6,312 matches
-
directorul instituției. În 1968 se numără printre membrii fondatori ai Asociației Internaționale a Criticilor, în 1969 e numit director la Editura Univers și profesor la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, unde ține un curs de estetica poeziei românești. Debutează ca poet în 1921, la „Adevărul literar și artistic”, cu Fântâna sufletului meu, iar în calitate de critic, în 1922, la revista „Muguri” (Câmpulung), cu un articol despre volumul Pârgă de V. Voiculescu. A mai colaborat la „Convorbiri literare
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Maiorescu doar critic cultural, ignorându-i bunul gust și obiectivitatea (învederate când se referă la Eminescu și Caragiale), receptivitatea pentru idealul clasic, dar și pentru poezia romantică, întrezărirea chiar a unor concepte moderne. Se demonstrează că Maiorescu era adeptul unei estetici mai subtile, pe care, dată fiind vârsta literaturii române, nu a găsit cu cale să o formuleze. În Condițiunea ideală a poeziei comentatorul descoperă la Maiorescu certe afinități cu estetica modernă a lui E. A. Poe, în urma unui minuțios studiu comparat
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
unor concepte moderne. Se demonstrează că Maiorescu era adeptul unei estetici mai subtile, pe care, dată fiind vârsta literaturii române, nu a găsit cu cale să o formuleze. În Condițiunea ideală a poeziei comentatorul descoperă la Maiorescu certe afinități cu estetica modernă a lui E. A. Poe, în urma unui minuțios studiu comparat stabilind câteva similitudini aproape surprinzătoare: ideea incompatibilității structurale dintre artă și știință, izvorul poeziei - filosofia germană, preocuparea pentru sugestivitatea liricii, concizie și pentru compunerea ei mentală, cultivarea efectelor și disprețul
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
orientarea către formele literare noi, critica de analiză de cel mai înalt nivel intelectual, prin exemplul fără pereche al stilului”, Lovinescu fiind „maestrul criticii dintre cele două războaie”. Cu toate că menționează caracterul restrictiv al conceptului de „literatură nouă” (momentul european depășise estetica propriu-zis simbolistă), ține să precizeze că Lovinescu, pe urmele abatelui Brémond, își însușise termenul „inefabil poetic”, preluat mai târziu cu insistență de G. Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
în 1972. Între 1948 și 1954 coordonează secțiile ideologice ale revistei „Contemporanul”, în 1950-1954 fiind și șeful Catedrei de teoria literaturii la Școala de Literatură „M. Eminescu”. Redactor-șef de secție la „Viața românească” (1954-1969), cadru didactic la Catedra de estetică de la Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene (1969-1977), cercetător la Institutul de Istoria Artei (1977-1980), pleacă ulterior în Occident. Va fi cercetător la Institutul de Filosofie din Heidelberg (1980-1981), profesor asociat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ș.a., precum și în periodice de peste hotare: „Aut aut” (Milano), „Rivista di studi croceani” (Napoli), „Revue d’esthétique” (Paris), „La Quinzaine littéraire” (Paris), „Revue de métaphysique et de morale”, „Neues Forum” (Viena), „Freies Forum” (Heidelberg) ș.a. A participat la congrese de estetică ținute la Uppsala (1968), București (1972), Darmstadt (1976), Tokio (1977), Cérisy-la-Salle (1979), Dubrovnik (1980). E membru fondator al Societății „Georg Lukács”, membru în comitetul de conducere la Union pour l’Enseignement de l’Esthétique ș.a. A îngrijit și prefațat trei
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
învățământul universitar, din sistemul editorial și, mai ales, din literatură. Semnala „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului”, dezbătea probleme teoretice „de cea mai stringentă actualitate”, ca poezia militantă, eroul pozitiv, tipicul ca „expresie a esenței fenomenelor sociale”, analiza în spiritul esteticii marxist-leniniste apariții literare curente. Dogmatismul ideologic și vehementa combativitate a demersurilor sale erau servite, totuși, de o ascuțită inteligență disociativă. Valorificată, asemenea însușire va duce în curând la integrarea criticii în teoria literară. Două studii, Tipicul și esența fenomenelor social-istorice
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
de interpretarea realității în lumina concepției științifice despre lume a clasei muncitoare” și produce, în spiritul timpului de altminteri, o imensă confuzie de valori. Mai suplu gândite, următoarele studii dezbat problemele abordate în concordanță cu evoluția pe plan internațional a esteticii marxiste. În lucrarea E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului (1959), subliniind, din perspectiva marxistă, limitele concepției sociologice și estetice a teoreticianului, T. îi atribuie, pe de altă parte, lui E. Lovinescu meritul esențial de a se fi situat - evident, de pe „poziții
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
contemporane (1981), volum de factură compozită, reunind comunicări, prefețe, recenzii, alături de studii mai ample, de tip prelegere. Indiferent de obiectul lor - opere și idei ale unor gânditori (Tudor Vianu, Camil Petrescu, D. D. Roșca, Mihai Ralea, Georg Lukács), domenii ca estetica fenomenologică, critica marxistă, critica literară românească în devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ample, de tip prelegere. Indiferent de obiectul lor - opere și idei ale unor gânditori (Tudor Vianu, Camil Petrescu, D. D. Roșca, Mihai Ralea, Georg Lukács), domenii ca estetica fenomenologică, critica marxistă, critica literară românească în devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și cea artistică) -, textele excelează prin densitate și rigoare, prin abordarea pe cât de receptivă
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
gânditori (Tudor Vianu, Camil Petrescu, D. D. Roșca, Mihai Ralea, Georg Lukács), domenii ca estetica fenomenologică, critica marxistă, critica literară românească în devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și cea artistică) -, textele excelează prin densitate și rigoare, prin abordarea pe cât de receptivă la orice punct de vedere corect argumentat, pe atât de inclementă față de îngustimile
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Atacabile la baza lor filosofică, unele opinii ale lui T. au meritul de a nu eluda chestiunile dificile, de a analiza cu un efort de obiectivitate cele mai diverse opinii. Construit pe ideea că „adevărata critică se întemeiază pe o estetică sistematică și în ultimă analiză pe o întreagă filosofie”, volumul Critică, estetică, filosofie (1972), mai unitar, propune un aperçu asupra zonelor-nucleu ale esteticii secolului al XX-lea, întregul conținut gravitând în jurul problematicii sistemelor lui Benedetto Croce și Georg Lukács, care
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
efort de obiectivitate cele mai diverse opinii. Construit pe ideea că „adevărata critică se întemeiază pe o estetică sistematică și în ultimă analiză pe o întreagă filosofie”, volumul Critică, estetică, filosofie (1972), mai unitar, propune un aperçu asupra zonelor-nucleu ale esteticii secolului al XX-lea, întregul conținut gravitând în jurul problematicii sistemelor lui Benedetto Croce și Georg Lukács, care polarizează întrucâtva gândirea estetică a veacului. Exegetul relevă opoziția dintre cele două concepții, incompatibilitatea dintre „imanentismul” și „spiritualismul absolut” crocean și materialismul dialectic
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
și materialismul dialectic și istoric cultivat de autorul lucrării Istoria și conștiința de clasă, nu însă fără a constata o seamă de puncte comune. Semnalează teze ale principalului teoretician al autonomiei artei a căror validitate poate fi dovedită în temeiul esteticii marxiste, și aceasta grație mai cu seamă rezultatelor la care s-a ajuns prin Georg Lukács. În continuă polemică, directă sau indirectă, cu esteticianul italian, filosoful maghiar a denunțat, în toate studiile din perioada interbelică, motivația idealistă a unor concepte
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
T. urmărește minuțios curba evoluției filosofului, îi delimitează cu acuratețe etapele, dând o radiogramă edificatoare a avatarurilor parcurse de gândirea sa de prin 1910, când îi apărea scânteietorul volum Die Seele und die Formen, până la elaborarea marilor opere de sinteză Estetica și Ontologia existenței sociale. Concluzia este că prin Georg Lukács s-a realizat „sinteza imposibilă”. Studiind manuscrisul așa-numitei Estetici de la Heidelberg, o scriere din tinerețe (1912-1917), document de prim ordin al formației gânditorului, exegetul descoperă o deplină consonanță de
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
sa de prin 1910, când îi apărea scânteietorul volum Die Seele und die Formen, până la elaborarea marilor opere de sinteză Estetica și Ontologia existenței sociale. Concluzia este că prin Georg Lukács s-a realizat „sinteza imposibilă”. Studiind manuscrisul așa-numitei Estetici de la Heidelberg, o scriere din tinerețe (1912-1917), document de prim ordin al formației gânditorului, exegetul descoperă o deplină consonanță de fond între tezele de acolo și cele formulate în Estetica, primele fiind asimilate celor din urmă, care le traduc în
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Lukács s-a realizat „sinteza imposibilă”. Studiind manuscrisul așa-numitei Estetici de la Heidelberg, o scriere din tinerețe (1912-1917), document de prim ordin al formației gânditorului, exegetul descoperă o deplină consonanță de fond între tezele de acolo și cele formulate în Estetica, primele fiind asimilate celor din urmă, care le traduc în alți termeni, mai preciși, mai adecvați, dându-le acum altă motivație. O asemenea autoreconsiderare capătă, în interpretarea lui T., valoarea unei paradigme, întrucât revenind asupra propriilor vederi, depășite și renegate
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
lui T., valoarea unei paradigme, întrucât revenind asupra propriilor vederi, depășite și renegate, Lukács autorizează, chiar dacă nu explicit, aplicarea unui tratament analog și unor teze emise de alți teoreticieni. În problema naturii artei, ca de altfel și în alte chestiuni, estetica lui Lukács validează surprinzător poziția unui tertium datur. Pentru el arta este, ca și pentru Croce, un exercițiu cu valoare intrinsecă, structural diferit de toate celelalte activități ale spiritului și nesuportând nici un fel de subordonare, nici față de formele cunoașterii (știință
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
limpede ideea că, de pildă, eticul este un implicat definitoriu al esteticului. Firește însă că Lukács va dezvolta mult mai amplu ideea conexiunii artei cu celelalte valori. Ceea ce corifeul intuiționismului nu putea accepta în nici un caz și ceea ce opune obiectiv estetica sa aceleia a gânditorului marxist e conceptul de mimesis, fundamental în sistemul lui Lukács. După opinia lui T., acest concept ar fi, în ultimă instanță, sinonim cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari și de teoreticieni marxiști. SCRIERI: Probleme ale literaturii de evocare istorică, București, 1954; E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch, Paris, 1980; Perspective contemporane, București, 1981; Lukács. La rinascità dell’ontologia, Roma, 1986; Ontologia del ser social, Ciudad de México, 1991; Georges
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
București, 1977. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Eseuri”, CNT, 1968, 13; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri”, GL, 1968, 32; Edgar Papu, Eseurile lui N. Tertulian, VR, 1969, 2; Un estetician român în reviste străine, RL, 1971, 34; Vasile Florescu, O carte de estetică, LCF, 1973, 15; Georgescu, Printre cărți, 334-343; Eugen Barbu, Posteritatea lui Lovinescu și profitorii lui, LCF, 1975, 43; Ov. S. Crohmălniceanu, „Experiență, artă, gândire”, LCF, 1978, 13; Dumitru Velea, N. Tertulian sau „Philosophia rediviva”, R, 1978, 5; Georgescu, Volume, 169-173
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
la Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos”. Debutează, elev fiind, cu o povestire în cotidianul „Înainte” din Brăila (1956), iar editorial cu Literatura comparată (1978), la origine un curs universitar, alte cursuri devenind, de asemenea, cărți: Prelegeri de estetică (1984), Retorica (1997), Prolegomene (2000), Teoria literară (2002) ș.a. Li s-au adăugat mai multe contribuții de istorie și teorie literară, între care Eseul. Personalitatea unui gen (1979), Creativitate și ideal (1984), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (1993), Eseiști români
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
titlul pare să indice influența lui D. Caracostea, autorul se delimitează de părerile fostului profesor al Universității din București. El stabilește, într-un efort personal de exegeză realizată din perspectiva întregului, zece „motivații” ale creativității eminesciene - epicureismul estetic, spațiile claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, ușor-măruntul, finalitatea etică, iluminările - pe care le urmărește în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepțiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi așezată într-o filiație cu
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
interpretările critice privindu-i pe Ion Creangă sau pe I. L. Caragiale ori în lucrările care tratează diverse chestiuni de teorie și de istorie literară. SCRIERI: Literatură comparată, Galați, 1978; Eseul. Personalitatea unui gen, introd. Ion Zamfirescu, Iași, 1979; Prelegeri de estetică, Galați, 1984; Creativitate și ideal, Iași, 1984; Teoria operei literare, Galați, 1992; Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Galați, 1993; Literatura marilor clasici, Brăila, 1995; Eseiști români, Brăila, 1996; Retorica, Brăila, 1997; Spiritul critic junimist și renașterea culturală, Galați, 2000; Caragialiada
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]