14,680 matches
-
substanțe psihoactive cu practicarea diverselor tehnici, artistul este capabil să creeze. Pentru a se susține această ipoteză a luat ființă Simpozionul Internațional Anual de Artă Holotropică, unde artiști din diverse regiuni ale lumii, aparținând unor culturi diferite, sunt subiecții unor experimente cultural-artistice cu caracter științific, simpozion ce este o reflecție a conceptului de artă holotropică, concept pe care l-am creat în anul 2006. Arta holotropică este arta rezultată în urma unor experiențe transpersonale și care poate transpune privitorul în stări de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
această energie transumană, artistul oricât ar fi de talentat sau de doritor în actul creației, nu ar fi capabil de crearea unor fenomene artistice impresionante, ci doar de producerea unor obiecte lipsite de mesajul și magia caracteristică artei veritabile. Scopul experimentelor artistice holotropice este de a demonstra că imaginația și inspirația artistului pot fi stimulate și declanșate de factori externi ce acționează asupra psihicului și care îi pot accentua valențele creatoare-artistice. Pentru realizarea experimentului au fost selectați artiși din diverse țări
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mesajul și magia caracteristică artei veritabile. Scopul experimentelor artistice holotropice este de a demonstra că imaginația și inspirația artistului pot fi stimulate și declanșate de factori externi ce acționează asupra psihicului și care îi pot accentua valențele creatoare-artistice. Pentru realizarea experimentului au fost selectați artiși din diverse țări din continente diferite precum Europa, America, Africa cărora li s-au solicitat crearea unor opere de artă - în cazul de față, lucrări de pictură -, sub influența audiției unor pasaje muzicale special alese. Ca
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
german Klaus Schulze. Artiștii, în urma acestei audiții au conceput un text în care descriau efectele pe care le-au simțit conștient ca urmare a ascultării pasajelor muzicale sugerate. Redăm, în continuare, câteva dintre descrierile făcute de artiștii prezenți în evenimentul - experiment, fără însă a face vreun fel de analiză psiho-psihiatrică a textelor respective, ci doar observând în ce măsură muzica i-a influențat în demersul creativ. Se cere însă de precizat că nu garantăm franchețea textelor prezentate și deci nu putem trage concluzii
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
materializat în lucrarea ”Anima Mundi” printr-o reprezentare mistică dominată de simbolul feminin ce reprezintă ”Sufletul Lumii” de deasupra Lumii. Deseori ascult muzică în timp ce pictez, dar niciodată nu mi-am propus voluntar să corelez cele două aspecte. În acest caz experimentul sugerat de Edi Apostu mi-a dezvăluit noi senzații, noi aspecte ale artei ”din spatele artei”. Cred că am înțeles cum muzica ne poate ajuta să ne definim gândurile ceatoare, să ne dilatăm imaginația, chiar dacă uneori nu suntem conștienți de acest
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
nu zîmbesc niciodată. Indieni, care zîmbesc, dar nu cu nevinovăție. Pakistanezi, ale căror mustăți tremură de furie. Unguri, care strîmbă din nas. Pentru ei, Wakefield atacă acum un supliment mai trist. — Activitatea creativă abundă de rostiri originale abandonate și de experimente, unice În felul lor, eșuate. Dar cum de ajung bogații bogați și rămîn așa? Exact ca și poeții. Bogații găsesc ceva care funcționează și o fac iar și iar, pînă cînd lucrul acela nu mai aduce profit. Cum descoperă savanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dar cum de ajung bogații bogați și rămîn așa? Exact ca și poeții. Bogații găsesc ceva care funcționează și o fac iar și iar, pînă cînd lucrul acela nu mai aduce profit. Cum descoperă savanții ceva? Repetă, iar și iar, experimentul. Numai soții și soțiile lor știu cît de mult se repetă pe ei Înșiși. Cunoașteți expresia aceea plictisită, disperată, nevrotică, În-pragul-crizei-de-nervi pe care o au nevestele de oameni bogați În telenovele? Ei, bine, motivul acestei disperări este incomensurabilul număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se repete? Un părinte obosit care face greșeala să scurteze o poveste de noapte bună, sărind peste o repetiție sau două va da de belea. Ce s-a Întîmplat cu repetiția numărul 8, tati? Acei dintre dumneavoastră care repetă anumite experimente iar și iar știu ce vor să spună copiii. Nu poți lăsa pe dinafară o combinație de ADN numai fiindcă pare năucitor de asemănătoare cu cea de dinaintea ei. Din fericire, calculatoarele nu se plictisesc și de aceea ne salvează de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un microbuz al Companiei pictat În culori vesele. Acesta trage În fața unei case care arată ca una din operele lui Frank Lloyd Wright, construită pe o coastă Înzăpezită. — Fără aparate foto, Îi previne Neva. Totul e Încă În stadiul de experiment. Wakefield ridică din umeri. Niciodată nu l-au pasionat aparatele foto. Carnetele lui de notițe, Însă, sînt Înfiorător de precise, de cele mai multe ori. Sherrill ezită un moment la ușă, Încercînd să-și aducă aminte codul de intrare; Neva se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață mi-a pus salată de varză în ceai. Fran era gata să-i spună cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei familii și să-i mulțumească încă o dată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vine, n-au ce cârti, tot închiși rămân. Ce pot să ne facă? Scriem și citim, însă, ceea ce vor ei să ne spună. Spun fiindcă sunt „pe interes“, primesc darurile comandate. Culegerea senzaționalului de către noi a devenit un soi de experiment al lor. Când noi vrem să vedem ce mai fac odioșii, ei ne administrează, ca adevărați specialiști, senzaționalul, îngrozitorul, macabrul. Ei sunt nu numai autorii crimelor, ci și ai ceea ce citim despre ei. Cer drepturi de autor: țigări, nes, pensule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai ales prin intermediul futurismului italian și prin filtrul presei franceze. Ecourile - numeroase - rămîn însă cu precădere informale, neputîndu-se vorbi deocamdată despre experimente artistice autentic futuriste în literatura română. Ele își vor face simțită prezența abia în 1924, după 15 ani de la explozia curentului în Italia, prin intermediul unor reviste avangardiste eclectice precum Contimporanul, Punct sau 75 HP. Defazajul apare și mai vădit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alogică, pentru distrugerea ortografiei și a sintaxei, dar și pentru constituirea unui partid futurist gigant, glorificînd în acest sens masele, democrația populară, viteza, corpul uman și mașinismul. Matematizarea limbajului și alte invenții tipografice venite pe filieră italiană coabitează aici cu experimentele lingvistice de tip zaum (fapt care se regăsește și în titlul onomatopeic al almanahului Gga, inițiat în 1920). Cealaltă grupare, fondată la Varșovia, în 1918, de către Alexandr Watt și Anatol Stern, va promova o atitudine radical antiestetică, fapt care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oare „simbolistul” Ion Minulescu - cel în care integraliștii anilor ’20 recunoșteau un precursor analog lui Apollinaire - un pre-futurist? Teatralitatea retorică, extravertirea vitalistă, poza „blasfemiatorie”, anumite elemente de recuzită tehnică reprezintă totuși mult prea puțin; nimic din extravaganțele sintactice și din experimentele de limbaj futuriste, nici vorbă de parole in libertá sau de tehnolatrie agresivă, iconoclastă. Admirația poetului român pentru Marinetti era desigur notorie - ajunsese să fie ironizată și în epigrame - însă entuziasmul rămîne unul superficial. Nu puțini exegeți postbelici ai modernismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Probabil va fi fiind vorba de unele scrieri ale lui Ion Minulescu și Adrian Maniu; în 1914, cel din urmă își intitula - ostentativ - un poem „Primăvară futuristă“... Însă elementele anarhice ale poeticii futuriste (abolirea sintaxei, cuvintele în libertate, dispariția punctuației, experimentele tipografice ș.cl.) lipsesc aproape cu desăvîrșire în textele românești din epocă. Remarcînd în treacăt difuzarea largă - inclusiv în provincie - a ideilor marinettiste, autorul articolului sus-amintit face cîteva precizări importante privind epicentrul lor informal din România - Terasa Oteteleșanu: „cugetători și poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iancu). Teatru, cinematograf. Contimporanul publicase, în prima sa serie, articole și note despre teatrul modern european semnate de B. Fundoianu și, sporadic, de Felix Aderca; în seria a doua predomină informațiile despre teatrul futurist italian, despre teatrul german și despre experimentele lui Mayerhold sau Tairoff, mai puțin despre teatrul nou din Belgia, Elveția și Franța. Un număr special dedicat „teatrului și cinematografului nou” (55-56) publică traduceri din texte teoretice de Prampolini („Scenodinamica. Intervertission des rôles“), Julius Bab („Arta actorului. Cuvinte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa cum există - spre exemplu - o literatură futuristă sau suprarealistă. Căci futurismul are în prim-plan ritmul, viteza de „aparat Morse” a reportajului poetic, iar suprarealismul are în centru imaginea (fantasma) psihică extinsă la nivelul poemului sau al tabloului. Cu excepția unor experimente extreme și a cîtorva manifeste, nu se poate vorbi nici despre existența unei „literaturi dadaiste” propriu-zise. Dacă acceptăm ideea că există, la Contimporanul din perioada 1924-1927, o dominantă constructivistă, abstracționistă și nonfigurativă, trebuie să subliniem totodată ponderea masivă - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care lipsește însă (cum credea G. Călinescu); discreția, finețea „intelectualistă”, în fine livrescul, alexandrinismul lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noștri”. Capitolul despre fabulele lui La Fontaine se încheie, totuși, cu o reverență, o apărare, o ilustrare și o scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune, „Diez și becar“ cuprinde, pe lîngă experimentele radicale menționate ceva mai sus, compuneri „pseudoromanești” inspirate evident de Urmuz, dar mai epice, mereu supravegheate de ironia bonomă a naratorului, pline de trucuri metatextuale: Un om prevenit face cît doi. Studiu și introducere la genuul propriu, Bîrna și paiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un recital de pian al Cellei Delavrancea sau despre „audițiile Béla Bartók”. Un interviu cu Milița Petrașcu și Marcel Iancu prilejuit de expoziția celor doi (v. nr. 65, 15 martie 1926) literaturizează și dramatizează original intervențiile celor doi, mixîndu-le cu experimente „costiniene” și comentarii pe măsură: „Clasicii sînt desăvîrșiți fiindcă sînt în perfect acord cu epoca lor”. Nostalgia clasicismului (fie ea și avangardistă...) e, de altfel, specifică atît lui Costin, cît și comilitonilor constructiviști, abstracționiști și puriști de la Contimporanul... Corespondența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cuplul Scarlat Callimachi - Dida Solomon. Un ferment l-a reprezentat și activitatea scenică a trupei idiș din Vilna (director: Iacob Șternberg), desfășurată o vreme la București, în cadrul programului „Dramă și comedie” susținut de A.I. Zissu și Ion Călugăru. Modestele experimente futuriste publicate ici-colo în revistele de avangardă rămîn simple curiozități ludice. În schimb, estetica expresionistă nu a rămas fără consecințe asupra textului dramatic. Potrivit folclorului avangardist, textele lui Urmuz ar fi fost „interpretate” încă din anii neutralității prin cafenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sturm de Scarlat Callimachi. Microsecvențe dramatice precum „Originile dramei și comediei. Legendă” de A.I. Zissu (în Integral, nr. 2) sau „Comedia în patru acte” semnată de Sergiu Dan și Romulus Dianu (în Contimporanul, nr. 96-97-98) se înscriu, timid, în linia experimentelor lui Marinetti & Co. Gruparea „Poesis”. Primele ecouri ale teatrului expresionist în România Despre difuziunea expresionismului în teatrul românesc interbelic a spus deja ce era de spus Ov.S. Crohmălniceanu în competenta monografie comparatistă dedicată fenomenului în speță. Defazajul față de centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
influențată de comicul absurd urmuzian, va aduce un autentic nonconformism novator. Tot Urmuz va „cataliza”, ceva mai tîrziu, geneza singurei piese scrise în limba română de către Eugen Ionescu (Cîntăreața cheală sau Englezește fără profesor), reprezentată mai tîrziu la Paris. Un experiment timid: teatrul poetic „Insula” După momentul „Poesis” și oarecum în prelungirea lui, un alt moment informal semnificativ l-a reprezentat inițierea, în toamna lui 1922, a companiei teatrale „Insula”, inspirată de experimentele lui J. Copeau și Federico Garcia Lorca; printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]