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
individului, care nu numai că Îi supraviețuiește, ca suflet (urvan), de care e strâns legat, ci, mai mult, preexistă nașterii sale. Sub unele aspecte, amintesc de manesxe "manes" de la romani sau de pitaras, „părinți” sau strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul Nou. Tocmai această natură a lor, de spirite ale morților care trebuie liniștite cu ofrande plăcute (Söderblom, 1899), duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată probabil la origini de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
desemna turnurile tăcerii (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.5 ), pare să derive de la o rădăcină care Înseamnă „a Îngropa” (Hoffmann, 1965). Pe de altă parte, incinerarea și expunerea aveau, probabil, scopul de facilita o desprindere rapidă a spiritului defunctului de trup, dându-i posibilitatea de a se ridica la cer (Boyce, 1975a, p. 113). Ideea, cel puțin Într-un stadiu inițial, a unei existențe paradisiace nu era străină mentalității indo-iraniene primare, chiar dacă aceasta nu era foarte marcată de valori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fericită după moarte era probabil rezervată unei elite de preoți și războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse Într-o locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră, nici frumoasă, nici urâtă, nici bună, nici rea, Își găsește ecoul În concepția zoroastriană a unei zone intermediare, Între paradis și infern, pentru cei care În viață nu au fost nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rugăciunile zilnice ale tuturor credincioșilor. Conține cinci rugăciuni (Niy³yishn) către soare, Mithraxe "Mithra", lună, ape și foc, cinci tempora (G³h) pentru dimineață, prânz, după-amiază, miezul nopții și noapte, patru formule de binecuvântare (Âfrșnag³n) pentru a fi utilizate În cadrul serviciilor pentru defuncți, În zilele de la sfârșitul anului, În sărbătorile legate de anotimpuri, precum și la Începutul și sfârșitul anului. Sșh-r½zag, „treizeci de zile”, În două versiuni, una scurtă și una mai puțin scurtă („micul” și „marele” Sșh-r½zag), enumeră entitățile demne de cult (yazataxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arșta>t", yazata dreptății (În limba pahlavi, Așt³d; Gray, 1929, pp. 136 sq.; Gerschevitch, 1959, p. 286 sq.; Gnoli, 1987c.); Rașnuxe "Rașnu", „judecătorul”, care participă cu Mithraxe "Mithra" și Sraoșaxe "Sraoșa" la judecată căreia trebuie să i se supună sufletul defunctului (În limba pahlavi, Rașnxe "Rașn"; Boyce, 1975a, p. 59); Tyștrya, yazata stelei Siriusxe "Sirius" (În limba pahlavi, Tiștarxe "Tiștar", Tșrxe "Tșr"); Druv³sp³xe "Druva>spa>", yazata „cailor sănătoși”, protectorul animalelor (Lommel, 1927, pp. 57 sqq.); Vanantxe "Vanant", yazata stelei Vegas (Henning
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuită de oameni. În centrul mării Vourukașa sunt plantați doi arbori, unul numit Sa¶naxe "Sae>na" (Yașt 12, 17), care conține semințele tuturor plantelor, și unul cu puteri medicinale și miraculoase, Gaokerena (În limba pahlavi, G½karn), care dăruiește nemurire defuncților În momentul Învierii (cf. Boyce, 1975a, p. 138) și care este identificat cu patronul lumii vegetale, adică cu un anumit tip de haoma, numită h½m ș sp¶d, „haoma albă”. Celxe "Cel" de-al treilea capitol din Bundahișn (III, 8
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumii spirituale. Pe fondul acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este deci concepută ca o Încercare cumplită, pentru care muribundul, apoi defunctul, are nevoie de Îngriji Înțelepte și pline de iubire din partea celor care l-au pierdut. Durerea pentru cel mort este un sentiment viu de solidaritate umană pentru sufletul care are de Înfruntat o Încercare grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atașat de trupul care Începe să se descompună. Trei zile și trei nopți stă, Îndurerat și pierdut, la capul cadavrului său. Complexa liturgie funerară zoroastriană se referă tocmai la momentul desprinderii și la cele trei zile ale noii stări a defunctului. De regulă, muribundul trebuie să recite Împreună cu doi preoți care Îl asistă, petșt-ul sau Așem voh¿, una dintre rugăciunile tradiționale cele mai importante și eficiente (cf. supra, subcapitolul 1.1). După ce a murit, i se pun În gură câteva picături
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alimentelor aduse ca jertfă, care să-i Întărească În călătoria lor În lumea de dincolo, și să se restaureze, În presupusa ei puritate originară, credința În fravași, fondată pe ideea unei depline responsabilități morale, singura În măsură să garanteze sufletelor defuncților, după primele trei zile de la deces, ridicarea În paradis, fără riturile complicate și costisitoare Împlinite pentru această trecere (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 376 sqq.); să fie abolite unele uzanțe tradiționale ce țineau de riturile purificatoare și unele prescripții - astăzi anulate - care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o stare de fericire datorată Îndurării zeilor. Informații importante despre obiceiurile și credințele funerare ale slavilor orientali provin de la diplomatul islamic Ibn Fadl³n (secolul al X-lea), care a condus o solie la bulgarii aflați pe Volga. El scrie că defunctul, dacă era o persoană obișnuită, era ars În barca sa; dacă era din clasa conducătoare, nu era ars singur pe ambarcațiunea sa, ci Împreună cu el erau arse și obiectele, animalele și soția sa. Peste cenușă se aduna pământ până se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era din clasa conducătoare, nu era ars singur pe ambarcațiunea sa, ci Împreună cu el erau arse și obiectele, animalele și soția sa. Peste cenușă se aduna pământ până se forma o movilă În care se Înfigea un stâlp cu numele defunctului. Fiind totuși improbabil ca slavii de pe Volga să fi cunoscut scrierea Încă de la Începuturile secolului al X-lea, se poate considera că pe stâlpul comemorativ nu se afla numele, ci mai degrabă o stemă sau ceva asemănător. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imaginea Înfricoșătoare a morții. Acest cadru sumbru Își are paralela În cartea a XI-a din Odiseea, unde sufletele adunate În Erebxe "Ereb" Îndură dureri și umilințe fără sfârșit, așa Încât cea mai grea viață de pe pământ apare infinit superioară destinului defunctului. Este bine să menționăm totuși că Între cele două concepții - cea galică și cea greacă - nu există nici o coincidență materială: coincidența constă doar În conștientizarea ororilor care Îl așteaptă pe om după moarte. Dar, după cum lumea greacă, alături de ororile din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evenimentul sacru și misterios al morții și a ceea ce urmează după moarte, la fel cum se Întâmplă și cu Varuñaxe "Varun{a" În India, și el zeul lumii de „dincolo”; ne putem gândi la versurile Închinate Într-un imn vedic defunctului: Vai, vai de vechile căi, pe care au mers strămoșii Înaintea noastră. Pe cei doi stăpâni care domnesc și se bucură de toată libertatea, Îi vei vedea: Yamaxe "Yama" și zeul Varuñaxe "Varun{a" (Rig-Veda, X,14,7). Așadar, defunctul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
defunctului: Vai, vai de vechile căi, pe care au mers strămoșii Înaintea noastră. Pe cei doi stăpâni care domnesc și se bucură de toată libertatea, Îi vei vedea: Yamaxe "Yama" și zeul Varuñaxe "Varun{a" (Rig-Veda, X,14,7). Așadar, defunctul nu se va Întâlni doar cu zeul tipic al morților (Yamaxe "Yama"), ci și cu Varuñaxe "Varun{a", legat, de asemenea, de moarte. Însă Odin nu este, În general, zeul tuturor morților. Într-o societatea precum cea germanică, unde activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
înțeleagă complexitatea organizării clanului și procesul de denumire a clanurilor și a generațiilor. Dacă a venit să studieze problemele legate de maternaj la locuitorii insulelor Bidjago din Guineea-Bissau, el va fi obligat să se intereseze de posedarea femeilor de spiritele defuncte masculine"5. Așadar, ritualurile lumilor exotice antrenează deplin comunitatea. Nu există o separare de tip occidental a puterii și nici autoritate exercitată diferențiat. "Toți sunt specialiști, toți participă. Este un fel de coregrafie a satului întreg"6. Prin ea se
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
lui Lenin și conchidea: "Poate că tovarășii săi nu l-au jelit în aceeași măsură ca civilizația pe care a distrus-o". Cît de diferite erau rămasul bun de la și elogiul adus președintelui Wilson! " Întreaga lume salută nobila figură a defunctului Wilson". Continua, spunînd că toate statele naționale îi datorează existența, dar că opera lui Wilson era încă neîmplinită și nefinisată 72. Iorga era un admirator al Statelor Unite aproape la fel de fidel ca și defunctul George Meany. În 1921, Iorga a primit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Wilson! " Întreaga lume salută nobila figură a defunctului Wilson". Continua, spunînd că toate statele naționale îi datorează existența, dar că opera lui Wilson era încă neîmplinită și nefinisată 72. Iorga era un admirator al Statelor Unite aproape la fel de fidel ca și defunctul George Meany. În 1921, Iorga a primit o scrisoare de la Societatea Prietenilor României, al cărei Secretar General nu era altul decît tînărul John Foster Dulles 73. Iorga a fost împotriva izolaționismului american. "Participarea americanilor la problemele lumii este obligatorie atît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]