5,759 matches
-
trebuie să recunoașten, unele dintre problemele enumerate de Newey, pot fi și au fost abordate și de filosofii politici, însă nu la "modul descriptiv" sau "explicativ", pentru care pledează el, ci la "modul normativ" sau "evaluativ")34. Investigate la modul "descriptiv" sau "explicativ", problemele enumerate de Newey au fost dintotdeauna - și pe bună dreptate, dat fiind că ele nu pot fi abordate în baza metodelor și competențelor de investigare specifice filosofiei - probleme ale unor discipline precum sociologia, antropologia sau psihologia politică
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
echivalează practic cu propunerea abandonării filosofiei în favoarea temelor de cercetare ale științelor politice. De altfel, Geuss ne informează că nu este de acord cu distincția între ceea ce este și ceea ce ar fi dezirabil să fie, între fapte și valori, între descriptiv și normativ și - ca atare - între științele politice și filosofia politică (fără însă a ne oferi vreun argument pentru această opinie atât de "ambițioasă" și "îndrăzneață")15. A doua problemă este falsitatea acuzației că focalizarea pe tema dreptății este responsabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
virtute a puterii politice, acordându-i acest statut - în mod eronat - dreptății 16; 9) teoriile moraliste au o "încărcătură ideologică", din cauza faptului că sunt construite pe intuiții morale 17; 10) "concepția despre politică sprijinită de moralismul liberal suferă de inadecvare descriptivă" (i.e., o persoană "și-ar forma o opinie mai curând excentrică despre ce este în realitate politica, chiar și în societățile care se află cel mai aproape de satisfacerea condițiilor moralismului liberal, dacă și-ar lua drept ghid în această chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
lipsă de îndreptățire este, din punctul meu de vedere, cu totul specială, de vreme ce teoriile moraliste nu sunt teorii ale politicii în sensul obișnuit al termenului (i.e., teorii despre activitatea de guvernare a unei societăți), și cu atât mai puțin teorii descriptive ale politicii, așa cum presupun aceste obiecții. Să obiectezi unei teorii normative sau/și unei teorii al cărei subiect nu este politica faptul că este descriptiv inadecvată în privința politicii sau că nu ține seama de adevărurile fundamentale despre politică înseamnă, din
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
i.e., teorii despre activitatea de guvernare a unei societăți), și cu atât mai puțin teorii descriptive ale politicii, așa cum presupun aceste obiecții. Să obiectezi unei teorii normative sau/și unei teorii al cărei subiect nu este politica faptul că este descriptiv inadecvată în privința politicii sau că nu ține seama de adevărurile fundamentale despre politică înseamnă, din punctul meu de vedere, să te apropii periculos de mult de atingerea culmii ridicolului și lipsei de seriozitate pentru argumentarea filosofică. Aceasta cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
obiecții avansate în ultima vreme împotriva unui curent de opinie din filosofia politică. Fiecare dintre obiecțiile realiste împotriva moralismului are, după cum am constatat, cel puțin unul dintre următoarele defecte: confuzia între filosofia politică și științele politice, confuzia între normativ și descriptiv, confuzia între filosofia politică și discursurile motivaționale pentru cetățeni sau politicieni, interpretarea eronată a susținerilor, obiectivelor, ambițiilor și metodologiei moraliștilor, recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
57, 74, 123-124, 126, 144, 150-151, 162 autoritate (politică), 35, 50, 54, 59, 64, 68-70, 72, 124-125, 163 B binele moral, 90 binele social, 32, 140 binele uman, 133 buna guvernanță, 85-86, 142 bunăstare, 32 C cercetare fundamentală, 149 cercetări descriptive și explicative, 97-98, 147 cerința/exigența fundamentală a legitimării, 31, 126, 128 cinism, 99 circumstanțele politicii, 85 civilitate, 94 coerciție justificabilă/legitimă, 73, 124-126, 128-130, 162, 164 coeziune socială, 26, 132, 134 comportament politic, 11, 33-34, 42, 76, 96-97, 160
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
being the fruit of serious misunderstandings or distortions of the positions the philosophers accused of this "methodological vice" endorse, the result of sophistic reasoning or of confusions, such as the confusion between political philosophy and political science, between normative and descriptive, between political philosophy and motivational speech for citizens or politicians, or the confusion between moralism as a methodology of political philosophy - or as a thesis about the proper methodology of political philosophy - and moralism as a theory or an evaluative
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
înțelege, Putnam a criticat doar modul absolutist și "dogmatic" de trasare a acestei distincții în cadrul empirismului logic. Iar "nu o distincție absolută" nu înseamnă "nicio distincție" între fapte și valori, între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie, între descriptiv și normativ, la fel cum "nu o distincție absolută între politică și dominație" nu implică "nicio distincție" între cele două concepte. 16 Doar trei exemple, din multe altele posibile: teoria despre dreptate dezvoltată de Iris Marion Young (Iris Marion Young
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare a tonurilor întunecate și a imaginilor sumbre, se remarcă în volumul Pe drumuri însorite (1944), însă în versuri descriptive și grăbite. Un oarecare renume și-a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie (1935), dedicat luptei dintre „două clase” sociale, adică dintre „săraci” și „bogați”, categorii care generează și un maniheism, inevitabil, al personajelor. Autorul confundă în mod curent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
securitate, educativ etc., o antropologie implicită (politicile vieții), pe care cercetătorul o scoate la lumină și o discută în spațiul public. Să încheiem printr-o remarcă asupra eticii cercetării: uneori, antropologia politicului experimentează unele probleme în a menține o atitudine descriptivă sau explicativă liberă de orice dimensiune normativă: critică socială, angajament politic, exprimarea unor utopii, apărarea unor idealuri, prezicerea sfârșitului istoriei etc. O altă solicitare se manifestă: invitația de a trece în expertiza din serviciul instituțiilor care se recompun perpetuu. 4
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
adică neinventate de un regizor și de niște actori, trebuie totuși să fie povestite și că, în mod obligatoriu, povestitorul face parte din poveste. Este ceea ce a înțeles Jean Rouch, care a realizat numeroase filme etnografice într-o optică foarte descriptivă, dar care, în alte filme, a sfărâmat modelul documentarului, stimulând noul val al anilor 1960 și anticipând marile dezbateri din anii 1980 asupra reflexivității în antropologie. El a contribuit la respingerea imaginii din filmele etnografice plictisitoare, realizate plat și însoțite
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de comunitate, anume aceea legată de aspectele soft ale comunității, poate fi explicată și operaționalizată utilizând conceptul de capital social. Dezvoltarea celor două concepte în științele sociale a fost inegală, studiile pe tema comunității rămânând în mare măsură la nivel descriptiv și eșuând în a oferi un set de generalizări de care sociologia să se poată folosi, spre deosebire de studiile dedicate capitalului social, care au permis conturarea unui cadru teoretic consistent al acestui concept. Totuși, studiile pe tema comunității au rămas în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
oferi un set de generalizări de care sociologia să se poată folosi, spre deosebire de studiile dedicate capitalului social, care au permis conturarea unui cadru teoretic consistent al acestui concept. Totuși, studiile pe tema comunității au rămas în mare măsură la nivel descriptiv și au eșuat în a oferi un set de generalizări de care sociologia să se poată folosi. Din acest motiv, conceptul de comunitate a și rămas într-un con de umbră, studiile concentrându-se asupra altor concepte alternative, mai pline
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
lor acum câteva zeci de ani. Se datorează toate acestea procesului de globalizare? Nu îmi propun aici să demonstrez o cauzalitate directă între procesul de globalizare și toate aceste schimbări care au loc în sat.. Într-un demers mai degrabă descriptiv, cum este cel de față, scopul este de a înregistra toate aceste schimbări față de modelul comunitar tradițional și pe cât posibil de a le supune interpretării. Cum se comportă deci două sate din România în acest context al emergenței unei culturi
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cu instrumente diferite, ce au urmărit fiecare aspecte distincte. Un alt motiv ține de modul de culegere a datelor, în eșantionul Barometrului Rural 2007 nefiind acoperite toate județele (spre deosebire de celelalte două). De aceea analiza de față rămâne una cu valențe descriptive. În ce privește analiza dimensiunilor relevante pentru globalizare, cu precădere datele calitative arată că cea mai mare parte din aceste dimensiuni au mai degrabă efecte indirecte, implicite, puțin vizibile în planul realității sociale cotidiene, pentru cele două comunități studiate. Dintre toate dimensiunile
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
atmosferă publicistică. Frazele goale și descusute, eternul eseism românesc, apos și inconsistent, au fost aruncate, sperăm definitiv (?) la coș... Atrage atenția, în primul rând, noul stil al politologiei profesate și cu remarcabil succes de presă de autorul nostru. Este obiectiv descriptiv, oferă documente de bază accesibile înțelegerii publicului american, în primul rând, dar și celui intelectual-românesc pentru care scrie. Este conceptual, rece, concis, abstract fără a fi pedant, precis și limpede, popularizator fără a fi superficial. Are ritm, volubilitate și evidentă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
greșit înțeleși. Nivelul unor astfel de discuții, la noi, este încă destul de coborât. Dar, nouă cel puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin analizele și sugestiile referitoare la ideologia și psihologia materialului uman care au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi pregătite curând pentru a atrage energiile acelor români care au votat cu F.S.N. din cauza lipsei lor de entuziasm pentru partidele de opoziție ce nu le inspirau încă nimic 22. Ce putem spune în acest cadru foarte limitat și predominant descriptiv? Ne îngă duim doar o scurtă reflexie. Poate și o mică sugestie: ce bine ar fi fost dacă acești politologi români, mulți-puțini câți sunt, bine intenționați, ar fi fost, totuși, consultați și chiar transformați în consilieri politici ! Cum a sugerat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ecou (direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel de la distanță, aflat pe continentul american, unde toate perspectivele se schimbă). Descriptiv, obiectivist, foarte pozitivist în sens universitar-american, studiul său nu pare totuși să decidă în mod radical. Sigur că Cioran se încadrează în psihologia stigmatului. Dar a spune că românii sunt, se simt, se comportă ca stigmatizați explică multe, într-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
raporturile sale de ansamblu (Tudose, 2002). Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii comportamentului; studiul manifestărilor tulburărilor mintale (Sims, 1995)5. Acest autor subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei; cea explicativă aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă care descrie și clasifică experiențele anormale relatate de pacient sau observate în comportamentul său. Psihopatologia studiază fenomenul psihic morbid, separându-se în felul acesta atât de psihiatrie cât și de psihologie sau mai exact, situându-se între acestea. Psihopatologia nu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
criterii concrete și specifice pentru fiecare tulburare. Aceste criterii apar sub forma unor comportamente iar oamenii trebuie să-și exprime sentimentele pentru a se stabili un diagnostic. Cercetătorii au încercat să fie cât se poate de ateoretici și cât mai descriptivi. Un exemplu în acest sens sunt criteriile pentru diagnosticarea tulburării de panică în DSM-IV (vezi tabelul nr. 2.7.) după cum se poate vedea, o persoană trebuie să aibă 4 din 13 simptome în timpul a cel puțin un atac pentru a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2000. Silver, R.L., Boon, C. & Stones, M.H., "Searching for meaning in misfortune: Making sense of incest", în Journal of Social Issues, 39, 1983, pp. 81-102. Sims, A., Symtoms in the Mind. An Introduction to Descriptive Psychopathology, Ed. Saunders Company Itd, Norfolk, 1995. Spayd, C.S. &Smyer, M.A., "Psychological interventions in nursing homes", în S.H. Zarit & B.G. Knight (eds.), A guide to psychotherapy and aging: Effective interventions in a life stage context, American Psychological Association, Washington
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Tritonic, București, 2003. 3 Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici, Psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Editura Infomedica, București, 2002. 4 Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. 5 Andrew Sims, Symtoms in the Mind. An Introduction to Descriptive Psychopathology, Editura Saunders Company Itd., Norfolk, 1995. 6 Constantin Enăchescu, Tratat de psihopatologie, ediția a doua revizuită, Editura Tehnică, București, 2001. 7 Mircea Lăzărescu, Psihopatologie clinică, Editura Helicon, Timișoara, 1994. 8 Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici, Psihopatologie și psihiatrie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Editura Infomedica, București, 2002. 65 G. Groth-Marnat, "Current status and future directions of psychological assessment: Introduction", în Journal of Clinical Psychology, 55, 1999, pp. 781-785. 66 A. Sims, Symtoms in the Mind. An Introduction to Descriptive Psychopathology, Editura Saunders Company Itd, Norfolk, 1995. 67 Ibidem. 68 C. Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală București, 1985. 69 G. O. Gabbard, "Psychodynamic Psychiatry in Clinical Practice", în The DSM, ediția a IV-a, American Psychiatric Press, Washington, 1994
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]