7,752 matches
-
le puse lângă zidul hanului, la intrare. Când veni noaptea, auzi mai întâi zgomotul unui vânt puternic, care prevestea o mare vijelie, sub al cărui efect casa scârțâia din toate încheieturile. Se uită pe fereastră. Petrolul și chibriturile dispăruseră. În depărtare văzu cartierul rău famat în flăcări. Nu spuse la nimeni nimic. A doua zi noaptea zgomotele erau insuportabile. Uși, ferestre, mobile trântite. I-se atrăgea atenția. Pe hol îl așteptau treizeci de oameni foarte galbeni, bine îmbrăcați. Erau negustorii asasinați
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de ce? Îl cunoștea el, sufletul lui e o ocnă... "Bine, gândeam, asta ai mai spus-o, dar de ce?" N-avea fapte, sau nu vroia să mi le dezvăluie? Camilar se plimba măreț pe alee și ne arăta cu mâna în depărtare... Dacă noi vedem cum respiră munții, ne întreba. Vedeam, ei și? într-adevăr norii învăluiau în mișcarea lor lanțul de munți care se desfășurau spectaculos și îi puteai contempla cât vroiai de acolo de pe dealul Furnica. N-aveam însă nici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dobrinescu, șeful clasei, cu bursă încă patru ani, ieșea sigur învățător... Ce-l apucase? - Fugim în țari străine, reluă el cu o sticlire stranie în ochi, dar cu un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu mâna în depărtările închipuirii. Țelul prea sigur al vieții sale nu-i mai plăcea, bănuia, intuia poate că destinul meu avea să fie mai aventuros și mă invidia? Râsul meu triumfător i-o confirma, se dăduse de gol, dar era alături de mine, nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascuțiți... Ce căutau elevii aceia acolo? Strigau sau cântau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos nasonii... Cine dracu erau nasonii ăștia? Mă oprii la distanță, prudent. În clipele următoare zării în depărtare, înaintînd spre piață tancuri, care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lângă statuie. Cine îl omorîse? Ce se întîmpla în oraș? "Un om mort seamănă cu un animal mort", gândeam. Văzusem cai morți cu dinții rânjiți. O luai tot la dreapta. Pe marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât... Intrai înăuntru și căldura mă învălui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toaletă... apoi mă uitai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu el pe câmp. Nu era nici un șantier, urma să se deschidă. Ne dădu să ducem în spinare niște scule, alți oameni veneau cu țăruși, ajunserăm la câmpie întinsă. Inginerul bătu un țăruș colorat, aranja trepiedul și ne trimise în depărtare cu alți țăruși. Ne spuse să ținem unul în mână. El se așeză în fața trepiedului ca un fotograf, se uită printr-un aparat de ochire și începu să ne facă semn cu mîna: mai așa! mai la dreapta! Mai la stânga
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mîna: mai așa! mai la dreapta! Mai la stânga... acolo! Înfigeți țărușul! Aveam un ciocan, băturăm țărușul. Pe urmă veni spre noi cu toată aparatura, cu domnii Jumanca și Ionescu cărând acea aparatură și noii țăruși și ne trimiseră iar în depărtare, în urma noastră domnii Jumanca și Ionescu trăgeau o sfoară de la un țăruș la altul. Iată pentru ce fusesem angajați... La masă domnul Jumanca citea ziarul și îl comenta, spunând că generalul ăla Degaule (așa pronunța, cum se scrie) continua lupta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
minoră. Avea treabă de făcut, timp de pierdut și timp de câștigat. 12 Marin sosi la stația de decolare a rachetelor cu câteva minute înainte de ora paisprezece. Terenul era adăpostit într-o vale situată spre nord, la treizeci de kilometri depărtare de oraș. Erodată, stearpă \ o tabără militară tipică în aspectul ei dezolant \ valea nu era locuită decât de personal militar și nici una din clădirile sau construcțiile din ea nu aveau altă destinație decât cea militară. La extremitatea nordică a suprafeței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
EL NU VA BĂNUI NIMIC... MARIN DESPĂRȚI UȘOR DRAPERIILE. UN BĂRBAT ÎNALT, BRUNET, AVÂND ÎN JUR DE TREIZECI DE ANI, STĂTEA APLECAT ASUPRA LUI DAVID, CARE ERA AȘEZAT ÎN SPATELE UNUI BIROU. FAȚA TÂNĂRULUI ERA PALIDĂ ȘI ÎNCORDATĂ. LA CÂȚIVA PAȘI DEPĂRTARE SE AFLA UN OM SCUND ȘI ÎNDESAT, CU UN DEZINTEGRATOR ÎN MÂNĂ. PRIVEA ÎNSPRE UȘA CARE DĂDEA ÎN HOLUL PRINCIPAL, FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU EA GĂSINDU-SE INTRAREA DIN SPATE A SĂLII DE CONFERINȚE. BĂRBATUL CEL ÎNDESAT PĂREA TOT ATÂT DE NERVOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
instrui: \ DOUĂ PERSOANE TE VOR AȘTEPTA LA NIVELUL TREI AL ADĂPOSTURILOR. URMEAZĂ-LE INDICAȚIILE CU STRICTEȚE. EI TE VOR CONDUCE LA DOMNUL SCUDDER. LA NIVELUL TREI AJUNGI PRIN INTRAREA SECUNDARĂ NUMĂRUL 8, CARE SE GĂSEȘTE LA O SUTĂ DE METRI DEPĂRTARE SPRE VEST DE LOCUL UNDE TE AFLI. Voi fi acolo, spuse Marin. Nivelul trei era un fel de cavernă de oțel prost luminată. Un șir de lumini slabe parcurgea coridorul de la un capăt la altul și, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
iar asta se face cel mai bine chiar acolo. Se urcară cu toții într-un avion încăpător, care se înălță rapid, precedat și urmat de numeroase escorte. Primul lucru din regiunea devastată pe care îl zări Marin fură farurile strălucind în depărtare. CÂND SE APROPIARĂ MAI MULT, VĂZU CĂ FUSESERĂ AMPLASATE REFLECTOARE PE ACOPERIȘUL FIECĂREI CLĂDIRI RĂMASE ÎN PICIOARE ȘI CĂ LOCUL MIȘUNA DE MUNCITORI ȘI ECHIPAMENTUL LOR. În timp ce privea, nu pierdea nici un cuvânt din ce spunea Podrage, dictatorul însuși și consilierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
caz abia se declară într-o țară până atunci cruțată și, chiar a doua zi, ici și colo, de jur împrejur, apar alte cazuri, după care, printr-o neîncetată creștere, bolnavii se înmulțesc; noi focare se ivesc atunci, uneori la depărtări de sute de kilometri, și fiecare din ele se transformă în pată de ulei, roind mai departe. La început, în orice nou focar, mortalitatea se apropie de sută la sută, ca ulterior, ea să nu coboare decât arareori sub patruzeci
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unii și deosebit angluși lipirea și legarea boalei aceștia de obște ar și tăgădui, sânt totuși multe și în ochi căzătoare din întîmplări luate cunoștințe, care lipirea și așa lățirea boalei o dovedesc, pentru care de fața sănătoase în anumite depărtare se leagă". În iunie 1831, în preajma pătrunderii holerei în Transilvania, s-a preconizat, sub nr. 17464, un plan de funcționare a unei carantine ideale, intitulat Planum Instituti Contumatialis (Planul instituției contumaciale), cu amenajarea paralelă a locuințelor destinate călătorilor, bucătăriilor, fântânilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
luat măsuri pentru stabilirea unui cordon sanitar între Țara Românească și Moldova, ca și la hotarele cu Transilvania. Mavros a avut o conversație cu principele domnitor Gheorghe Bibescu, cerând reamenajarea vechiului spital de ciumați de la Dudești, aflat la 4 mile depărtare de oraș, pentru primirea bolnavilor de holeră în momentul declanșării epidemiei, precum și rechiziționarea a câte unei case din fiecare cartier, spre a fi transformată în spital. Colquhoun mai făcea cunoscut lordului Palmerston că se adresase lui Mavros, cu rugămintea de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înger Să-și schimbe fața în alb, din sânger. Și cu aceasta (o, ce minune, Care nici poate de a se spune!) Pierind holera-ncetă pieirea Și mai rămasem cu pomenirea, Ca să ne fie spre îndreptare Și dăspre rele mult depărtare". Deci ți să cade, o, Maică dulce Și de la mine, slav-a-ți aduce, C-aflarăm milă și mântuire, Și fie-ți, fie-ți spre pomenire124bis O privire de sinteză asupra epidemiei de holeră din 1848 în Principate ne-o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Calafatul și Vidinul, situate față în față, de-o parte, și Turnu-Severin, situat la punctul apusean extrem al Dunării din Muntenia, de altă parte, înaintea apariției primelor urme ale holerei în Craiova, situată mult mai mult la Est, la o depărtare de 12 ore de la Dunăre. " Primul caz de holeră la Craiova a fost constatat de mine la 11 iunie. Și alte fapte confirmă predilecția căilor de contaminare ale boalei pentru râuri (atît într-o direcție, cât și în cea opusă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
23 octombrie/4 noiembrie se arată că, la București, pe lângă spitalele Brâncovenesc, Colțea, Radu Vodă, Mihai Vodă și Pantelimon, care erau pline, s-au mai înființat și altele de urgență, dintre care unul era așezat la o oră și jumătate depărtare de oraș. În el se primeau bolnavi suferinzi mai ușor, dar și cei contagioși, incluzîndu-i pe holerici. Doctorii ruși și-au adus cu sine felceri buni, dar nespecializați în afecțiunile locale; s-a resimțit și lipsa unor chirurgi pricepuți, deoarece
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ivirea aici a primului caz de holeră, Direcția generală a serviciului nostru sanitar dăduse alarma; la sesizarea sa, Departamentul Dinlăuntru a trimis o înștiințare administrațiilor județene cum că la Constantinopol izbucnise epidemia care începea să se întețească "sărind deodată la depărtări mari", drept care se recomanda să se ia măsurile igienice corespunzătoare și să se pregătească "mijlocul de căutare a sărmanilor", în cazul când molima ar apărea și la noi448. În legătură cu aceasta trebuie semnalat că, în cursul celei de-a patra pandemii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cele mai amenințătoare poziții epidemiologice. În anumite țări din Asia, din Africa și din America de Sud, unde pe vremuri ea apărea doar sporadic, acum a devenit endemică, arătîndu-se gata să dezlănțuie de aici atacuri împotriva altor zone, aflate câteodată la mare depărtare. Pretutindeni unde igiena individuală și colectivă rămâne deficitară, unde condițiile desfășurării activităților social-economice nu corespund cerințelor vieții moderne, unde nivelul educației sanitare este coborât, pericolul ivirii neobservate și al extinderii grăbite a infecției holerice pare inevitabil. Cercetări din ultima perioadă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
împărțită, prin ziduri de argilă, în pătrate inegale, foșnea în bătaia unui vânt care nu mai ajungea până la ea. Și mai departe încă, până la marginea zării, începea, galbenă și cenușie, împărăția pietrei, în care totul părea mort. Numai la oarecare depărtare de oază, lângă uedul care, la apus, curgea de-a lungul pădurii de palmieri, se zăreau niște corturi mari, negre. În jurul lor o turmă de cămile nemișcate, minuscule la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pietrei, în care totul părea mort. Numai la oarecare depărtare de oază, lângă uedul care, la apus, curgea de-a lungul pădurii de palmieri, se zăreau niște corturi mari, negre. În jurul lor o turmă de cămile nemișcate, minuscule la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și văzduhul. Janine, sprijinită cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și smulge privirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
limba, și în același timp vorbește de altceva, da, întotdeauna mi-au plăcut treburile bine rânduite. Un lucru, cel puțin, e sigur, îl aștept pe misionarul care vine să mă înlocuiască. Mă aflu aici, la marginea drumului, la o oră depărtare de Taghasa, ascuns după un morman de stânci prăbușite, și sub mine simt țeava puștii. Răsare soarele deasupra deșertului, e încă tare frig, peste puțină vreme va fi prea cald, pământul ăsta te face să-ți pierzi mințile, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și atotputernic, de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi se pornesc să alerge, cu pași mici și plini de sârguință, către ospățul de stârv care-i așteaptă. Am învins! Îmi înalț brațele către cerul mai blând, o umbră violetă începe să se deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă sfârtecă, oh, fie-vă milă, râd, binecuvântez lovitura ce mă țintuiește răstignit. Ce tăcere s-a lăsat peste deșert! E noapte și sunt singur mi-e sete. Și așteptarea fără capăt, unde-i orașul, ce larmă se aude în depărtare, poate soldații sunt biruitori, nu, asta nu, chiar dacă soldații au biruit, ei nu-s de ajuns de răi și n-or să știe să se poarte ca niște stăpâni, vor spune iar că trebuie să fim tot mai buni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în cui și, fără un cuvânt, ieși pe ușă. Prin geamuri se vedea cum lumina începe ușor să scadă. Puțin după aceea, în răstimpurile în care ferăstrăul nu mușca din lemn, se auzi înăbușit sirena unei ambulanțe, mai întâi în depărtare, apoi mai aproape. Acum se oprise la poartă, tăcută. O clipă mai târziu, Ballester se întoarse și toți se apropiară de el. Esposito opri motorul. Ballester le spuse că, pe când se dezbrăca în camera ei, fetița se prăbușise la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]