5,416 matches
-
a realizat primul film ebraic de animație "Harpatkaot Gadi Ben Sussí" („Aventurile lui Gadi ben Sussi”, adică Gadi fiul calului meu). Un alt film semi-documentar al său, "Zot hi haaretz" (Aceasta este țara) a fost primul film cu bandă sonoră ebraică. În ultimii ani ai vieții artistul a revenit la pictură. Baruch Agadati a murit la Tel Aviv în anul 1976 li a fost înmormântat la panteonul național neoficial - cimitirul Trumpeldor din Tel Aviv.
Baruch Agadati () [Corola-website/Science/336614_a_337943]
-
(în ebraică: נְתִיבוֹת -""căi, drumuri"") este un oraș în Districtul de Sud al Israelului, situat între Beer Sheva și Fâșia Gaza vecină și pe artera principală de circulație care unește Beer Sheva de Ashkelon. A primit
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
pe Epafos.” În octombrie 1949 apare versiunea suedeză a romanului, în traducerea lui Börje Knös, prieten al autorului. În anii următori apar traduceri și în alte limbi străine: portugheză (1951), germană și engleză (1952), norvegiană (1953), spaniolă, daneză, finlandeză și ebraică (1954), italiană și croată (1955). "Zorba Grecul" obține în iunie 1954 Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului 1954 la Târgul Internațional de Carte de la Paris, pe care autorul îl consideră un „lucru deosebit de important din punct de
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
Enrique Behor Hâim Moshe Bejerano sau Bedjerano (în ebraică:חיים משה בז'רנו, în turcă:Hâim Moșe Beceran, n.1846 sau 1850 Stara Zagora, Bulgaria, pe atunci în Imperiul Otoman - 1 august 1931) a fost un rabin sefard originar din Bulgaria, cărturar, poet în limbile ebraica (paytan) și ladino
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
sau Bedjerano (în ebraică:חיים משה בז'רנו, în turcă:Hâim Moșe Beceran, n.1846 sau 1850 Stara Zagora, Bulgaria, pe atunci în Imperiul Otoman - 1 august 1931) a fost un rabin sefard originar din Bulgaria, cărturar, poet în limbile ebraica (paytan) și ladino, traducător, si cercetător al limbii ladino, care a activat în România și Turcia. A stat vreme de 32 ani în fruntea comunității evreilor sefarzi din București, iar după aceea, între anii 1920-1931 a fost locțiitor (kaimakam) al
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
ieșive, între care cea a rabinului cabalist Nissim Alkalai.La vârstă de 17 ani a primit autorizația de rabin. La început a fost rabin la Ruse, unde a predat la „meldar” (Talmud Torá), școala primară tradițională, fiind totodată profesor de ebraica la Scoala „Alliance” (a Alianței Israelite Universale). Unul din elevii săi în acei ani a devenit cunoscut că istoricul Solomon Abraham Rosanes.. În vremea aceea Bejerano a invatat limbi străine - engleză, franceza și germană. În cursul Războiului ruso-turc din 1877-1878
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
capitala României, București, unde a invatat românește și a activat vreme de 32 ani că rabin și predicator al Sinagogii Mari spaniole din oraș. De asemenea a condus școală de băieți a obștii sefarde. În 1896 a ținut cursuri de ebraica la Facultatea de teologie a Universității din București. Bejerano s-a apropiat de cercurile de maskilim care acționau în România și de ideile reformiste și modernizatoare în legătură cu aspectele exterioare ale cultului iudaic și învățământul evreiesc. A participat la înființarea „Societății
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
Bejerano, s-a putut dovedi prezenta evreilor turci (sefarzi) în Țară Românească în vremea lui Mihai Viteazul, când aceștia sosiseră că furnizori ai oștilor otomane. Istoricul Grigore Tocilescu obișnuia să-l invite pe rabin la Universitate pentru a traduce textele ebraice, turcești, persane și arabe de pe morminte. Bejerano a aprobat proiectul de reconstruire a Templului Mare Spaniol Cal Grande din București,de pe strada Negru Vodă, a cărui nouă clădire a a fost inaugurată în anul 1899.După doi ani, în spiritul
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
inscripții și documente din limbile turcă, persana și arabă. El a luat parte și la înființarea mișcării presioniste Hovevey Tzion din România și a corespondat cu Theodor Herzl, Max Nordau și Eliezer Ben Yehuda, mai ales în problema reînvierii limbii ebraice, insistând asupra necesității adoptării oficiale a pronunțării sefarde a ebraicii. Bejerano a publicat articole în gazetele contemporane în limba ebraica -„Hamaghid”, „Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
a luat parte și la înființarea mișcării presioniste Hovevey Tzion din România și a corespondat cu Theodor Herzl, Max Nordau și Eliezer Ben Yehuda, mai ales în problema reînvierii limbii ebraice, insistând asupra necesității adoptării oficiale a pronunțării sefarde a ebraicii. Bejerano a publicat articole în gazetele contemporane în limba ebraica -„Hamaghid”, „Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești („Egalitatea”, „Revista israelita”) și românești („Adevărul”, „Albina”) din România Istoricul
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
din România și a corespondat cu Theodor Herzl, Max Nordau și Eliezer Ben Yehuda, mai ales în problema reînvierii limbii ebraice, insistând asupra necesității adoptării oficiale a pronunțării sefarde a ebraicii. Bejerano a publicat articole în gazetele contemporane în limba ebraica -„Hamaghid”, „Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești („Egalitatea”, „Revista israelita”) și românești („Adevărul”, „Albina”) din România Istoricul francez Ernest Renan a laudat traducerea în ebraică făcută de
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
în limba ebraica -„Hamaghid”, „Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești („Egalitatea”, „Revista israelita”) și românești („Adevărul”, „Albina”) din România Istoricul francez Ernest Renan a laudat traducerea în ebraică făcută de Bejerano cărții „Religia naturală” de Jules Simon Bejerano a fost activ și în cadrul societății de difuzare a limbii italiene „Dante Alighieri”. După anul 1910 Bejerano s-a stabilit la Edirne, în Tracia sau Turcia europeană, la granița cu
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
(Noadiya) (în ebraică נועדיה, nume însemnând „Yahve (Dumnezeu) s-a adunat” sau „Yahve (Dumnezeu) s-a întâlnit”) este un personaj biblic, din Biblia ebraică sau Vechiul Testament, falsă profetă din zilele lui Neemia. Numele ei este menționat în Cartea lui Neemia,6,14. este
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
(Noadiya) (în ebraică נועדיה, nume însemnând „Yahve (Dumnezeu) s-a adunat” sau „Yahve (Dumnezeu) s-a întâlnit”) este un personaj biblic, din Biblia ebraică sau Vechiul Testament, falsă profetă din zilele lui Neemia. Numele ei este menționat în Cartea lui Neemia,6,14. este una din cele patru profetese care sunt amintite în Biblia ebraică sub numele de "Neviyá" (proorociță sau profetă), alături de Myriam, Debora
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
Dumnezeu) s-a întâlnit”) este un personaj biblic, din Biblia ebraică sau Vechiul Testament, falsă profetă din zilele lui Neemia. Numele ei este menționat în Cartea lui Neemia,6,14. este una din cele patru profetese care sunt amintite în Biblia ebraică sub numele de "Neviyá" (proorociță sau profetă), alături de Myriam, Debora (Dvora) și Hulda. Învățații iudaismului au extins numărul la șapte profetese: Sara, Myriam ,Dvora, Hana, Avigail, Hulda și Esther. Ei au exclus-o, însă, pe Noadia. Neemia (Nehemia) a avut
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
vorbește de proorocul Noadia, la masculin. În perioada lui Neemia principalul dintre profeți era Semaia (Shmaya), în schimb acesta se prefăcea că îl sprijinea pe Neemia. Numele Noadia exprimă o expresie a revelației divine și a întâlnirii cu Dumnezeu (rădăcina ebraică y -'a - d) Acest înțeles reiese, după Moshe Garsiel, și din versetul Neemia 6,10:וַיֹּאמֶר נִוָּעֵד אֶל-בֵּית הָאֱלֹ
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului (în ebraică הרובע היהודי „Haròva Hayehudí”, în arabă:حارة اليهود „Harat al Yahud” ) se află în partea de sud-est a Orașului Vechi din Ierusalim și este unul din cele patru cartiere ale acestuia, alături de „Cartierul musulman”, „Cartierul creștin” și „Cartierul armean”. El
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
boli și aceasta a dus la destrămarea rapidă a comunității așkenaze, care s-a înglodat în datorii față de musulmanii care au zidit pentru ea casele și sinagoga. În anul 1721 creditorii arabi au dărâmat sinagoga, prefăcând-o în ruină - în ebraică Hurvá. De atunci resturile sinagogii s-au numit „Hurvat Rabi Yehuda Hehassid” sau Sinagoga Hurvá. Consecințele conflictului au fost critice, deoarece în urma neplatei datoriei, musulmanii au interzis evreilor așkenazi să mai locuiască în cetate. În cartierul evreiesc au ramas, drept urmare
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
o zi și nici un ceas fără înmormântarea unui mort, și purtătorii sicrielor alergau cu repeziciune, trecând ulița în goană.” În vremea mandatului britanic situația securitară în cartier se înrăutăți cu timpul, odată cu izbucnirea răzmerițelor arabe din anii 1920. Oamenii batalioanelor ebraice și apoi ai organizației de apărare Hagana au ajuns și în Cartierul evreiesc și îi apărau pe locuitori. Atacurile arabe i-au silit pe mulți dintre locuitorii cartierului să fugă din Orașul Vechi, iar cei rămași s-au concentrat mai
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Menahem Ben Shlomo Hameiri (în ebraică:מנחם בן שלמה המאירי, în provensala:Don Vidal Solomon de Perpignan , 1249- c.1310) a fost un rabin catalan-provensal, unul din cei mai străluciți exegeți evrei ai Talmudului și al Bibliei din Evul Mediu. s-a născut în 1249 la
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
Talmud, fac referință numai la păgânii idolatri. Opera capitala a lui Hameiri este comentariul său la Talmud, intitulat Beit Habehirá (Casă alegerii). El acoperă trei secțiuni ale Talmudului: „Moed”, „Nashim” și „Nezikin”, precum și câteva tractate. Hameiri a scris într-o ebraica neo-mișnaică, sintactic apropiată de ebraica modernă. Spre deosebire de comentariile tradiționale, Beit Habehira se prezintă ,ca și Talmudul însuși, ca o expunere a Mishnei urmată de discuții. În aceste discuții el evita aspectul dialectic și prezintă concluziile și deciziile autorităților din generațiile
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
păgânii idolatri. Opera capitala a lui Hameiri este comentariul său la Talmud, intitulat Beit Habehirá (Casă alegerii). El acoperă trei secțiuni ale Talmudului: „Moed”, „Nashim” și „Nezikin”, precum și câteva tractate. Hameiri a scris într-o ebraica neo-mișnaică, sintactic apropiată de ebraica modernă. Spre deosebire de comentariile tradiționale, Beit Habehira se prezintă ,ca și Talmudul însuși, ca o expunere a Mishnei urmată de discuții. În aceste discuții el evita aspectul dialectic și prezintă concluziile și deciziile autorităților din generațiile precedente (citate mai ales prin
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
unison dublat de instrumente ce răspundea la frazele cântate de cantor și cântatul coral al comunității. Modul de cântare era cel monodic iar ritmul era -parlando rubato-. Deasemeni la începuturile creștinismului acesta a fost modul de a cânta. Astfel melodiile ebraice, odată cu răspândirea creștinismului au ajuns în multe alte comunități, unde s-a realizat adaptarea cântecelor ebraice la limba greacă, asimilându-se intonații populare specifice fiecărei regiuni. Așa asistăm la procesul de cristalizare a noii muzici bizantine, nume dat Bizantis, cel
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
Modul de cântare era cel monodic iar ritmul era -parlando rubato-. Deasemeni la începuturile creștinismului acesta a fost modul de a cânta. Astfel melodiile ebraice, odată cu răspândirea creștinismului au ajuns în multe alte comunități, unde s-a realizat adaptarea cântecelor ebraice la limba greacă, asimilându-se intonații populare specifice fiecărei regiuni. Așa asistăm la procesul de cristalizare a noii muzici bizantine, nume dat Bizantis, cel mai mare centru cultural est-european. Prin folosirea imnurilor s-a ușurat pătrunderea elementului popular în biserică
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
adăugând formule și formele muzicale noi. Tot pentru potențarea exprimării muzicale a psalmodiei s-au adăugat formule vocalizate la finalurile versetelor psalmilor, obicei existent în sinagogi. În biserică au fost adoptate aceste jubilații, dar și cântările melismatice. Modelul de psalmodie ebraica veche anticipă prin caracterul sau coralul gregorian. Factorii care au contribuit la definitivarea cântării bizantine au fost: melodiile ebraice, cultura muzicală greacă având o teorie muzicală și notație stabilită de secole și cultura populară romană. Din Orient, diferiți călugări duc
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]