5,962 matches
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Suceava. Edificiul religios a fost construit în anul 1870 și se află în Strada Dimitrie Onciul (fostă I.C. Frimu) nr. 7, în centrul orașului. Prezența evreilor la Suceava este atestată documentar încă din anul 1473 într-o scrisoare trimisă de un localnic
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
rabin. Clădirea are o fațadă exterioară simplă, având un parter înalt cu ferestre dreptunghiulare, largi și înalte (în stilul clădirilor neoclasice). Interiorul este amplu și decorat cu măsură. Restaurările efectuate în 1910, 1975, 1983 și 2003 au făcut ca acest edificiu să devină unul din puținele cazuri de compunere asimetrică a planului și volumelor. El este format din două corpuri alipite: cel principal are dimensiuni mici, pe când cel secundar, atașat pe latura nordică, pare adăugat ulterior. Galerie femeilor este susținută de
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din orașul București, localizat pe Str. Mămulari nr. 3 din sectorul 3. Edificiul a fost construit în anul 1836 ca sinagogă a breslei croitorilor. Începând din anul 1978, în acest templu a fost amenajat Muzeul de istorie a evreilor din România "Șef rabin dr. Moses Rosen". Muzeul de Istorie al Comunității Evreiești - Templul
Templul Unirea Sfântă din București () [Corola-website/Science/317424_a_318753]
-
Templul Unirea Sfântă (Ahdut Kodesh) din București a fost construit de către breasla croitorilor în anul 1836, fiind cunoscută și sub denumirea de Sinagoga Mare a croitorilor. Clădirea a fost remodelată în anul 1910, după planurile arhitectului Iulius Grunfeld. În prezent, edificiul are o suprafață de 305 m², un parter și două nivele, fiind un amestec de elemente maure, romanice și bizantine la care se adaugă influența arhitecturii bizantine din Muntenia. Nava centrală este supraînălțată, iar zidurile sunt întărite de contraforți. În
Templul Unirea Sfântă din București () [Corola-website/Science/317424_a_318753]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Iași, localizat pe Str. Sinagogilor nr. 1, în centrul orașului. Ea a fost construită în perioada 1657-1671, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . De asemenea și obeliscul ridicat în memoria victimelor Pogromului de la Iași din 28-29 iunie 1941, aflat în fața
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
Iași este construită în prezent din piatră și cărămidă, având ziduri cu grosime de 1 metru. Înălțimea sa este de 22 m (parterul se află parțial îngropat în sol), iar ferestrele sunt ușor arcuite în ogivă și de mici dimensiuni. Edificiul prezintă elemente de amenajare și decorație care aparțin și ritului sefard și celui așkenad. Se remarcă în stilul arhitectonic și decorativ al sinagogii influențe ale clădirilor de cult similare din Boemia, Polonia și Rusia. În sinagogă se intră printr-o
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
locuitori care reprezentau 4% din întreaga populație a orașului. Rabinul ortodox Ármin Horowitz (1869-1934) a fost rabinul comunității începând din 1890. Sinagoga Mare din Sibiu a fost edificată între anii 1898-1899. Odată obținute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, președintele comunității evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a însărcinat pe arhitectul ungur Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepție începutul Sărbătorilor Mari de "Tishri" din 1899. În perioada interbelică numărul evreilor din Sibiu a
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
Comunitatea evreiască din Sibiu număra 762 membri în 1956, pentru ca zece ani mai târziu (în 1966) să fie doar 211 evrei în oraș. În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu a existat un proiect de demolare a sinagogii din Sibiu, salvarea acestui edificiu datorându-se arhitectului transilvănean Otto Czekelius. După Revoluția din decembrie 1989, clădirea a continuat să se deterioreze, din lipsa banilor pentru reparații. Principalele obiecte de cult din aur și argint au fost furate. Pentru a proteja clădirea sinagogii, începând din
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
îngropate în cimitir, precum și două gropi comune cu câte 10 schelete, care proveneau probabil din timpul epidemiei de holeră din 1770. Reparațiile din 1893 au fost mai complexe. S-a înlăturat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, s-a acoperit edificiul cu învelitoare din tablă, s-au amplasat cruci noi pe turla, s-a curățat pictură și s-a refăcut iconostasul. Meritul acestor reparații îi revine preotului paroh Constantin Sbiera, care a păstorit aici între anii 1888-1905, după care a fost
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
a poștei din capitala Austriei. Lăcașul de cult a fost construit de iezuiți între 1652-1654. Începând cu 1773 a fost biserică a celebrului seminar greco-catolic cu hramul Sf. Barbara din Viena. În prezent deservește comunitatea greco-catolică ucraineană centrală din Viena. Edificiul a fost inițial biserică a ordinului iezuit. În 1773, după desființarea temporară a ordinului, biserica a fost trecută în folosința parohiei greco-catolice din Viena. În 15 octombrie 1775, prin decretul imperial al Mariei Terezia, clădirea convictului iezuit a devenit sediu
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși. Toate bunurile - casele, utilajul țăranilor deportați - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului. Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute de actorii din Cernăuți, precum și de alte trupe din România, serate de muzică clasică organizate de Reuniunea muzicală „Ciprian Porumbescu
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
în prezența a 800 de spectatori, a avut loc prima reprezentație a Teatrului Municipal Suceava în sala mare a Casei de Cultură. Autoritățile orașului Suceava au hotărât atribuirea clădirii Dom Polski ca sediu al Teatrului Municipal. În acea perioadă, vechiul edificiu prezenta un grad înalt de uzură și nu dispunea de utilități și instalații. În anul 1984, clădirea a fost reconstruită, prin consolidarea fundațiilor și prin demolarea și refacerea pereților aflați în pericol de prăbușire, precum și a acoperișului. Lucrările s-au
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
ce îmbină elemente arhitecturale autohtone de tip medieval cu altele moderniste, cu placaje de cărămidă aparentă de tip Bracta, constituindu-se într-o punte de legătură între clădirile medievale din centrul orașului și noul ansamblu de locuințe din vecinătate. Interiorul edificiului a fost reamenajat prin construirea unei spațioase săli de spectacole, cu balcon și cu un foaier placat cu dale de marmură. Noul local a fost inaugurat în septembrie 1985, cu spectacolul „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind. În cei cinci ani
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Ciumârna este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1698 în Câmpulung Moldovenesc și strămutat în anul 1887 în satul Ciumârna din comuna Vatra Moldoviței aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în apropierea drumului național 17A și are hramul "Sfântul Nicolae", sărbătorit la data de 6 decembrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Deși a fost una din primele biserici de lemn
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
este construită din bârne îmbinate în „coadă de rândunică”. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției. Lăcașul de cult este prevăzut cu un pridvor pe latura de sud. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu șindrilă fasonată cu model, de culoare albă. Acoperișul este înalt, cu pante repezi, fără turle și are o învelitoare din tablă zincată. Intrarea în biserică se face prin două uși: una
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
se face prin două uși: una situată în peretele sudic al pridvorului și alta situată în peretele nordic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul, situat în partea de sud-vest a edificiului, are o formă dreptunghiulară și este închis. În peretele sudic se află o ușă de intrare mărginită de o parte și de alta de două ferestre dreptunghiulare. De asemenea, în pereții laterali ai pridvorului există câte o fereastră de dimensiuni
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
Biserica „Sfânta Treime” din Suceava este o biserică ortodoxă ctitorită în anul 1851 de arhimandritul Filaret Scriban în localitatea Burdujeni-Sat (astăzi cartier aflat la periferia municipiului Suceava). Edificiul religios se află situat pe Strada 22 Decembrie nr. 185, în apropiere de ieșirea din oraș spre Adâncata și Dorohoi. În anul 1472 pe locul unde se află astăzi Mănăstirea Teodoreni, sfetnicul Bunea a construit o biserică din lemn, aici
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
este o clădire în stil baroc construită între anii 1903-1904 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu autorităților administrative ale orașului. Ea se află situată în centrul orașului, pe Strada Ștefan cel Mare nr. 36. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de "„Clădirea administrativă a orașului, azi Prefectura și Consiliul Județean Suceava”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Instituția Prefectului și Consiliul
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Instituția Prefectului și Consiliul Județean Suceava. se află pe Strada Ștefan cel Mare, vizavi de Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. Pe celelalte trei laturi, edificiul este mărginit de Strada Libertății, Strada Vasile Bumbac și Aleea Nucului. În imediata vecinătate se întind două dintre parcurile orașului: Parcul Central (astăzi purtând numele profesorului Ioan Nemeș) și Parcul Drapelelor. Palatul Administrativ din Suceava a fost construit între anii
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
Franz Des Loges. Clădirea urma să adăpostească administrația orășenească a Sucevei. Până atunci, Primăria funcționa în clădirea actuală a Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. Proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul vienez Peter Paul Brang (1852-1925). După finalizarea construcției noului edificiu, Primăria orașului Suceava s-a mutat în decembrie 1904 în Palatul Administrativ. În această clădire au fost găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. Edificiul administrativ al orașului a
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
După finalizarea construcției noului edificiu, Primăria orașului Suceava s-a mutat în decembrie 1904 în Palatul Administrativ. În această clădire au fost găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. Edificiul administrativ al orașului a fost folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor. Clădirea avea inițial o forma literei „L”, având în curte un grajd, remiza de pompieri și remiza de trăsuri
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
din lemn cu geamuri termopan din lemn stratificat, au fost igienizate și zugrăvite interioarele. Palatul Administrativ din Suceava a fost construit în stil baroc, având subsol, parter și două etaje. Clădirea este din zidărie de cărămidă și acoperită cu olane. Edificiul avea inițial o formă de „L”, iar astăzi, ca urmare a lucrărilor din anii '60 ai secolului al XX-lea, are formă dreptunghiulară, cu o curte interioară închisă. Fațada principală este impresionantă ca arhitectură. La nivelul parterului, este acoperită cu
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
lor frontoane triunghiulare. Intrarea principală este printr-un portal semicircular aflat la parterul turnului cu ceas încadrat de două coloane semicilindrice ce susțin un balcon baroc aflat la primul etaj. În prezent, clădirea mai dispune și de două intrări laterale. Edificiul are 72 de încăperi, remarcându-se sala mare de ședințe de la primul etaj, care are practicate în peretele corpului decroșat trei ferestre întinse pe înălțimea a două etaje și acoperite cu vitralii. Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
s-au construit doi contraforți pe laturile de nord și de sud în dreptul zidului despărțitor al pronaosului, s-a modificat paramentul în zona colțurilor cu pietre de talie de formă geometrică și s-a realizat decorul de cărămizi paralelipipedice smălțuite. Edificiul a suferit pagube în timpul luptelor moldovenilor cu polonii lui Ioan III Sobieski. Apoi, în 1702, ""tămplându-se răscoale în țară și fiindu atătea răutăți atățea ani, s-au pustiitu acia mănăstiria, răschirându-să călugării într-alte părți"". Biserica a fost înzestrată cu
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]