6,089 matches
-
trebuie să ai grijă, nu? a întrebat-o Alison arătând paharul. —Da. Și-așa mi-e greu să-mi țin echilibrul, așa c-o iau mai încet cu băutura. Apoi femeia a surâs și s-a întors către Fiona. Dar destul cu lamentațiile mele. Vreau să aflu și problemele altora! Cum mai merge treaba cu Jake? Fiona avea gura plină cu pâine cu măsline, așa că a mestecat de vreo câteva ori, după care a înghițit repede. Să bat în lemn..., a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Alison. —Uau, arăți splendid, a remarcat Fiona uitându-se la Alison din cap până-n picioare. Prietena lor era îmbrăcată într-un costum din bumbac crem, cu pantaloni, iar în picioare avea niște sandale aurii fără toc. Era și puțin bronzată, destul cât pistruii de pe nas să-i iasă în evidență. Iar părul îi strălucea. —Mulțumesc. Ăsta e unul din avantajele noului meu regim de viață sănătoasă... Ăla care-ar trebui să mă ajute să rămân gravidă. N-am mai pus gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la concluzia că el nu mă iubește pe mine. Sau, cel puțin, nu mă iubește destul. Ce vrei să spui? Fiona era îngrijorată. Sigur că te iubește. Numai că e un bou egoist. Asta-i tot. Însă numai Dumnezeu știe că, din când în când, toți sunt în stare să fie așa. Da, ai dreptate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mașinării și oameni îmbrăcați în haine prăfuite, cu un fel de disperare în ochi. Am văzut toate astea ascunzându-mă în spatele ușilor și a gardurilor ori pândind prin coridoare și nu cred să mă fi văzut cineva. La final văzusem destul și frântura pe care o zărisem mă infectase deja pe de-a-ntregul, deși n-o știam încă, așa cum o infectase și pe Prepelicar. Iar oamenii din oraș erau albi. Un lucru curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-a ridicat fustele zdrențuite. Așadar, într-o singură zi mi s-a oferit viața eternă, am încălcat legea tribului axona, mi-am luat nume de bărbat după un semn profetic și mi-am pierdut virginitatea cu sora mea. Era destul ca să te facă să crezi că a împlini douăzeci și unu de ani însemna un lucru deosebit. PATRU Șamanul a intrat în cortul lui Vultur-în-Zbor agitându-și toiagul ju-ju pentru descântece, întocmai ca un dascăl trist și sadic, plin de profunde regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
le afli, dacă nu le știi. Demonii care te bântuie mi-ar face mai mult rău decât distanța. - Știi ce-mi șoptesc demonii mei? Că e timpul să-i îmblânzim pe ai tăi. - Ce vrei să spui? - Adică am vorbit destul, e timpul să te învăț să simți. Lama rece a cuțitului pe care îl mânuia cu degajare și dexteritate îi atinse buzele uscate. Tresări la impactul cu obiectul metalic dur. Ritmul inimii se accentuă, din nou. Aștepta nemișcată, cu frica
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Așa că trebuie să-ți spun că echipa va fi formată din tine și gălbejita aia mică de la departamentul de cercetare. —Poftim? —Moma, nu? —Momo nu e chinezoaică. E din Sri Lanka. În fine, dă el din umeri. Mie mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge deja narcisa de gât, iar biata floare plânge un praf gălbui pe mocheta gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea e o hoață, iar tu ești șefa ei. La serviciu, nu ai tolera o situație ca asta nici o clipă. —Pot să suport ideea că mă fură, Kate. Dar nu pot suporta ideea de a-mi ști copiii nefericiți. Oricum, destul despre mine. Ce mai faci tu? Inspir o dată adânc și mă opresc. Sunt bine. Debra e cea care Închide, dar nu Înainte de a mai stabili Încă o dată să luăm prânzul Împreună Într-o zi, Întâlnire pe care n-o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
arăți în mii de fețe Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine 10Te-aș fi iubit atât - cât te iubesc? Căci tot ce simt, de este rău sau bine, - Destul că simt - tot ție-ți mulțumesc. Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, M-ai învățat ca lumea s-o citesc, 15Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... Căci eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața-mi și sufletu-mi de vrei 80De ce mai stai pe gânduri, de ce nu mi le cei? De ce mă-nșală ochiu-ți cu zarea-i, cu seninu-i, De ce cu ușurință, atât, atât mă chinui? Ajungă-ți... mă omoară mai bine... și destul De vorbe și de zâmbet să nu mai fiu sătul? 85A mamei amintire eu unu-n stare-am fost Să ți-o sacrific ție și sunt atât de prost Încât tot numai ție viața-ți mulțămesc, În dar parcă mi-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc... Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă, Își pleacă ochii timizi și el a stat pe loc... Ce s-a-ntîmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este... și chipul ei cel blând, Zîmbirea-i sfiicioasă și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă odată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îți promite, Să nu-i arăți, că tu nu-i dai credință, Ci-i mulțămește cu-nchinări smerite. Ca să nu-și dea prea mult silință, Te fă că crezi orice el o să-ți zică. Ajută-l însuți tu, ca să te mință: Destul folos, dacă măcar nu-ți strică. DONEC ERIS FELIX... Ovidius, Tristia, I, 9, 5 - 6. Până vei fi fericit număra-vei amici o mulțime, Cum se vor întuneca vremile - singur rămîi! {EminescuOpIV 383} DE PE OCHI RIDICI... De pe ochi ridici închisă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa. Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea[u] în nemurire? Cînd? Când ave destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. - Acești oameni nu vor învia neci odată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte insensibila viață prin lume. {EminescuOpIV 462} Zeea morții, al mormintelor amin - zeea pământurilor și a stelelor stinse, zeea neființei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de vorbe late. Dar e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a tale, Să vezi pe regi că-i judecă desculții Și cei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de vorbe late. Dar e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a tale, Să vezi pe regi că-i judecă desculții Și cei cuminți vorbind cu-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu-nvățații ai croit, Mai ales cu al tău frate, pre iubitul meu nepot, Dar destul că de atunce a pricepe nu te pot. Și destul că pot prepune, că nepotul meu stricat În aceste conferențe rolu-ntîiu l-a fi jucat... - Drept c-așa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut, {EminescuOpIV 535} Rolu-ntîiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu-nvățații ai croit, Mai ales cu al tău frate, pre iubitul meu nepot, Dar destul că de atunce a pricepe nu te pot. Și destul că pot prepune, că nepotul meu stricat În aceste conferențe rolu-ntîiu l-a fi jucat... - Drept c-așa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut, {EminescuOpIV 535} Rolu-ntîiu îl joacă altul. Altul? Poate c-am știut. Jocul vostru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vă potriviți, Amândoi amici cu codrii nebunii v-ați pus în cap Încât ochii-a vă deschide eu, mătușa, nu am cap. Dară fost-au din iubire cea de-ntîiu căsătorie? Înclinare, simpatie - mai știu ce a vrut să fie? Dar destul c-acea simțire voi amor o botezarăți Și să vă feriți de dânsul de apururi vă jurarăți. Eu am-visat, nepoțică, multe și mai multe poate Decât tine, decât dânsul, dară vezi cu-aceste toate Eu îți spun că acel tânăr
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îngânfat și fălosîn cel mai călduros loc din ogradă, În interiorul cuptorului Încins, distribuit În trei tăvi de copt cozonaci, bine unse cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline cu carne. Curcanul a avut timp destul ca până atunci să fiarbă În untură și vin din belșug, turnat În reprize egale, Împreună cu verdețuri proaspete potrivite de bunica Ileana, cu o anume știință. Când cel care „a fost un curcan bun” dădu semene că-l tenteză și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră destul lucrurile prin Estrella de Mar. — Un articol favorabil? am repetat, pășind peste pernele de șezut Împrăștiate pe jos. Poate... cînd o să iasă Frank. Îmi trebuie un timp să mă lămuresc pe ce picior dansez. — Bine gîndit. Cine știe ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu de braț să nu cad grămadă pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
neașteptate Într-un scut Învăpăiat. — Domnule Prentice... (Cabrera Îmi făcu semn s-o iau spre ușă.) Vă sugerez s-o găsiți pe doamna doctor Hamilton. E foarte necăjită, pentru ea e o mare solicitare. Între timp, cred că ați văzut destul... Poate o să discutați cu fratele dumneavoastră. Îl pot obliga să vă accepte vizita. — Cu Frank? Despre ce-aș putea să discut cu el? Presupun că i-ați descris deja toate astea. — Le-a și văzut cu ochii lui. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea să se ierte, gândind că se luptase destul cu propriile rușini. Unsprezece ani, de când plecase Omar, nimeni nu-i văzuse buricul. Într-o vineri, chiar după rugăciune, se masturbase. Trăia ca o văduvă, dar avea un soț viu și, cu toate că nu-și vorbeau și nici nu-i scrisese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-ți spun, puștiul nu va trăi... Însă el nu-i îngădui să-i mai spună: — Parcă, ce? E vreunul dintre noi veșnic? Nora nu mai zise decât: — Qhorbané shoma... Iar el îi dădu replica tot ca în taruf: — E destul că m-ai căutat și ai vrut să vorbești cu mine cât am mai putut să-ți răspund... De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind: „Cârnați și salam să se- aleagă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încredere că justiția o să-mi salveze onoarea!“ — Nu vorbi așa despre el! Nu e un om rău, mă iubește! Plângea cu sughițuri, ghemuită ca o fetiță, cu genunchii la piept. Avocatul Shahlei ascultase surprins izbucnirile lui Ghazal, dar nu comentase. — Destul! zise în cele din urmă. O să continuăm mâine. O s-o luăm de unde am rămas și aș vrea să ții minte, doamnă Jahed, că orice îți amintești poate fi important și ne poate da o soluție. Între timp, veneau știri îngrijorătoare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]