6,113 matches
-
lucruri: sacoșa și sufertașul. Forțându-și propriile sale limite fizice, a mai încercat o ultimă tentativă de înaintare. Un pas, doi, trei și piciorul drept a călcat fix în adâncitura brazdei. A căzut în genunchi iar mâinile, într-o zvâcnire disperată, încercând să găsească ceva de care să se agațe, s-au întins brusc, aruncând cât colo cele două greutăți, apoi s-au așezat supuse pe zăpadă asemenea brațelor unei cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care cei doi frați ai mei se străduiau să o aducă pe mama în stare de conștiență. Poate că nu erau tocmai pricepuți, dar iubirea și dragostea profundă față de mama, încrederea absolută că Dumnezeu îi va ajuta în demersul lor disperat, toate acestea se constituiau într-un flux magnetic și emoțional continuu cu vizibile puteri miraculoase. În sfârșit și-a revenit. Resuscitată de Mircea și de Lică, apelând la propriile ei resurse fizice și volitive, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător." (Edgar Allan Poe) M-am speriat cumplit și, printr-o mișcare de translație imperceptibilă și cvasi-aeriană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au ridicat în picioare hotărâți să meargă la luptă chiar așa cum or putea: desculți și cu mâinile goale. "Hanibal ante portes!" (Hanibal este la porțile Romei) Patria e în pericol! Era tevatură mare. Dar ceilalți, cei mai numeroși, în ciuda eforturilor disperate, nu reușeau să-și ridice târtanele slăninoase de pe scaune, cauza fiind efectul paralizant al agheasmei de Zăvoaia, care le blocase funcționarea optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit calul, trezindu-te înfricoșat, amețit și năucit de puterea izbiturii? Atunci te întrebai pe bună dreptate înfuriat, disperat și revoltat. Ce mama dracului se întâmplă? Până când??! "O, Eli,Eli, Lama Sabachtani? " (Matei, 27:47) ("Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?") ...Acum era iarnă. Nu despre ploaie era vorba, ci despre frig și mai ales despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să-și impună autoritatea dând dovadă de un exces de zel exacerbat, era redus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe tine, și familia ta. Asta era. Îmbrânceală, urlete, înjurături, ura față de fratele tău țâșnind ca două lasere otrăvite din ochii tulburi de animal înfometat. Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic de mâncare; la fel ca ceilalți amărâți. La fel ca toți oropsiții ăștia, avea la el o sticlă cu apă. Când senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
duhul plus o traistă încăpătoare făcută dintr-un sac mare, găurit și ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui conform înțelegerii. Era cald și frumos; o zi luminoasă cu un imens cer albastru, de unde soarele își trimitea căldura binefăcătoare peste planeta noastră zbuciumată. Tulburarea crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere și urlând de durere, a prins fulgerător animalul cu ambele mâini, l-a ridicat deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
La acest geamăt sfâșietor al tatălui meu, mama a răspuns tot cu un singur cuvânt care cumula în el toată dragostea, nădejdea și suferința unei mame obligată de-acum să facă față de una singură tuturor greutăților: Vasilică!! La strigătul ei disperat, am înconjurat-o pe mama în semn de solidaritate și de protecție, de iubire totală și desăvârșită. Undeva, în lumea asta, la o margine de sat, o mamă singură cu șase copii plângea nenorocirea care se abătuse brutal și nedrept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în linie dreaptă și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un articol bine scris, din acelea care te pun pe gânduri, citit în Le Monde. Tot atâtea pericole din viața unui om singur. Cioran propunea ca remediu la această stare de "disperare asumată" studiul gramaticii limbii franceze. Caut surse, caut disperat marea cunoaștere, ortodoxia înțelepciunii, accesul direct la idee. O activitate de care am fost privat atâta amar vreme în România, fie din cauza sistemului academic cretin care nu încurajează deloc efortul individual, fie pentru că am lucrat în administrația publică centrală, o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cea mai tare secvență din film, care efectiv se lipește de retină și nu mai vrea să plece de acolo, este imaginea unei muște care a intrat sub cadranul de plastic al unui ceas mare, chinezesc, de bucătărie; se zbate disperată să scape de acolo, să evite secundarul în mișcare, care o izbește peste aripi. Iar musca își reia zborul haotic, în căutarea unei ieșiri care nu s-a închis în urma sa. Tot în acest film se mai pot vedea niște
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în bucătăria comună, în timp ce ei se uită la televizor. Le văd adesea cum urcă și coboară ezitant scările cu farfurii pline de ouă ochiuri și pâine coaptă la toaster. Atunci când știu să prepare un ou ochi am văzut și cazuri disperate, toți băieții prezenți în bucătărie uitându-ne la neputincioasă cu nedisimulată ranchiună sexuală. Lungi discuții amicale în bucătăria noastră comună cu studenții nemți, austrieci, francezi etc. Cea mai mare parte a lor sunt veniți en echange, schimb interuniversitar. Stau aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o infecție teribilă, care dă în septicemie. La spital nu putea fi internat, din cauza legilor rasiale. Medicii buni din oraș erau cu toții pe front. Acasă rămăseseră doar câțiva medici bătrâni, neputincioși. Îl vedeam pe tata cum se pierdea și eram disperați. Și într-o dimineață vine ofițerul hitlerist, SS sau nu, îi dă mamei niște pastiluțe albe și-o învață cum trebuie luate. Mi a fost frică: dacă hitleristul arian se amuza ucigând încă un evreu? Totuși, tata a luat pastilele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-i pasă, stăpână pe un subiect atât de „tare” și de mare, că orice i-ar face nu-l poate strica. 7: Crowhurst navighează de-a lungul coastei franceze. Patru șuruburi sunt dislocate în centrele vitale ale navei: „Acțiunea e disperată - e ca și cum ai vrea să repari o mașină de tăiat mezeluri în timp ce ea taie salam...”. 8: După cinci ani de căutări, poliția britanică îl arestează pe Bruce Reynolds, capul bandei care a dat „lovitura secolului”, atacând trenul poștal Glasgow-Londra - omul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din acele vremuri.“ („Realizări în științele istorice și filologice“, România liberă, 14 mai 1961) „Faptele prezentate aici, sumar și stângaci, explică și justifică ridicarea în masă a țărănimii noastre în primăvara anului 1907, care a însemnat, înainte de toate, un strigăt disperat de alarmă, pe care burghezo-moșierimea l-a auzit, dar nu l-a ascultat. A trebuit să se producă actul revoluționar de la 23 August 1944, cu consecințele lui, binecuvântate, pentru instaurarea dreptății în favoarea celor mulți.“ (România literară, 14 aprilie 1977) IRIMESCU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tetra era un vajnic apărător al sus-numitei moralități, indiferent de unghiul de abordare (perspectiva privată, tradiționalist-religioasă, transmisă din străbunică în bunică, sau cea a discursului public, revoluționar, poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste imitații sintetice de mâna a șaptea ale fanteziilor mătăsoase de la etajele inaccesibile ale modei europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa că nu o să mai sune la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vorbesc despre mine și despre ce e în jur, despre mine în toată chestia (kestia!) aia din jurul meu. „Întreaga greșeală stă în îndoială și în șovăială“ (dar asta-i din Pound, nu din Eliot)... Mai și chiuleam de la armată. Căutam disperate de dimineață hainele, nu găseam chipiul sau o curea și lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei, pe spate. Ronțăiam mere și citeam ore în șir fără să spunem nimic. Dacă se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit? Care din Est? Care din Est să fi rămas atât de estic? Mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și mine, nu aveam decât să înfloresc. Dacă pot vorbi despre anumite salturi în dobândirea conștiinței de gen, atunci prima clasă de liceu reprezintă pentru mine unul dintre salturile cele mai negre. Anul acela am fost tot timpul furioasă sau disperată, în afara momentelor când eram împreună cu colegii mei de clasă, cu care am cunoscut solidaritatea aceea absolută, pe care numai la adolescență o poți stabili cu un grup de oameni complet diferiți de tine, o solidaritate imposibil de refăcut mai târziu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apelat la aceeași metodă prin care un om poate fi distrus. În condițiile în care vedeam că mi se face o nedreptate flagrantă, când eram sechestrat fără motiv și nu aveam nici un cuvânt de spus, mă gândeam și la soluții disperate. Iar dacă aș fi făcut o mișcare greșită, medicul ,,specialist” ar fi avut toate ,,argumentele” să mă țină internat tot înainte! Asta pentru că în spital sunt oameni cu adevărat bolnavi, oameni care au nevoie de îngrijire medicală și nu pot
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
acolo nu se vedea plaja, totul era uscat și prăfos, toți oamenii erau cu treabă și cu griji, de parcă n-ai fi zis că ești la mare. Din cînd în cînd, mai venea cîte o femeie cu copilul în brațe, disperată că i se dăduse o cameră cu ploșnițe, inundată din cauza unei țevi sparte sau cu igrasie. Oamenii se agitau și îi luau apărarea femeii în fața celor de la ghișee - mai ales că era și cu copil mic, să raca ! Pe Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]