5,988 matches
-
trei sute de ani, nu aveau loc căsătorii sau sacrificii, nu se începeau acțiuni militare sau politice, Vitellius își luă titlul de pontifex maximus, organiză alegeri pentru zece ani și se numi pe sine consul pe viață. Gestul lui, ce trăda disprețul față de vechile tradiții romane, fu interpretat ca un semn funest. În acele zile, mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
echipei Albaștrilor, adăugă Lucilius. Îi explică lui Listarius că, la cursele de care, Vitellius ținea cu echipa Albaștrilor, ca și Tiberius, Nero și Caligula. — Împăratul a considerat că în spatele acelei manifestații legate de cursele din arenă se ascundeau de fapt disprețul față de persoana lui și speranța unei revoluții. Așa că și-a pus gărzile să-i ucidă pe manifestanți. Și nu-i numai asta, zise paharnicul. Tonul lui devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fără nici o explicație a făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul unui dispreț suportabil apoi, pe nesimțite, la insulte, fazan și parazit care nu-i bun de nimic decît să facă pe ofensatul și omletă, același lucru mi-a declarat și un vecin bătrîn cu un ochi microscopic, pe celălalt zicea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe decongelat). I-au ars cîteva palme, ce atîta mister, totul e să ai imaginație, uite cazul piramidelor de chirpici. Cum am văzut seara la teleenciclopedie, cînd se transmitea o serată muzicală unde Iosif Sava și-a manifestat din nou disprețul față de orice sunet ce nu-i compus, n-a fost gîndit și nici măcar visat de un compozitor celebru de pe lista compozitorilor celebri. Subiectul era acum Michael Jackson de mai sus. La simpla rostire a acestui nume, sprîncenele domnului Sava se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celor dintâi lntîlniri. Îmi amintesc foarte vag că, văzînd-o o dată în mașină, așteptând în fața lui "Oxford Book Stationary" ― în timp ce eu și tatăl ei, inginerul, alegeam cărți pentru vacanțele de Crăciun ― am avut o ciudată tresărire, urmată de un foarte surprinzător dispreț. Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat și și-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum se vede soarele. Se gândi o clipă. ― De aceea sunteți albi. Sunteți foarte frumoși. Și eu aș vrea să fiu albă, nu se poate asta, nu e așa? ― Nu știu, dar bănuiesc că nu. Pudră. Avu o uitătură de dispreț. ― Pudra se spală. D-stră v-ați pudrat când erați mic? ― Nu, nimeni nu se pudrează când e mic... Mă privi fericită. ― Dacă vă pudrați, vă îmbolnăveați. Și Tolstoi spune așa. Iarăși mă mirai, și o priveam probabil foarte amuzat, căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urîu. Când a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar el, știindu-se "la mine", intra și ieșea mândru, aducând lucrurile din camion, conducând hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdare să-mi spună ce s-a mai întîmplat acolo, în Bhowanipore. Când am plătit camionarul și hamalii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parte, excluziune (,,se râde de"). În orice caz, există un etos al râsului (Nicolai Hartmann) și, în acest sens, se vorbește în mod curent de ,,râsul plin de inimă" înțelegător, blând și generos, dar și de râsul nemilos, exprimând ură, dispreț, invidie, resentiment. În opera Povestea lui Harap-Alb este vorba despre „râsul plin de inimă”, râsul ințelegător, blând și generos. Există un râs de acceptare care celebrează unitatea unui grup și care face posibilă refacerea unității acestuia prin admiterea de noi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
singură explicație. Urma să i se permită să plece. Dar mai așteptă. Czinczar păși înainte până ce a ajuns chiar în fața ei. Ceva din originea lui barbară, atât de atent înăbușită până atunci, se strecură în comportamentul lui. Insinuarea unei batjocuri, disprețul unui bărbat puternic fizic față de decrepitudine, o senzație de superioritate autentică față de o persoană atât de rafinată precum era Lydia. Când vorbi, dovedi că era perfect conștient că acordă milă. - Bătrâno - spuse - te las să pleci pentru că mi-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
prima dată în cariera sa de om de știință în domeniul atomic, avea în spate cea mai mare putere dezvoltată vreodată de vrăjitorii din glorioasele zile legendare. Vedea că expresia impersonală de pe chipul celuilalt se transformase într-un început de dispreț. - Pe zei, - spuse Czinczar cu dezgust - voi linneenii sunteți cu toții la fel - niște oameni slabi. Clane nu scoase o vorbă. Deseori se uitase cu regret la oglinzile care îl arătau exact așa cum îl vedea Czinczar. Un tânăr zvelt, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi agenți de influență compromit, năclă... Reportera îmi prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el pe Rusalin pentru "practici nesănătoase". "Dumb am Dumber". Prostul și prostovanul, a rîs de ei Rusalin Pop. Pe Dumber l-a înjurat de seceră și ciocan sau așa ceva, în plenul unui vernisaj. Turcitu îl acuzase iarăși de aroganță și dispreț, dublat de rea intenție față de realizările-noastre-noi. Rusalin n-a cedat: "Eu nu fac pictură raională". Ce dictatură de ageamiu ridicol practica Turcitu, dovedește din nou Russ că-mi urmărește gîndurile. Să nu crezi că-n spațiul vestic nu-s ageamii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o insulă. Mai aflu că editura Colosseum își publică în Hong Kong cărțile pentru elevi. Vom tipări întreaga Românie literară în Caraibe? Pe timpul Pauker făceai pușcărie nu numai dacă scriai ceva interzis, ci și dacă citeai; Ceaușescu avea pentru scriitori destul dispreț (de-aia le arăta pisica, exact ca la șoricei). Sub Iliescu înflorește ura de carte. E exagerat spus ura de carte? Sigur nu, de vreme ce se cultivă nu numai ignoranța, dar și un spirit ostil cărții. E în proiect ca Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sila de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă mai sus. "Greața lui Sartre e floare la ureche față de-a mea". Era foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul vanitos ca al lui Cezanne ("Tous mes compatriotes sont culs a cote de moi") nu se justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe o scară și să scoată aurul inexistent. Omul rezistă angelic înscenării ce i se face, în timp ce masele alarmate țin partea nevinovatului. Această înscenare diabolică este de o realitate atât de crudă, încât subliniază lipsa de scrupul a regimului totalitar, disprețul față de personalitatea umană. În acest moment de adevărată cumpănă pentru popor, singura sursă de informație credibilă era ascultarea posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă. E momentul extrem de tensionat al Revoluției maghiare din 1956, înăbușită în sânge pe străzile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri nesătui de averi, de îmbogățire peste noapte - în disprețul maselor pe care știu să le manipuleze, să le dezinformeze. În „Pribegii” arată că „Domnii și boierii noștri le-au dat loc de casă și de grădină și străinii aceia s-au așezat cu temei... Și astăzi acești pribegi așezați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
E o categorică învinuire adresată pângăritorilor naturii pure, în care a trăit poporul nostru cu ani în urmă. Să luăm seama la această avertizare, pentru ca mai târziu să nu mai putem face ceva pentru remedierea mediului ambiant. În „Jungla” aruncă disprețul asupra faunei politice românești. Elogiind „Frumoasa țară, cu țărani și muncitori și intelectuali cuminți și harnici, cu învățători și profesori dăruiți până la sacrificiu... Și iată că au început a crește la umbra legilor spini și pălămidă, șerpi veninoși și fiare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e perioada asta proastă dinainte de Ziua Recunoștinței. În orice caz, sper să fie aici ceva care să-ți placă. Și-a coborât privirea spre coșul plin cu fuste Împăturite. Emily și-a ridicat spre ea privirea cu un abia reținut dispreț. — Lasă-le pe biroul meu. O să le returnez pe cele care nu se potrivesc. Probabil, majoritatea, dacă ne gândim ce gusturi ai tu În materie de Îmbrăcăminte. Ultima parte fusese spusă printre dinți, ca să aud numai eu. Blonda părea intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sigur: Mirandei Priestly NU Îi place să aștepte. Am sărit În lift și am aruncat un „mulțumesc“ În direcția ei. — Mă Întorc În trei minute cu ziarele! Cele două femei aflate În lift mi-au aruncat o privire Încărcată de dispreț și mi-am dat seama că urlasem. Mă scuzați, am zis În timp ce mă străduiam să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Hermès ale Mirandei. „Nu-l porți niciodată când ea e aici, firește, Îmi spusese ea atunci, dar, În caz că uiți să-l scoți de la gât, măcar n-o să-l porți pe un lanț din plastic“. Rostise ultimele trei cuvinte cu atâta dispreț, mai că le scuipase. — Uite cardul pentru decont, Ahmed. Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutor, dar mă grăbesc foarte, foarte tare. Ea e pe drum. El mi-a trecut cardul prin cititorul din partea laterală a casei de marcat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru că „trebuiau să vadă ce poartă lumea“. Departamentul vânzări vindea spațiu publicitar. Uneori organiza petreceri promoționale, dar la ele nu venea nici o celebritate, așa că erau plicticoase pentru protipendada new-yorkeză, ahtiată după staruri (sau, cel puțin, așa Îmi spusese, plină de dispreț, Emilyă. Telefonul meu suna Într-o veselie În zilele În care urma să aibă loc o petrecere a departamentului vânzări și vorbeam cu oameni pe care nu Îi cunoșteam prea bine și care voiau să fie invitați. „Păi, ăăă - zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am fost prea sigură dacă am scos din mine fum, aer rece sau iritare, dar mi-a făcut al naibii de mare plăcere. Îmi era din ce În ce mai ușor să-i evit pe turiștii care hoinăreau aiurea pe străzi. Pe vremuri mă uitam cu dispreț la trecătorii care vorbeau la celular, dar acum, din cauza programului meu haotic, devenisem o adevărată mașinărie ambulantă de vorbit. Mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părul răsucit vâlvoi În sus ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Azi, special n-am făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de T., bestie ordinară și mârșavă, are Îndrăzneala să mă insulte și să Își bată joc de mine și de suferința mea. Nu mai pot. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]