5,421 matches
-
Briggs, A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament based on the Thesaurus and Lexicon of William Gesenius aș translated by Edward Robinson, Oxford University Press, 1987. Organizat pe rădăcini și semnalând locurile unde apare fiecare cuvânt în Biblia ebraică, în el se găsesc și numele divine ce derivă clar dintr-o rădăcina; nu apare însă tetragrama sacra YHWH. Echivalarea în engleză a cuvintelor și expresiilor este realizată cu multă finețe, cu variații în funcție de contexte. Cand se prezintă prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limbii arabe, cum că numele este cel care se fixează pe obiectul denumit în momentul rostirii și este inseparabil de acesta, mi se pare aproape de adevăr.”16 Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul numelor proprii. Și în ebraică, limba semita foarte apropiată de arabă, acestea sunt uneori, din punct de vedere gramatical, nu numai substantive, ci adjective, nume participii, verbe la mod personal, sau propoziții 17. De aceea, am căutat și în Biblie acele cuvinte și expresii care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
textul ininteligibil pentru receptor, sau în cel mai bun caz, lipsit de naturalețe. Eugene Nida acuză chiar Septuaginta de acest defect 46. Același autor avertizează și cu privire la traducerea „concordanță” a textului biblic: deși, în general, e bine ca un cuvant ebraic sau grecesc să fie tradus prin același cuvânt din limba țintă, se poate ajunge uneori la falsificarea realităților exprimate, dat fiind faptul că nu există două limbi cu termeni care să corespundă întotdeauna, în toate contextele. Cu atat mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Noutatea o constituie, pe de o parte, preocuparea pentru inteligibilitate, chiar și în cazul unor receptori foarte putin pregătiți pentru a înțelege mesajul biblic, iar, pe de altă parte, afirmarea egalității de statut a tuturor limbilor, inclusiv a celor biblice. Ebraica și greacă din Biblie sunt „limbi că oricare altele”57 și ceea ce a fost exprimat în ele poate fi transferat în orice limbă de pe glob, sensul referențial având prioritate față de „formă”. De altfel, încă de la început este stabilit un întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
posibile de la verbe din Coran care il au pe Dumnezeu ca subiect sau obiect am ajunge la un număr foarte mare64. Multe au fost motivele pentru care s-au cercetat numele divinității în Islam: li s-au căutat originea, corespondenții ebraici sau cei prezenți în alte culturi din zonă, li s-a cercetat sensul lexical, adesea pentru a le determina mai bine sensul teologic, acesta făcând obiectul numeroaselor tratate numite Kit"b al ’asm"’ wa al-œif"t. În sfârșit, o imensă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acestor două nume ce se aplică Aceluia care dă în cel mai înalt grad dovadă de ra≤mă. Lexicograful arab Õa‘lab consideră însă că ra≤m"n nu vine din aceeași rădăcina că ra≤m, ci de la un cuvant ebraic arabizat, necunoscut arabilor înaintea apariției lui în Coran; el argumentează că, dacă ar fi derivat de la ra≤mă, ar fi putut fi și el, asemenea lui ra≤m, construit cu un complement și, de asemenea, daca ra≤m"n ar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
după Septuaginta. Cea de la Blaj constituie o revizuire a celei dintâi, realizată de Samuil Micu, prin comparare cu Septuaginta și Vulgata. Între numeroasele note de subsol sunt și unele privind traducerea. Traducerea Vasile Radu - Gală Galaction este noua, după originalul ebraic, respectiv grecesc. Traducerea asumată de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române are la bază ediția din 1914, o primă adaptare la normele lingvistice moderne a vechii versiuni de la București; în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea acceptată de neoprotestanti și nu cuprinde cărțile deutero-canonice (cele din afara canonului ebraic). Septuaginta, Biblia primelor secole creștine, continuă să fie considerată în mediile ortodoxe text „sursă”. Principalele motive invocate pentru această opțiune: citatele din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea acceptată de neoprotestanti și nu cuprinde cărțile deutero-canonice (cele din afara canonului ebraic). Septuaginta, Biblia primelor secole creștine, continuă să fie considerată în mediile ortodoxe text „sursă”. Principalele motive invocate pentru această opțiune: citatele din Noul Testament sunt din ea, sfinții Părinți ai Răsăritului creștin au folosit-o exclusiv, iar vechimea manuscriselor în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceste epitete/atribute în cadrul clasificării tematice (v. infra, 3.1.3 - 3.1.16). Adesea însă - mai cu seamă în fragmentele poetice și în psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică, ori funcționează că nume propriu. Folosirea lui ’Pl că nume propriu al divinității e caracteristică pentru textele timpurii (cum este așa-zisa „Psaltire elohistă” - Ps 43-83) dar și pentru cele voit arhaizante (de cincizeci de ori în Iov precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
40,18; 43,10.12; 45,14). 3.1.1.2. ’Elohm. Acest plural al lui ’Pl se întâlnește mult mai des (de aproape două mii șase sute de ori171). Unii sunt de părere că este un plural al maiestății, dar ebraica nu cunoaște așa ceva; alții văd în acest plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert. Arată că unii au propus traducerea „Dumnezeul din munte”, după akkadianul șadó, insă autorului notei i se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š":a: are ca sens principal „a trata cu violența, a nimici”. Oricum, „Atotputernicul”, în pasajele în care este prezent singur, este uzat stilistic și, practic, functioneaza la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la originalul ebraic au avut probabil în vedere lectură liturgica atunci când au inserat înainte de al doilea „Eu sunt” adăugirea „Cel ce se numeste...”. Semnificații de bază: există și e activ în istorie. 3.1.3.2. ’Ql h"y (Ios 3,10; Os
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h ’Ql misetattQr ’ElohQy Yiœer"’Ql moša‘: „Cu adevarat, Tu ești un dumnezeu care te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, mântuitor.” (t.n.) Varianta Septuagintei este mult diferită: „Tu esti dumnezeu și noi n-am știut” - nu știm ce varianta ebraica va fi avut în fața traducătorul. De remarcat e că acest nume reprezintă primul membru al unei serii de trei atribute: ’Ql misetattQr, ‘ElohQy Yiœer"’Ql și moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Traducerea cea mai adecvată ni se pare „unșulț singur”: este lipsită de ambiguitate și are aceeași forță că a originalului: adăugarea lui „singur” suplinește imposibilitatea de a plasa acest nume în poziția de maximă accentuare pe care o are în ebraică, si anume la sfarsitul frazei. Din punct de vedere gramatical, ’eƒ": este și adjectiv și numeral 196. Semnificație: unic. 3.1.5.2. În oracolele profetice, Dumnezeu spune uneori despre sine: mibbal‘aday ’Qyn ’elohm (e.g. Is 43,10
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7.11), „Împăratul cerului”. În NT se vorbește de „Tatăl din ceruri” cu același sens de transcendență și superioritate absolută. 3.1.6.5. G"dÄl: „mare” (toate traducerile românești); mégas (LXX); „magnus” (Vg); „grand” (BJ); „great” (RSV). Și în ebraică, la fel ca în multe alte limbi, acest adjectiv poate semnifică, în funcție de context, mărimea sau întinderea, numărul, intensitatea, importanța. Pentru a înțelege ce vrea să spună când îi este aplicat divinității, trebuie examinate contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nașterea lui Isus. În privința traducerii acestui nume, se constată așadar două tipuri de opțiuni, ambele legitime: cea care îl lasă ca atare, dar în transcrierea Septuagintei (deși aceasta numai o dată nu l-a tradus), și cea care îl traduce din ebraica „Domnul oștirilor” sau din greacă Septuagintei, cu „Atotțiitorul” (pantokrátÄr) sau cu „Domnul puterilor”. Prima opțiune, a doua traduceri ortodoxe, este justificată de uzul liturgic al expresiei „Domnul Savaot”, cu care credincioșii s-au obișnuit și pe care o percep că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a doua traduceri ortodoxe, este justificată de uzul liturgic al expresiei „Domnul Savaot”, cu care credincioșii s-au obișnuit și pe care o percep că nume propriu, iar cealaltă se străduiește să îi transmită conținutul semantic. Traducerea Cornilescu, pornind din ebraică, nu are variante; că și în original, în majoritatea contextelor „Domnul oștirilor” este aproape la fel de golit de continut semantic că și „Domnul Savaot”. Având în vedere mai ales tradițiile de traducere, l-am putea plasa aici și pe ’Pl Šaddai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
universală pentru cunoaștere, în contextul citat mai sus (3.1.9.4. - Ier 20,12), întregește seria celor trei anterioare, fiind de același tip. Semnificație de bază: cel care știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). Caracterul concret al limbii ebraice biblice se manifestă vizibil la numele din acest câmp: în afară de primul menționat, un hapax (’Pl dQ‘ÄÖ), toate celelalte sunt metafore antropomorfizante, dintre care majoritatea sunt participii prezente, ce exprimă de fapt modalități de a ajunge la cunoaștere și doar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu „Făcătorul” transfera întreaga semnificație a acestui nume, în vreme ce traducerea cu „Ziditorul” adaugă o componentă metaforica. De aici s-a încetățenit în limba română și termenul „zidirea” pentru a desemna întreaga creație; însă acest termen nu are corespondent în Biblia ebraica și nu este justificat de nici unul din modurile în care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește, cînd aude cuvintele „Ziditor” și „zidire” cu sens de „Creator” și „creație”, la acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești dau că echivalent sintagma adjectivala ce o calchiază pe cea grecescă (makróthymos). Semnificație: răbdător cu omul care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pax” (Vg); „Celui-ci seră paix” (BJ); „this shall be peace” (RSV). În Noul Testament, Epistola către efeseni îi aplică această profeție lui Hristos, numindu-l hQ eirenQ hQmÄÎn (2,14), „Pacea noastră”. Probabil de aici s-a adăugat, la traducerea expresiei ebraice, adjectivul posesiv „noastră”, care nu există nici în textul masoretic, nici în al Septuagintei. Propunem traducerea literala „Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradiții și terminologii veterotestamentare mediate de Septuaginta. Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah / ’Elohm și toți traducătorii îl transfera la fel, ca pe numele generic al divinității. Termenul posedă o ambivalenta de fond: îl desemnează nu numai pe Dumnezeul unic, exclusiv: ... oídamen hóti oudèn eídolon en kósmÄÎi kaì hóti oudeìs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]