5,886 matches
-
Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că zărește deșertăciunea prin găurile mantiei purtată ostentativ de Antistene în semn de dispreț pentru bunurile lumești (XV 36) ; anunță calm
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iar singurul nume pomenit a fost al lui Socrate. Când află de la Arheanassa că Dionis I intenționa s-o facă să depună mărturie că Platon ar fi trădător și stricător al ordinii, filosoful intuiește urmarea unor astfel de acțiuni și exclamă : Ei, fericitule Socrate, iată că nu ești singur ! (p. 204). El nu pare surprins de evoluția evenimentelor care pot să se precipite într-o direcție fatală : Orice filosof are cel puțin o idee pentru care să poată fi condamnat la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
n-o mai pot lăsa/ nafara vieții lor, să îndrăznești/ să stai în fața lor o flacără/ din focul lor erupt - e singura/ proorocire demn cunoscătoare (scena 6). La avertismentul Antigonei să se păzească de zeii aflați în preajma lor, tatăl ei exclamă mândru : Au venit !/ i-am vrut și au venit ! Mă simt, tebani,/ ca rupt din cer ! (scena 6). Ajuns în proximitatea divinităților (cât de-aproape/ eram de zei, și cum vuia crescută/ preajma de duhul lor ! - scena 7), Oedip e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o deranjează. O altă vecină, Chantal, interpelată când își face cumpărăturile la Carrefour, răspunde că pasărea dă un pic de viața blocului! Nimeni nu vrea să iscălească o scrisoare de protest adresată primarului. "Numai pe mine mă deranjează papagalul ăsta!", exclamă femeia, furioasă, nevrozată. Ba nu, mai e unul care găsește, sotto voce, că pasărea nu se potrivește cu reflecția filosofică, deși e abuziv, recunoaște el, să-i atribui o semnificație blasfematorie. Dar, tot ducându-și campania contra păsării fluierătoare, doamna
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cont și de contribuția nemțească și influența rusească." Locotenentul nu-l asculta decât cu o ureche, împărțit între cheful de a o șterge și dorința de a-l aștepta pe șeful de gară. În fine, Hector năvăli în mijlocul restaurantului. "Filip!", exclamă Constantin îndreptându-se spre tejghea, strângând în trecere mâinile tuturor celor de la mese, pescari și autorități, și adresând fiecăruia câteva cuvinte plăcute. Dispoziția lui binevoitoare (prea indulgentă?) dezarma chiar și sufletele cele mai necăjite. Cutia de la tine, până să vină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Societatea ortodoxă națională a femeilor din România, care ar primi-o pe Nel. Spre sfârșitul verii, Caterina se duse la Galați, înarmată cu documentele necesare, ca s-o înscrie. Taxele erau mari, iar trusoul cerut îl făcu pe Constantin să exclame: "Nu ne mai lipsește decât un ginere!" Caterina îi aruncă o privire încărcată de o semnificație știută doar de ei. Cel puțin, așa credeau. Uniforma nu era lipsită de pitoresc: rochie albastră, șorț negru cu bretele și cruce mare de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de plimbare cu o undă de regret. Rămân însă cu redescoperirea frumuseții Grădinii, poate în componenta ei cea mai neînsemnată, dar dătătoare de relaxare, confort estetic și minunată vibrație. Cu gândul pierdut în necuprins, aud parcă pe cineva că a exclamat: spațiul e infinit și albastru și fluturii zboară în el. Întorcându-mă spre casă, traversând Copoul, m-am întrebat: cum să separi frumosul de viața în echilibru, de renașterea armoniei interioare? Sentimentul deplin al vieții nu exclude ideea de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca un joc de fotbal, o dată ce ajungi să fii purtat de aer și simți curentul sub tine și începi să te simți bine. Începi apoi să te desfășori, să-ți pui în aplicare tactica de joc". Un alt pilot a exclamat: "E ca și cum ai fi un atlet profesionist și nu ca și cum ai juca un joc. Azi a avut loc primul joc, iar adversarul nu s-a prezentat, dușmanul nu a venit. Noi am ieșit la teren, ne-am făcut primul joc
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ne-a bucurat încă o dată ideea de a include în carte o vastă Addenda referitoare la Bucureștii anilor 1880, din care cititorii pot afla o mulțime de informații despre vremurile când însuși regele Carol colinda pe ulițele periferice ale Capitalei exclamând din cinci în cinci minute „Pute, domnule, pute!“, după cum relatează presa vremii. Încheind deci o dată pentru totdeauna o muncă de aproape două decenii, nu lipsită însă de mari satisfacții intelectuale, ne amintim, cu gratitudine, de cei care, de-a lungul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
rezolve. Aceasta este alegerea dumneavoastră și, evident, depinde de circumstanțe. Puteți să refuzați pur și simplu. Exemplul 2: Șeful iese din birou și vă pune în față ultima lucrare pe care i-ați predat-o. Nu-i bună de nimic!, exclamă el. Cum îi răspundeți? Asertivitate scăzută: Îmi pare rău. E chiar atît de groaznică? Agresivitate: Ei bine, dacă e atît de proastă, n-aveți decît s-o faceți singur. Asertivitate: Cred că cel mai bine ar fi să-mi spuneți
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au abătut asupra Ierusalimului, fiecare dintre noi să exclame: «Eu, eu am păcătuit, eu am săvârșit păcatul; dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva casei mele» (2Reg 24,17)“. 6. Lecția istoriei Se pune întrebarea: în fața acestei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
că ne iubește, așa cum numai Dumnezeu poate să iubească, nu ar trebui să ne ajute să ne resemnăm și să-L simțim aproape? Atunci când Sfântului Ioan Gură de Aur (+407) i s-a poruncit să plece în exil, el a exclamat: „Pe Dumnezeul meu îl voi putea găsi oriunde”. Și-și păstră calmul caracteristic sfinților. Ceea ce e sigur, este că unei vieți cu adevărat religioase și sacerdotale îi este necesar spiritul de rugăciune; dar acesta nu poate izvorî decât dintr-o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
profunzimea; și să cunoașteți iubirea fără de margini a lui Cristos ca să fiți plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu» (Ef 3,8-9; 14.16b-19). Cu o atare viziune în minte și în inimă, se înțelege cum putea Sfântul Paul să exclame: « Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în astronomie. Nu știu cum se făcu, dar căpitanul nu-i plătea chiria la timp, ba îl purta cu vorba mai multe câștiuri; drept răz bunare, Prudănescu îl fulgeră cu versurile sale. După ce arată cum se poartă lumea în alte țări, el exclamă indignat: Așa se petrec lucrurile în Europa Și chiar în Austria. Iar nu ca căpitan Căpităneanu, Care nu mi-a plătit chiria!... State Prudănescu a avut ceasurile lui de mare celebritate. Emulul lui la Craiova era poetul Basma. Rușii încep
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
citit următoarele: lege Art. 1. România ia titlul de Regat. Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine și moștenitorii Săi titlul de Rege al României. Art. II. Moștenitorul Tronului va purta titlu de Principe Regal. D-nii senatori și deputați au exclamat atunci: „Trăiască Regele! Trăiască Regina!“ Domnul a răspuns prin aceste cuvinte: Mare și solemn este momentul în care reprezentanții națiunii au venit în giurul Meu spre a-mi supune hotărârea unanimă a Corpurilor Legiuitoare. El începe o foaie nouă în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
S-a cetit mult în taină. Micul Mihai n-a plâns de loc; a fost foarte bun. În apă i-a plăcut. Puțin a fost surprins de cufundare. Înainte de cufundare, ridicându-l în sus, l-am arătat publicului distins prezent, exclamând: „Botează-se robul lui Dumnezeu, prințul Mihai”. Apoi l-am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are bună deprindere. Când l-am „miruit”, era așa atent, că se uita cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Apoi l-am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are bună deprindere. Când l-am „miruit”, era așa atent, că se uita cu ochișorii după mâna mea. După otpust, am exclamat: „Trăiască prințișorul nostru Mihai !”. Toată asistența aclama. Corul cânta „Mulți ani trăiască” !». Așa cum e firesc, evenimentul nu putea lipsi din memoriile Reginei Maria: „Cel mai cumplit viscol și un frig îngrozitor. Mihai va deveni astăzi creștin <...>. Am dejunat cu Carol
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mi-a zis că sunt prea mică pentru școală și că trebuie să mai aștept... doar un an mai precis și voi deveni școlăriță. Lacrimile mi-au inundat pe dată obrajii și ridicându-mă pe vârfuri cât am putut am exclamat: Dar, uitați-vă cât sunt de mare! La care clasa a izbucnit în hohote. Doamna m-a mângâiat duios pe cap și a afirmat: Nu fii supărată! Astăzi rămâi cu noi. Nu trebuie să pleci și oricând ușa clasei noastre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Omul, de bună credință, a luat lumânarea de pe prispă și-a intrat în odaie. N-a găsit însă mortul. S-a zăpăcit și a ieșit în ogradă, Moș Miron tocmai scotea apă din fântână. Bărbatul s a speriat și-a exclamat mai mult pentru sine: Mortul e viu! Puntea de la Mitoc Se întâmpla adesea să plouă mult, mai ales la începutul primăverii. Atunci, apele toate își măreau debitul și-și lărgeau albia. Râul Suceava, de lângă Costișa, fiind divizat în trei ramuri
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
degetul sub claie, niște puișori mici, de culoare brună, cu dungi pe spate, care ciuguleau boabe de grâu, lângă mama lor: Sunt pui de pitpalac! îmi explică ea fericită, că-mi poate face și mie o bucurie. Ce prepeliță minunată! exclamă, apoi mama. Se vedea bine că-i trecuse supărarea. Nu știam ce să fac. N-am vrut să-i supăr și-am rugat-o pe Pachița să-i lase mai departe la culcușul lor. Silvestru Clemenciuc a înhămat din nou
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
După 12 ore de zbor, Paris Narita, am ajuns într-un aeroport ce semăna, mai degrabă, cu o seră de flori în care predominau gingașe orhidee în toate culorile curcubeului și a complementarelor acestora. Privind splendoarea ce mă înconjura, am exclamat în sinea mea: am găsit Armonia! Apoi, am respirat adânc încercând să-mi întipăresc în suflet, pentru totdeauna, frumusețea aceasta ireală. După îndeplinirea formalităților la vamă, ne-am luat bagajele și am pornit spre ieșire. Și, când i-am zărit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fi introduse în țară. De data aceasta, aeroportul este o grădină plină cu crizanteme în zeci de specii și culori, artistic aranjate în ghivece. Sufletul se desfată privind aceste splendori așa că n-am rezistat și m-am apropiat de ele, exclamând cu voce tare:ce minunate sunteți! O fată frumoasă, cu ochii migdalați și tenul de porțelan, s -a apropiat de noi, salutându-ne. S-a recomandat: „Alessia, româncă ce studiază în Japonia”. De la Alessia am aflat câteva lucruri interesante despre
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să spun adevărul... Cei doi venețieni Îl priviră Încordați și Solomon continuă: — știu doar că fiul său, Bodo, a fost atacat acolo În apropiere și zace greu rănit În mânăstire. știți poate domniile voastre mai mult? — Vasăzică au lovit cu adevărat, exclamă furios tânărul, am ajuns prea târziu. De altfel Îl cunosc bine pe domnul Bodo. Atât el, cât și tatăl lui se bucură de mare prețuire la noi. Să nădăjduim că vom putea Împiedica și altceva mai rău. — Când am auzit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pereți, populat de o mamă singură cu șase copii. Seara, la capătul celor aproape trei kilometri străbătuți prin atmosfera rece, cu fulguiri hibernale, după o zi de muncă epuizantă, mama, intrând în casă cu sacoșa cu mâncare pentru noi, a exclamat într-o admirație pierdută: Doamne, ce frumos ați făcut, copii! Ce frumos! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc, dragii mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
E prima localitate pe care o Întâlnim purtând numele generosului general francez La Fayette, care a luptat alături de Washington pentru independența americanilor. Când generalul Pershing, comandantul armatei americane din primul război mondial a debarcat cu diviziile sale În Franța, a exclamat: „La Fayette, nous voilấ” (La Fayette, iată-ne). Era un omagiu postum adus acestui brav general. Tot În amintirea sa, În 1916, un grup de 5 aviatori americani au format escadrila La Fayette, rămasă legendară. Corpurile acestor aviatori odihnesc azi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]