6,090 matches
-
început, n-am înțeles prea bine cum, la Ana Blandiana, o scriitoare neomodernistă, deconstrucția canonului ar funcționa. Doar avangardismul, prin avatarurile sale, mai precis, printr-o "aripă" lui, a constructivismului, sau prin falanga expresionistă, se preta la așa ceva și, prin extensie, postmodernismul, ca un continuator, din multiple puncte de vedere, al avangardismului. Apoi, Alina-Iuliana, prin îndârjirea cu care-și expunea ideile ori de câte ori avea ocazia, m-a făcut să înțeleg că, de fapt, noi ne îndreptam spre perceperea unor lucruri sensibil diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
blandiene funcționează profilactic. Metaforele deschise și cele opace structurează un traseu liric distinct, când decodificabil, când retras în sine, crispat, ermetizat. Contextul ideologic este cel care instaurează, la scriitorii subversivi, nu doar la Ana Blandiana, acest tip de metaforă, prin extensie, opacitatea scriiturii ni se atrage atenția. Alina-Iuliana Popescu descoperă entuziast limbajul subversiv și, cu simțul său de observator neobosit, încearcă să-l evalueze în funcție de textele autorilor șaizeciști. A vrut, inițial, să scrie o carte despre poezia cenzurată. Presupunem că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neobișnuitul în obișnuit este recepționat spectacolul care-l are drept interpret protagonist pe autor, iar regizor și scenograf pe dăruitul și subtilul Dan Nasta. Luciditatea cărturărească și sensibilitatea rafinată a "meșterului" au urmărit desenul interior al celor patru personaje, dînd extensie stărilor care se succed, conducînd la dezagregarea etică, la neantizarea ființei umane a anti-eroilor din Calul verde. Este o regie "pe dinăuntru" ca să folosim o expresie a lui Arghezi, referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nr. 125, mai-august 2003. Sociologul vorbește despre o intimizare a societății, În modernitate, despre amploarea luată de universul subiectiv - desigur, ne gîndim la epoca romantică - dar mai ales despre radicalitatea expresiilor intimității În ultimele decenii. Expresia folosită de sociolog este „extensia sinelui” care ar caracteriza individul contemporan, dar, de aici, evident, un spațiu public supraîncărcat de figurile - psihice, sociale, poate mai mult ca oricînd fiziologice - ale eului. Aceste autoplebiscitări nu sînt lipsite de o explicație: aceea, crede Kaufmann, a nevoii de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lume din ce În ce mai uniformă. Noul procedeu de construcție identitară nu se mai bazează pe cucerirea unei poziții sociale. „Astăzi, dimpotrivă, fiecare este nevoit să-și inventeze un viitor, dacă se poate cu originalitate, fiecare este obligat să iasă din cadrele impuse.” Extensiile sinelui trebuie să dovedească o vitalitate ieșită din comun, mai intensă decît de obicei, „pentru a dovedi celorlalți și adesea doar ție Însuți că existența are intensitatea dorită.” V.2. Minimalismul sau literatura de apartament A existat de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o ființă socială mult mai puțin ofertată social decît În urmă cu un secol și jumătate. Eric Holder transcrie experiențe memoriale, amintiri. Cititorul se dă În vînt după amintiri frumoase, livrești sau nu, documente ale unei lumi interioare bogate, cu extensii spre cea istoric-prezentă, contemporană. De aici vine și succesul unor Quignard sau Makine. Există un set de tehnici de autentificare simple ale scriiturii anamnezice fagmentarism, ezitări, alternări ale registrelor de voci, repetiții, cutie de viteze Eric Holder le Întrebuințează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interconectare mai generală a centrilor compoziționali. Observațiile privitoare la cadru sunt întărite de această dată prin acelea privitoare la tondo și pătrat, circumscriind mai clar centrul de echilibru, coloana vertebrală a compoziției, prin funcția sa de divizor al grupurilor bimodale. Extensiile în timp și unele temeiuri teoretice ale abordării de bază au fost condensate în capitolul final. Nu se poate spune că s-a încheiat căutarea celei mai potrivite terminologii. Termenul centricitate este, în mod evident, cel mai propriu pentru fundamentul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
constituie și ei îngrădiri - sunt centri de energie în deplinătatea cuvântului. Marginea unei rame este lineară, desigur, dar centrii de energie pot lua orice formă. Fiecare dintre limitele care determină îngrădirea se compune, în termenii noștri, dintr-o combinație de extensii centrice și excentrice. Sunt generate câmpuri tensionale care se ating prin învecinare externă și internă, iar aceste câmpuri se diminuează ca putere odată cu creșterea distanței. Laolaltă marginile creează, prin inducție, un centru în miezul îngrădirii, care devine focar de energie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
renascentiste (figura 30). O ramă dreptunghiulară face ca axele excentrice să domine astfel, privilegiind intrările și ieșirile cu țintă precizată. Într-o pictură de gen, un peisaj sau o scenă cu multiple personaje va fi în mod normal necesară o extensie orizontală, în timp ce un portret în întregime sau o cascadă vor suscita verticalitatea. Formatul pe înălțime accentuează verticalitatea picturii. El face ca figura reprezentată să pară mai înaltă, iar cascada mai strâmtă și alungită. Într-un peisaj de format orizontal, cascada
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este mai rigidă decât cea a pătratelor. Pătratele pot fi înduplecate lesne să alunece de-a lungul uneia dintre axele lor, astfel încât Albers poate disloca componentele seriei sale de pătrate înscrise destul de comod, creând o comprimare la bază și o extensie în partea de sus. Din punct de vedere dinamic, centricitatea sistemului a fost supusă unui vector excentric, reprezentând atracția gravitațională către pământ și eliberarea din gravitație către înălțime. Expansiunea și contracția gradate ale mărimii ajută la crearea tensiunii dinamice, și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cea a elevației. În desenul unei fațade, centricitatea și excentricitatea interacționează intim, astfel încât contribuțiile lor pot fi redate disociat doar în cadrul cercetării noastre. Amintiți vă, de exemplu, cum un arc se prezintă ca o asociație a centricității circulare și a extensiei vectoriale. Totuși, în planul orizontal, compoziția nu trebuie limitată la ceea ce se petrece înăuntrul unei singure structuri arhitectonice. Putem avea de-a face cu o aglomerare de mai multe clădiri, prin urmare cu interacțiunea dintre obiectele compacte și canalele liniare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sale mârșave. Accentul compoziției se pune la fel de mult pe acțiune ca și pe etapele povestirii, dar acțiunea vizuală este mai ușor de privit decât de descris. În sensul cel mai abstract este vorba de procese dinamice asemenea crescendoului sau diminuendoului, extensiei sau contracției. Este în natura secvențelor temporale ca principiul excentric al vectorilor care se deplasează într-o direcție dată să domine structura. Centricitatea care consolidează opera în ansamblu, ca și episoadele sale, riscă să fie depășită de cursul acțiunii. Acest
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de alegeri dintr-un număr limitat de șabloane. Sunt șablonarzii sensibili la atacul oricărei ideologii, atașându-se de cea dintâi cu care vin în contact. * Conturul lumii depinde și de posibilitățile mâinilor de manevrare a obiectelor; iau în calcul și extensiile ustensilice asigurate prin intermediul altui organ: creierul. * Dragostea nu este rațională întrucât începem dintr-o dată să nu mai sesizăm o anumită persoană ca aparținând unei categorii, tratând-o ca pe o entitate unică, diferită de orice altceva. Poate că frumusețea poveștilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
corelativ două moduri diferite de a fi, constituie un transcendental al societății. * Feminismul constituie o variantă a egalitarismului comunist: el încearcă să forțeze asemănări în loc de a armoniza diferențele. * Comunismul este o consecință, aproape firească, a modernității, născându-se în urma unei extensii forțate (dar de înțeles) a principiului egalității tuturor în fața legii; semn că acest principiu esențial al statului de drept încă nu și-a găsit așezarea socială, constituția sa rămânând în bună măsură în zona idealului. * Speranța de viață a bărbaților
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
măsură legate de credința în basme. Despre perversitatea acestei epoci: nu avem voie să ne batem proprii copii, dar putem lesne să-i ucidem pe cei de altă nație. * Presa, a patra putere în stat, nu este de fapt decât extensia celei de-a treia: Justiția. (Poate și ceva din ce-a de-a doua: Executivul.) Prin intermediul presei noi, ca societate, extindem judecata până în cele mai adânci depărtări. Presa supune judecății publice inclusiv intimitatea. * Unde se termină rolul pozitiv al societății
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
memorie a prezentului; în felul acesta și-a căpătat sensul tare și multiplele chipuri Istoria, ca păstrătoare a trecutului întru veșnica sa pomenire de către generațiile viitoare. * În multe cazuri animalele sunt apărate de cei care au făcut din ele o extensie a propriei persoane, atitudinea fiind de fapt o manifestare a egoismului. * Din dorința de a ne afirma propria existență ajungem uneori să susținem cu asiduitatea idei care nu ne reprezintă. Este una din modalitățile înstrăinării față de propriul destin. Câte mame
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ca senzație, ci este trăită intens, ca un fenomen emotiv. J.D. Hardy, vorbind despre aspectele psihice ale durerii, distinge două dimensiuni ale acesteia: 1Ă Durerea ca senzație, definită prin următoarele aspecte: aă intensitatea durerii; bă durata acesteia; că localizarea și extensia sa În corp; dă calitatea senzației dureroase (Înțepătură, arsură, presiune, apăsare, durere surdă, intermitentă etcă. 2Ă Reacția persoanei la durere, resimțită ca tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
operație. Procesele de comunicare și mijloacele de comunicare În societățile contemporane, comunicarea politică este adesea privită în primul rând, dacă nu exclusiv, ca limitându-se la mass-media. Într-adevăr, caracteristicile mass-mediei sunt descrise mai bine decât alte aspecte ale comunicării. Extensia relativă și chiar conținutul ei pot fi măsurate și apoi comparate, iar unele aspecte ale impactului lor pot fi evaluate cu destul de multă exactitate. Însă fiind limitat la mass-media, studiul comunicării este parțial. Mass-media constituie cea mai sofisticată dezvoltare tehnică
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din partea unui anumit grup în unele zone, în timp ce în celelalte încearcă să se infiltreze. Centralizarea și descentralizarea Centralizarea partidului privește măsura în care are loc procesul de luare a deciziilor la diferite niveluri. Partidele care au măcar un minimum de extensie au cel puțin două niveluri de activitate: central și local. Mai pe larg, multe partide au patru niveluri de activitate: național, regional (provincial sau "statal" într-o federație), local (oraș, circumscripție electorală sau colegiu electoral), de ramură, secțiune sau celulă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1946, de exemplu autorii erau mai puțin preocupați de restricții și puneau mai mult accent pe nevoia de dezvoltare a drepturilor pozitive, în special cele sociale și economice, alături de drepturile individuale tradiționale. Aceste drepturi "pozitive" au fost privite chiar ca extensii logice ale protecției liberale despre care se vorbea în textele mai vechi. În al treilea rând, în statele comuniste și în anumite țări "progresiste" din lumea a treia, constituțiile au dat prioritate scopurilor egalitare în fața restricțiilor liberale, primul exemplu fiind
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
147, 152 și tip de sistem politic, 43-50 partid monotematic, 141, 392 partide de clientelă, 144 partide de mase, 152-154, 156, 175, 178, 181, 187 vezi și sisteme electorale; sisteme de partide (politice) partide politice, aspecte externe, 152-156 definiția, 141 extensia, 150-151 funcțiile, 142 importanța, 139 ponderea, 149-150 structura internă, 150-152 și conducere, 156-159 și conflicte, 140 și dezvoltarea socio-economică, 157 și grupuri, 141-147, 155, 218 și ideologie, 147-149 și legitimitate, 143-147, 152-154 și luarea deciziilor la nivel național, 215-216 și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și moartea, însingurarea și alienarea, necesitatea, dar și ineficiența visului, raportul Centru margine, dialectica relației vânat vânător transpusă în legătura paradigmatică poet poezie, criza poeziei, a literaturii și, prin extensie, a imaginarului etc. etc. Oricât de greu digerabile ar părea, la o primă vedere, textele ce aglutinează aceste nuclee poetice, ele merită parcurse în întregime, căci parcurgerea lor secvențială nu dă seama de dificultatea mizei mari pe care joacă autorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intermediarul dintre mintea umană și absolutul solar) etc. etc. Ceea ce dovedește, din nou, faptul că poezia semnată de Liviu Pendefunda este învestită de instanța auctorială cu aceleași atribute ca însuși Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea spirituală și de pe axul orizontal al căutării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această situare în pofida unei poetici a prozaicului, a realismului biografic pe care l-au cultivat de la început majoritatea congenerilor: prin chiar acest element paratextual, Noduri pe linia vieții. Antologie de poezie 1985-2006 (Editura Paralela 45, Pitești, 2007), cartea și, prin extensie, întreaga sa creație poetică ar sugera, dimpotrivă, conștiința lucidă a fragmentării, a ruperii, a selectării acelor experiențe biografico-lirice capitale, de răscruce. În fapt, mai toate volumele autorului, scrise, cum afirmă undeva, la "flacăra flămândă" a sagacității, cuprind texte cărora ideea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]